”Taxa pe lăcomie”: pare zis deștept, dar e prost gândit

Se apropia Crăciunul anul trecut când a explodat public o bombă de calibru: un proiect de ordonanță de urgență a cărui aplicare ar da peste cap economia românească, în general, și câteva sectoare cheie, în special: banking, pilonul II de pensii, industria energetică și altele. Un proiect care nu a fost discutat cu nimeni, pentru care nu a existat nici o urmă de studiu de impact și care urma să intre în vigoare imediat. Am crezut că este o glumă; cred că sunt destui cei care nici acum nu cred că așa ceva este cu adevărat posibil. Lucrurile însă par să fie limpezi: ordonanța merge înainte, indiferent de dezastrul pe care îl lasă în urmă. În cele ce urmează mă voi referi numai la ”taxa pe lăcomie”, așa cum a fost denumit în prima formă a proiectului de ordonanță un impozit special prelevat de la bănci.

Trebuie spus că denumirea ”taxă pe lăcomie”, deși evident în afara cutumelor textelor de lege, a fost inspirată din punct de vedere mediatic. Discuția nu a mai vizat substanța acestei taxe și efectele deosebit de grave pe care le poate ea atrage, ci doar explicația, subțire de altminteri, că nu a urmărit creșterea veniturilor la buget, ci sancționarea unui păcat biblic. În forma finală a ordonanței, termenul a dispărut, dar obiectivul fusese atins: toată lumea știa că guvernul se luptă din greu cu hidra reprezentată de imperialismul occidental.

În ansamblu, însă, resuscitarea unor teme din trecutul comunist nu e deloc o idee inspirată. Este chiar oarecum caraghios că, după ce mai mulți ani au acuzat băncile că nu fac profit, iată că acum le acuză că fac!

Cu siguranță, subiectul lăcomiei băncilor are priză la public. Am rămas suprins să observ cât de mare este numărul celor care par să fie de acord cu actul de ”dreptate” săvârșit prin acest impozit special. Doar că realitatea dură a economiei este de multe ori foarte departe de propagandă. Ceea ce poate să pară justificat și benefic, și promovat ca atare printr-o propagandă deșănțată în media aservite, poate în realitate să fie foarte departe de obiectivul urmărit. Așa cum a fost ea construită, ”taxa pe lăcomie” se va întoarce ca un bumerang împotriva clienților băncii, împotriva intermedierii financiare și, în final, a economiei în ansamblul ei.

Este de-a dreptul șocant să observăm că țara cu cea mai mică intermediere financiară din Uniunea Europeană adoptă pe bandă rulantă reglementări cu putere de lege care au ca efect reducerea în continuare a intermedierii financiare. A fost mai întâi legea privind darea în plată, care a blocat pentru o jumătate de an creditul ipotecar, până când Curtea Constituțională a aneantizat pricipalele prevederi ale acestei legi, dar efectele au rămas: creșterea mai lentă a intermedierii financiare, mărirea marjelor de dobânzi ca urmare a instabilității legislative a țării. A fost apoi legea privind conversia creditelor în franci elvețieni la curs istoric – o inepție maximă, care a trecut ca fulgerul prin Parlament, înainte de a fi stopată complet de Curtea Constituțională.

În prezent sunt nu mai puțin de trei proiecte de legi trecute de Parlament și care așteaptă verdictul Curții Constituționale, pe teme privind activitatea bancară. Toate acestea au drept slogan apărarea debitorului slab în fața creditorului sălbatic, de aceea au priză la public, dar în realitate nu fac altceva decât să slăbească sistemul financiar românesc, să întârzie integrarea în circuitele Uniunii Europene și, în final, să frâneze dramatic dezvoltarea țării. Deja suntem în altă ligă decât toate celelalte țări din Uniune: intermedierea financiară a coborât la 49 la sută din PIB în România; pe locul imediat următor este Polonia, cu 88 la sută din PIB, față de o medie a Uniunii Europene de 243 la sută din PIB.

Alegerea sistemului bancar drept țap ispășitor nu este chiar o noutate. În istorie au fost consemnate numeroase situații în care statele ineficiente au găsit în bănci un foarte convenabil țap ispășitor pentru propriile lor erori și neputințe. A repeta această politică în plin secol 21 poate deveni mai mult decât contraproductiv. Da, o vreme poți câștiga de partea ta un public neavizat. Poți câștiga chiar și un public oarecum avizat, prezentând drept justificare pentru impozitele nou introduse informații trunchiate și distorsionate. Dar aici se încheie câștigurile. Sistemul financiar mondial nu este deloc plăcut impresionat dacă într-o țară persoane cheie din zona puterii politice fac declarații care i s-ar fi potrivit mai degrabă lui Hugo Chavez decât unui lider dintr-o țară a Uniunii Europene.

Dar dincolo de retorică și de orientarea discursurilor, rămân faptele. Nu doar că avem cea mai redusă intermediere financiară, dar facem tot ce se poate pentru a o reduce și mai mult. OUG 114 din 2018 reprezintă un multiplu atentat la sistemul financiar al țării. În primul rând, pentru că nivelul noii taxe este legat de o rată a dobânzii stabilită de piață. Cu alte cuvinte, sistemul bancar ar trebui să își recalibreze mecanismele de funcționare nu în funcție de cerere și ofertă, ci de posibilitatea de a reduce un impozit stabilit arbitrar de autorități. Într-adevăr, nivelul de 2 la sută al ROBOR pentru care nu se datorează impozit este net mai mic decât rata inflației, decât dobânda de referință a Băncii Naționale și decât dobânzile practicate pe piața bancară. Piață liberă, funcțională, care joacă un rol de seamă, poate insuficient cunoscut de public, în realizarea echilibrului macroeconomic; piaţă care, printre altele, contribuie la mecanismul de transmisie a politicii monetare a Băncii Naţionale. Este mai mult decât primejdios a încerca să induci în piață ideea că poate fi influențat hotărâtor raportul dintre cerere și ofertă printr-un mecanism birocratic de impozitare – cu totul excesivă, cum vom vedea.

În prezent inflația este puțin peste 3 la sută, ca și de altfel dobânzile pe piața interbancară. Ce se va întâmpla dacă inflația urcă la 5 sau la 6 la sută? Să ne amintim că a şi fost pe acolo în urmă cu jumătate de an, dar a fost temperată, cu instrumentele specifice băncii centrale. Cum poate fi ea combătută în viitor, dacă instrumentul esențial, și anume dobânda de pe piața bancară, este contrâns la niveluri cu totul neacoperitoare?

Am auzit zilele trecute pe un oficial guvernamental exprimându-și cu suficiență convingerea că dobânzile intrebancare vor coborî sub 2 la sută. Nu e vorba, același oficial critica Banca Națională că nu ar fi intervenit pentru apărarea cursului valutar. Oare domnul în cauză are măcar noțiunea că cele două variabile, curs și rata dobânzii, evoluează în tandem – una într-o direcție, cealaltă în direcția inversă? Sunt pregătit să admit că domnia sa dispune de un glob de cristal în care citește evoluția dobânzilor. Mă tem însă că nu ar putea avea și o baghetă magică, astfel încât scăderea dobânzilor să nu ducă la deprecierea leului. Ar putea ajunge dobânda interbancară la 2 la sută? Cu o paritate la leului în jurului valorii de 5 lei/euro, da, ar fi posibil. Nu pentru multă vreme însă, pentru că deprecierea cursului antrenează creșterea ratei inflației și, cu o dobândă priponită la 2 la sută, bulgărele de zăpadă s-ar transforma în avalanșă. Prefer să nu mă gandesc la ce s-ar putea întâmpla, în numai câteva luni, dacă prin absurd scenariul cu scăderea dobânzilor la 2 la sută s-ar adeveri.

Nu mai puțin preocupantă este dimensiunea cifrică a ”taxei pe lăcomie”. Mai sunt într-adevăr alte câteva țări din Uniunea Europeană care practică, într-o formă sau alta, taxe asupra activității bancare. În cele mai multe cazuri, însă, aceste taxe acoperă fie cheltuieli deja făcute după criza din 2008 pentru salvarea sistemului bancar, fie constituirea unor fonduri de rezoluție pentru eventuale cheltuieli viitoare, în același scop. Nu este cazul la noi. Până acum nu au existat cheltuieli publice pentru salvarea sistemului bancar (şi asta omit să spună inițiatorii ordonanței) și nici nu este vorba despre finanțarea vreunui fond de rezoluție, ci doar de acoperirea deficitului bugetar. Așa cum este ea calculată azi, taxa pe active bancare ar ajunge în România la 1,2 la sută din totalul activelor financiare ale băncilor. Adică de vreo 3 ori mai mare decât media anuală a randamentului activelor financiare din ultimii 15 ani. Este ca și cum ar fi stabilită o impozitare asupra salariilor de 200 la sută din venitul obținut. Nu numai că nimeni nu poate să plătească atât de mult, dar efectul va fi de dispariție pur și simplu a bazei de impozitare.

Mai sunt câteva detalii care arată că legiuitorul pare preocupat de cum se poate împușca singur în picior decât de taxarea lăcomiei băncilor. Astfel, nicăieri nu s-a mai văzut ca o taxă să fie percepută inclusiv asupra împrumuturilor acordate statului respectiv de către plătitorul impozitului. Nu trebuie să fii un geniu al finanțelor ca să înțelegi că în felul acesta finanțarea deficitului dispare cu totul sau devine atât de scumpă, încât te costă mai mult chiar decât ce câștigi prin taxa respectivă. Ca urmare, bugetul ar pierde sursa de finanțare a deficitului înainte de a vedea primii bani din impozitarea activelor băncii. Nu, nu este un scenariu ipotetic și nu avem de-a face de o răzbunare de-a cuiva împotriva altcuiva. Este o decizie rațională de business. Să ne uităm la succesul emisiunilor de titluri de stat de la începutul acestui an și vedem cum ordonanța realizează o împușcare a propriului picior.

Din păcate, efectele acestei taxe nu se opresc aici. Cine își imaginează că băncile vor sta cu brațele încrucișate și vor contabiliza pierderi fără să aibă modificări ale business-ului trăiește pe altă lume. În cazul în care băncile vor reuși să continue activitatea chiar în condițiile acestei taxe, modelul lor de business va suferi schimbări majore. Marjele dintre dobânzile la credite și cele la depozite vor continua să crească, unitățile bancare mai puțin eficiente vor dispărea și, cu siguranță, unele bănci mai mici nu vor putea face față noilor condiții. Toate acestea la un loc înseamnă mai puțin business bancar, mai puține credite și mai scumpe – adică înrăutățire severă a condițiilor, reducere în continuare a intermedierii financiare, frânare, absurdă, a creșterii economice.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro

Citeste

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributor.ro

”Taxa pe lăcomie”: pare zis deștept, dar e prost gândit

MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, schimbă percepția românilor asupra spitalelor prin lansarea unei serii de evenimente culturale sub titlul: „Cultură și medicină: O alchimie a binelui”

#MediciBuni Dr. Ana-Maria Bota, medic primar ORL: „Tratez fiecare pacient așa cum m-aș trata pe mine însămi. Și mi se pare normal să fac asta”

#medicibuni Dr. Ioana Dumitrașcu-Biriș, medic cardiolog fetal MedLife: „Testele de ADN fetal nu pot înlocui ecografiile morfofetale în sarcină”

#medicibuni Dr. Horațiu Teodorescu, gastroenterolog MedLife: „Tusea, senzația de nod în gât și răgușeala ar trebui să aducă pacienții și la gastroenterolog“

#medicibuni Dr. Lucian Alecu, chirurg MedLife: „Dieta bazată pe alimente grase, procesate, pe consum de alcool și pe fructe dulci îmbolnăvește ficatul“

#MediciBuni – Dr. Ioana Raluca Sima: „ Cele mai multe dintre accidentele vasculare cerebrale și cazurile de demență pot fi prevenite”

#medicibuni Dr. Cătălin Magan, neurochirurg, despre o tânără cu fractură de coloană: „A ajuns la noi complet paralizată, am operat-o de urgență la MedLife Humanitas, iar acum a început să-și miște picioarele”

#medicibuni Dr. Tanita Mavriș, chirurg MedLife: „Adesea denumit «ucigașul tăcut», cancerul ovarian dă simptome precoce care pot fi confundate cu afecțiuni benigne”

MedLife prezintă tehnologia viitorului: de la drone și VR până la roboți medicali ce permit sigilarea vaselor direct de la consola chirurgului

MedLife achiziționează alți doi roboți da Vinci: „Este extraordinar că pacienții noștri vor avea acces la cea mai mare echipă de medici certificați în chirurgie robotică din România”

#medicibuni Dr. Cosmin Olariu, chirurg cardiovascular MedLife: „După 45 de ani, toți bărbații ar fi bine să fie văzuți de un cardiolog”

#medicibuni Dr. Laura Sinea, oncolog MedLife: „Cancerul mamar apare tot mai des la tinere, între 30 și 45 de ani. Este foarte important ca tratamentul să fie inițiat la timp”

#medicibuni Dr. Nicolae Florescu, cardiolog intervenționist MedLife, despre cele mai eficiente tratamente pentru afecțiunile severe ale inimii: „Am avut cazuri de mare risc, rezolvate cu bine, cu spitalizare redusă și cu evoluție ulterioară rapid favorabilă“

#medicibuni Dr. Victor Nimirceag, oncolog MedLife: „Pacientul vine deznădăjduit, cu un diagnostic greu, dar după discuția cu medicul, pleacă cu gândul că există soluții”

MedLife își consolidează poziția pe segmentul de oncologie printr-un nou parteneriat cu Institutul Sânului, extinzând serviciile dedicate tratamentului cancerului mamar

#medicibuni Dr. Cătălin Popa, chirurg MedLife: „Bărbații tineri sunt cei mai predispuși la hernia inghinală, mai ales dacă fac efort fizic într-un context nesusținut”

#medicibuni Dr. Cristian Țibea, ginecolog MedLife: „Avem o rată de succes foarte bună cu robotul, pentru că îmbină acuratețea operațiilor clasice, sau chiar mai mare, cu avantajele chirurgiei minim invazive“

După 14 diagnostice greșite, a ajuns la cel corect: un cancer urologic rar. Conf. dr. Florin Elec, urolog MedLife: „O intervenție chirurgicală cu tentativă de păstrare a rinichiului ar fi fost un dezastru pentru pacientă”

#medicibuni – Dr. Edina Iercan, medic dermatolog MedLife: „Persoanele active, care practică sporturi în aer liber, au nevoie regulat de screening dermatologic”

#medicibuni – Dr. Simina Condruz, oncolog MedLife: „Oncologia nu mai este o specialitate cu șanse mici de reușită. A progresat, avem multe terapii noi, iar pe pacient putem, de multe ori, să-l considerăm și vindecat”

#medicibuni – Dr. Claudiu Chitea, chirurg ortoped MedLife: „Sunt puține intervențiile ortopedice pe care să nu le putem face în România”

#medicibuni – Dr. Cristian Tefas, gastroenterolog MedLife : „Aproape 70% din totalul cazurilor de cancer colorectal ar putea fi prevenite dacă populația s-ar testa cu regularitate”

#medicibuni – Dr. Raluca Bidiga, pediatru MedLife: „Față de acum un deceniu, patologia pediatrică s-a schimbat. Au început să apară tot mai frecvent tiroiditele, diabetul, artritele”

Studiu MedLife: Tinerii români nu au nici informațiile, nici mijloacele necesare pentru a se proteja de bolile cu transmitere sexuală

#medicibuni – Dr. Denissa Olaru, oftalmolog la MedLife: „Lentilele de contact folosite incorect ne pun în pericol vederea și chiar ochii”

#medicibuni Dr. Diana Dobromir, medic-șef Laboratorul MedLife Medici’s: „Dacă nu sunt tratate, infecțiile cu Chlamydia și gonoreea pot duce la complicații severe”