Teia Ciulacu, Adoptă un Copac: „Tu știi să plantezi corect? Dar în oraș știi cum se face? Hai să aflăm împreună în campania Împădurești pentru București!”

Teia Ciulacu este fondatoarea Adoptă un Copac, program prin care a reușit să depășească, în luna noiembrie a acestui an, borna de 1 milion de arbori plantați în zone rurale deteriorate din sudul României.

Acum, o dată cu arborele 1 milion, în cadrul proiectului Împădurești pentru București, creat de Viitor Plus și finanțat de Primăria Municipiului București, Teia Ciulacu a mutat atenția asupra nevoii de a planta, ca strategie de combatere și atenuare a efectelor schimbărilor climatice, din zona rurală și către cea urbană.

Vedem și vorbim despre efectele schimbărilor climatice. Cum ajută arborii/plantările în atenuarea efectelor schimbărilor climatice și ce poate face bucureșteanul pentru a avea o Capitală mai verde?

Teia Ciulacu: La nivel global, vorbind de schimbările climatice, arborii sunt o mare sursă de stocare a carbonului, dar sunt cea mai puțin tangibilă dintre toate.

Dacă vorbim de viața de zi cu zi într-un oraș, vorbim în primul rând de umbră în anotimpuri din ce în ce mai calde. Arborii creează diferențe de temperatură, într-un context în care discutăm de diferențe de două grade în ultimele decenii, cât a crescut temperatura medie la nivelul orașelor.

Vorbim de valuri de căldură care, de la an la an, omoară oameni, la propriu. Sunt locuri unde s-au păstrat spațiile verzi din fața blocului, unde arborii au crescut până la nivelul 3-4 al blocului, motiv pentru care oamenii nu mai sunt nevoiți să pornească aparatele de aer condiționat. Deci, facem economie de energie, iar răcoarea dată de umbra copacului este mult mai plăcută.

Arborii ajunși la maturitate, înalți și cu coroane bogate, sunt adevărate bariere împotriva prafului. De asemenea, un astfel de arbore face ca ploile violente să se domolească, pentru că frunzele lui ajută apa să ajungă în mod mult mai blând pe pământ. Și asta înseamnă și ca avem pământ, nu doar suprafețe impermeabile în oraș. Viteza cu care apa intră în canalizare este mai mică și nu mai ajungem la inundații urbane, despre care auzim frecvent în ultimii ani. Sunt lucruri pe care nu le știm, dar specialiștii le spun, iar tot ce trebuie să facem este să fim atenți și să ne cerem drepturile. Pentru că mă întrebați ce poate face bucureșteanul pentru o Capitală mai verde. El nu poate planta un arbore în parc, fiindcă aceste plantări sunt responsabilitatea autorităților, dar poate să se implice, poate solicita autorităților să abordeze o strategie verde, să aloce terenuri, să creeze contexte de voluntariat și să planteze.

Mii de ani, omul a supraviețuit și s-a dezvoltat în natură. Betoanele îl îndepărtează de ea

Noi avem experiență de 15 ani în campaniile de plantare din mediul rural, pe terenuri agricole degradate sau pentru crearea unor perdele forestiere. În această toamnă am plantat Copacul cu nr. 1 Milion în oraș, de această dată, în cadrul proiectului Împădurești pentru București, în Parcul Dendrologic al USAMV, ocazie cu care am și creat și facilitat o dezbatere între mai mulți parteneri din zona presei, companiilor private, autorităților și ONG-urilor.

Astfel, jurnalistul Cătălin Striblea, Corina Murafa, expert în schimbări climatice, Mircea Ilie, expert în sustenabilitate și membru în Consiliul Director Viitor Plus, Adrian Asănică, decanul Facultății de Horticultură din cadrul USAMV București, Alexandra Nistor, Sustainability Manager în OMV Petrom, Iulia Botar, CSR & Communication Director GRF+ și Rebecca Popescu, manager parteneriate Adoptă un Copac, au adus în dezbatere mai multe modele de implicare și împreună am încercat să identificăm răspunsuri la întrebarea aceasta: ce putem face noi pentru combaterea și atenuarea efectelor schimbărilor climatice?

Răspunsul e simplu, dar necesită ani de muncă, perseverență și răbdare.

La nivelul României, terenurile agricole degradate sunt estimate la 20%. Județul Dolj, de exemplu, are peste 100 de mii de hectare în curs de deșertificare. Sunt suprafețe uriașe, mai ales în sudul țării, care au deficit de pădure raportat la normele europene. Noi ar trebui să avem, la câmpie, peste 30% suprafață împădurită extraurban însă există numeroase județe care au 4, 5, 6% suprafață împădurită, adică foarte puțin. Vorbim de sute de mii de hectare care ar trebui să fie împădurite.

Suprafețe atât de mari evident că necesită voință și implicare din partea autorităților, dar și eforturi financiare foarte mari.

Există acum o direcție asumată prin PNRR, 56.000 de hectare promise de autorități pentru împădurire. Ne bucurăm, dar continuăm să spunem că este o suprafață foarte mică față de necesar.

La nivel de oraș lucrurile sunt și mai complicate, nu atât din punct de vedere financiar, ci din punct de vedere al deciziilor politice, al implicării cetățenilor care ar trebui să ceară mai mult spațiu verde.

Mii de ani am supraviețuit și ne-am dezvoltat în natură. Orașul ghidat de strategii imobiliare, plin de betoane, ne face din ce în ce mai mult să pierdem contactul cu natura.

Trăim în București. Cum putem face asta?

Teia Ciulacu: Campania „Împădurești pentru București”, un proiect creat de Viitor Plus, prin programul Adoptă un Copac și finanțat de Primăria Municipiului București, încearcă să ofere câteva răspunsuri posibile la întrebarea „Cum facem asta?”.

Ghiduri practice, scrise și video, dar și ghiduri pentru elevi și profesori sunt accesibile gratuit pe site-ul adoptauncopac.ro

Am creat un Ghid practic de plantare, disponibil gratuit pe site-ul adoptauncopac.ro, unde fiecare dintre noi poate găsi în detaliu ce are de făcut atunci când își propune să planteze. Oricine plantează chiar și un puiet, în oraș sau în afara lui, trebuie să răspundă câtorva întrebări esențiale: al cui este terenul (terenul de sub balconul tău nu este proprietatea ta, deci ar trebui să ai autorizație în acest sens), ce se află sub primele straturi de pământ (ar putea fi o rețea de cabluri sau o țeavă), ce fel de soiuri sunt compatibile zonei orașului tău, ce specii poți planta acolo, la ce adâncime se plantează sau pur și simplu cum se așază puietul. Iată câteva întrebări pentru care există răspunsuri în Ghidul practic de plantare din website-ul nostru, la care se adaugă și ghidul video ce poate fi găsit pe canalul de YouTube al Viitor Plus, precum și în mai multe rețele social media.

În plus, pentru că urmează Săptămâna verde în toate școlile din România, precum și alte ore pe care profesorii le alocă educației de mediu, am pregătit o serie de trei Ghiduri metodice, adaptate nivelurilor de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a, în care punem în discuție, în lecții teoretice, dar și în ateliere practice, pădurea ca resursă de viață pentru noi. Acestea sunt disponibile gratuit pe site-ul adoptauncopac.ro.

În plus, bucureșteanul are și folosește câteva pârghii importante decizional: o dată la patru ani, cu mai multă atenție la buletinul de vot, poate influența direcția în care se îndreaptă administrația Capitalei, ori poate cere direct, prin petiții către autoritățile locale: mai multe spații verzi, mai mulți arbori în oraș.

Noi întâlnim acești oameni care iau atitudine, sunt voluntarii din campaniile de plantări. Avem peste 20 de mii de oameni implicați în activitățile de plantare.

În plus, în campania „Împădurești pentru București”, pe tot parcursul dezbaterii organizate de noi, dar și în timp ce echipa Adoptă un Copac a plantat arborele cu numărul 1 milion, în 25 de școli din Capitală, profesori și elevi au plantat 563 de arbori, celebrând astfel tot atâția ani de la prima atestare documentară a Bucureștiului.

De ce faci tu asta, Teia? Care este motivația ta de a continua, iată 15 ani până acum, dar și mai departe?

Teia Ciulacu: Pentru mine lucrurile sunt simple: în urmă cu mai bine de 17 ani, când am plecat din Amsterdam și m-am întors în România, am făcut o alegere să merg pe drumul ăsta, al sustenabilității și dezvoltării durabile. Nu am zis că e simplu, ci e al naibii de greu, mai ales dacă faci asta dintr-un ONG și mai ales dacă vrei să o faci într-un mod constructiv, la firul ierbii, nu doar pentru a atrage atenția sau a vorbi, ci de a construi soluțiile, alternativele. E foarte greu, dar e singura opțiune din punctul meu de vedere. Nu avem altceva, iar eu o să fac asta până o să mor. E și despre calitatea vieții nostre, dar e mai ales despre ce urmează pentru copiii și nepoții noștri.