Tarom e doar virful aisbergului. Coincidentele de la Ministerul Transporturilor

La Tarom, managerul belgian selectat in baza unei proceduri convenite cu FMI acuza presiuni si amenintari din partea Consiliului de Administratie. Situatia nu e insa singulara printre companiile unde actionar majoritar e Ministerul Transporturilor. In parohia lui Relu Fenechiu au mai fost citeva plecari ale managerilor privati cu scandal sau cu mari semne de intrebare, iar privatizarea CFR Marfa e orice, numai exemplu de bune practici nu. Tacerea complice a presei, a partenerilor politici si a Opozitiei intareste siguranta pradatorilor de profesie ai acestor companii de stat ca sint intangibili. Dispretul fata de banii publici e egalat de dispretul fata de partenerii externi precum FMI.

Un scurt remember:

10 aprilie. Presedintele Consiliului de Administratie al CFR Marfa, Mustafa Aysun, a demisionat din functie „din motive personale”, la nici doua luni dupa numire. Nu s-a aflat niciodata motivul real al demisiei, dar el a venit pe fondul pregatirii pentru privatizarea companiei – privatizare insotita de citeva masuri care au ridicat semne de intrebare.

15 aprilie 2013: Managerul privat al CFR SA demisioneaza din functie si acuza „disperarea factorului politic de a pierde influenta asupra resurselor unei companii de stat si a finantarilor europene”. Dimitris Sophocleous, care ocupa functia de doar 3 luni, a avertizat intr-un comunicat de presa ca „angajamentele luate de Romania in fata institutiilor financiare internationale sunt puse in pericol, alaturi de credibilitatea reprezentantilor Guvernului in acest raport”.

Managerul grec stopase o serie de achizitii publice de consultanta si luase masuri pentru stoparea furturilor de pe calea ferata. Achizitiile publice au fost reluate imediat dupa plecarea sa si inlocuirea cu un manager agreat de Ministerul Transporturilor.

20 iunie: Grup Feroviar Roman (GFR) e declarat cistigator al licitatiei pentru pachetul majoritar de actiuni la CFR Marfa. Licitatia e contestata de alte doua companii participante. Analistii si o parte a presei contesta doua miscari facute in interiorul procedurii:

– stergerea datoriilor CFR Marfa catre stat dupa declansarea procedurii de privatizare

– instrainarea unor active ale companiei dupa declansarea procedurii de privatizare

22 iunie: Managerul privat al Tarom, Christian Heinzmann, il acuza pe Dan Pascariu, seful Consiliului de Administratiei al companiei, ca l-a fortat sa accepte reducerea mandatului in fruntea companiei sub amenintarea demiterii. Heinzmann, un belgian numit in noiembrie 2012 in fruntea companiei, a declarat pentru HotNews.ro ca se urmareste inlocuirea sa pe termen scurt cu Nicolae Demetriade (fost manager al Tarom in anii 2000, acuzat atunci ca si-a favorizat propria agentie de turism in defavoarea companiei de stat), si pe termen lung cu Valentin Macec (omul de casa al liberalului Ovidiu Silaghi, fost ministru al Transporturilor).

Prea multe coincidente. Informatiile relatate cu teama de insideri arata un modus operandi. Managerii privati (sau guvernanta corporatista) le-au stat in git lui Fenechiu & co, care s-au trezit spectatori intr-un joc pe care ar fi vrut sa-l controleze. Sefii politici si servantii lor din Consiliile de Administratie s-au repliat insa rapid. In doar citeva luni, au pus pe fuga managerii straini care au avut nesabuinta sa incerce rentabilizarea companiilor, taind de la portie companiile abonate la contracte sau hotii „agreati”.

Toate aceste plecari, demisii, reduceri fortate de mandat au avut loc in interiorul perioadei de gratie acordate de FMI pentru indeplinirea obligatiilor asumate de Romania in ultimul acord. Guvernanta corporatista la companiile cu capital majoritar de stat este una dintre aceste obligatii, la fel si privatizarea unor companii precum CFR Marfa.

Miercuri, 26 iunie, boardul FMI discuta la Washington incheierea actualului acord cu Romania, ceea ce ar insemna, de facto, recunoasterea de catre Fond a incadrarii Romaniei in tintele asumate in acord. Incheierea prezentului acord este o conditie sine qua non pentru inceperea negocierilor pentru un nou acord, considerat indispensabil de Guvern.

Va lua FMI in calcul ce se intimpla in companiile cu capital majoritar de stat, sau va inchide ochii? Informatiile pe surse, precum si apropiata vizita a sefei FMI, Christine Lagarde, indica mai degraba varianta a doua, a tacerii complice. In acest caz, calea e deschisa spre spolierea organizata la Tarom, CFR SA si alte monopoluri de stat. Pradatorii deghizati de fosta Securitate in specialisti bancari, protejatii actualilor lideri politici si yes-menii bucurosi de un loc caldut intr-un CA vor continua devalizarea companiilor de stat si indepartarea lor de orizontul rentabilizarii.

Iar agenda publica e dominata de dezbateri sterile despre cite minute au trecut intre ultimul cos dat de premierul Ponta si momentul in care a aflat despre tragedia din Muntenegru, prilej perfect pentru un ilustru prezidentiabil sa dea inca o proba de inadecvare la realitate. Nici Puterea nu se lasa mai prejos, cu heirupisme populiste de genul controalelor mai dure la firmele de transport.

Paranteza: Populismul premierului Ponta a atins cote uluitoare cind a livrat presei lista cu salariile din companiile de stat. Televiziunile prietene si analistii au dezbatut, gituiti de emotie, salariile de mii de euro ale managerilor, fara sa se gindeasca la faptul ca remuneratia unui manager are legatura cu cifra de afaceri a companiei, contextul pietei, performante etc. Aproape nimeni nu a vorbit insa despre modul cum USL isi planteaza singura oamenii in aceste pozitii. O ipocrizie fara seaman, dar si o dovada a abilitatii premierului de a abate atentia de la agenda reala prin lansarea de subiecte populiste, cu priza sigura la televiziuni.