Teologe, academiciene, călugărițe: perspectivele femeilor asupra rolului lor în alegerea viitorului Papă. „Femei, să îndrăznim să ne ocupăm locul cuvenit”

Rezervat cardinalilor electori, prin urmare exclusiv bărbaților, conclavul care va desemna succesorul Papei Francisc urmează să înceapă miercuri, 7 mai. Călugărițe, politiciene, teologe, eseiste și jurnaliste: publicația La Croix („Crucea”) a adunat mai multe mărturii despre cum văd ele rolul femeii în alegerea noului Papă. Din medii și având sensibilități diferite, ele evocă într-un sens mai larg evoluția locului lor în Biserică.

La Vatican, se apropie conclavul pentru cei 133 de cardinali electori însărcinați cu alegerea succesorului Papei Francisc.

Deși, în mod tradițional, femeile nu au un cuvânt de spus în aceste alegeri din spatele ușilor închise ale Capelei Sixtine, La Croix a dorit să le ofere un cuvânt de spus unora dintre ele. Călugărițe, teologi, oficiali aleși, jurnaliști, seculariști convinși… Cum percep ele acest proces? La ce speră? Cum pune sub semnul întrebării această modalitate de alegere spirituală concepția lor despre locul femeilor în Biserică?

Cu siguranță, pontificatul lui Francisc a făcut gesturi puternice față de femei. În ultimii ani, Papa a numit aproximativ 20 de femei în funcții cheie în Curie – inclusiv în funcția de șef al unui dicaster. O dinamică ancorată în spiritul sinodal pe care l-a promovat, fără a schimba dogma. Este urgent să găsim „noi căi” pentru ca vocile femeilor să aibă „din ce în ce mai multă greutate” în Biserică, a insistat el în cartea sa „Speranță”.

Cu toate acestea, conform rapoartelor congregațiilor generale din Roma, femeile nu au fost implicate până acum în discuțiile cardinalilor care vizează conturarea profilului și priorităților următorului papă. Unele sunt indignate de acest lucru; altele ne invită să rezistăm tentației egalitarismului absolut. Sunt voci care vorbesc despre crearea unui Colegiu pentru Femei, despre care ne putem imagina că într-o zi va avea și el un cuvânt de spus în conclav.

Anne Soupa, 78 de ani, teolog, eseist (1), cofondatoare a Comite de la Jupe (devenit din 2025 „Magdala”) și președintă a asociației Chez Re-née, care culege cuvintele creștinilor despre creștinism:

„În martie 2013, „Comite de la Jupe” a organizat primul «conclav al femeilor» la biserica Saint-Merry (Paris). Obiectivul: denunțarea excluderii lor în cadrul Bisericii Catolice. În acea zi, 72 de femei au scris un text – fără a vota pentru un cardinal – cerând un papă al milei, mai degrabă decât al legii.

De atunci, Papa Francisc a încredințat responsabilități de conducere femeilor. La ultimul Sinod al Episcopilor, le-a acordat dreptul de vot. În 2022, odată cu Praedicatum Evangelium, a decis că orice credincios laic – bărbat sau femeie – poate conduce un dicaster. Astfel, sora Simona Brambilla a fost numită în ianuarie prima femeie prefect al unui dicaster din Vatican.”

„Mi-ar fi plăcut să fie prezentă activ la conclav, pentru că, dacă femeile exercită funcții de guvernare în Biserică, ele ar trebui să participe și la alegerea Papei!

Papa Francisc le-a deschis o funcție rezervată anterior cardinalilor. Această evoluție trebuie analizată cu atenție, dar mi se pare clar că participarea femeilor la conclav trebuie luată în considerare cu seriozitate. »

„Aștept pe cineva care să păstreze unitatea Bisericii”

Bénédicte Delelis, profesor de teologie la Collège des Bernardins și autor:

„Ca persoane botezate, cred că nu așteptăm ca succesorul Papei Francisc sau al lui Benedict al XVI-lea să fie ales papă, ci mai degrabă succesorul Sfântului Petru. Facem acest act de credință că, indiferent de sensibilitatea acestui om, de limitele sau carismele sale, de punctele forte sau de slăbiciunile sale, el va fi cel căruia Isus îi încredințează turma sa.”

În Evanghelia după Ioan (21:15-25) găsim calitățile care pot fi așteptate de la un papă, cu cuvintele lui Isus: „Mă iubești? Urmează-Mi și paște oile Mele”. » Așadar, aștept pe cineva care să-L iubească profund pe Isus cel înviat, un discipol care să-L urmeze îndeaproape pe Hristos și care să păstreze unitatea turmei sale, care este Biserica, în toată bogăția și diversitatea ei.

Cât despre procesul conclavului, este un fapt că cardinalii sunt bărbați. Mi se pare clar că episcopatul este rezervat bărbaților în aceeași măsură în care este rezervată și preoția. Colegiul Cardinalilor se referă la Colegiul celor Doisprezece Apostoli.

Asta nu înseamnă că femeile nu ar trebui să participe la viața Bisericii, dimpotrivă! Și eu încerc să fac asta din toate puterile mele. Intru în acest conclav cu mare încredere și bucurie de a vedea Biserica înaintând și reînnoindu-se. »

„O oportunitate de a reveni la ceea ce definește de fapt Biserica”

Anne-Marie Pelletier, 78 de ani, academician și teolog, auditor al ultimului Sinod, membră a Academiei Pontificale pentru Viață și a Comisiei Romane pentru diaconatul feminin.

„Conclavul trebuie să fie o oportunitate de a reveni la ceea ce face Biserica și la moștenirea Papei Francisc. În acest caz, primatul Evangheliei milostivirii și fraternității și al Evangheliei care îi unește pe cei botezați, bărbați și femei. Recentele consultări sinodale au confirmat că preocuparea pentru condiția femeilor rezonează la nivel global. Și aceasta în toate comunitățile ecleziale, oricât de diverse ar fi acestea din punct de vedere cultural. O surpriză impresionantă.”

Deși alegerea lui Francisc a stârnit speranțe, acestea au fost și parțial dezamăgite. Au existat unele evoluții noi, cum ar fi numiri fără precedent în funcții cheie în Curie… Dar mai sunt multe de făcut și multe de gândit. Francisc ne lasă însă moștenirea unui pas înainte pe acest drum, pe care nu l-a dus la bun sfârșit. Aceast viitor pas este sinodalitatea, acest mijloc de a-i aduce pe toți cei botezați în dialog și în responsabilitate.

Pe baza unei adevărate experiențe de sinodalitate, prevăd ziua în care Biserica va putea în sfârșit să experimenteze egalitatea baptismală. Și de ce să nu se organizeze atunci un conclav care să implice și femeile în procesul decizional? »

„O funcționare democratică străveche și unică”

Valérie Boyer, 62 de ani, senatoare de Bouches-du-Rhône, vicepreședintă a Senatului.

„Însuși procesul conclavului (cheia) se bazează pe o funcționare democratică extrem de străveche și unică. Aceasta este, de asemenea, o retragere spirituală în legătură directă cu Duhul Sfânt: cardinalii adesea nu se cunosc între ei, fac schimb de păreri, se roagă și votează prin vot secret, rostind o rugăciune specială în care se angajează în fața lui Dumnezeu și în fața imaginii Judecății de Apoi a lui Michelangelo. În această perioadă intensă de introspecție și întâlniri, particularitățile scrutinului (numărul de runde) necesită compromisuri și uneori dau naștere unei a treia căi, adesea neașteptate.”

Totul legat de aceste alegeri este original: timpul stă în loc într-un mediu strict, închis, ferit de zgomotul lumii, fără telefoane mobile, fără ziare… Aceste legături neîntrerupte, această transmitere, aceste reguli care au toate un sens sunt emoționante și liniștitoare pentru mine.

În ceea ce privește femeile, acestea au avut întotdeauna un loc esențial în credința catolică. Chiar dacă nu au acces la preoție, sunt citați, luați în considerare, respectați și au liber arbitru. Biserica a simțit că există o disonanță între femeia care aduce Viață și sacrificiul care a împiedicat-o să acceadă la preoție. Istoria ne-a arătat că femeile pot fi mari sfinți, cărturari, călugărițe… Rolul lor a fost major în transmiterea credinței și a cunoașterii. Locul lor este mai important astăzi în Roma și nu am nicio îndoială că va fi și mai important în curând! »

„Mai presus de toate, e un proces de alegere spirituală comună”

Sabrina Di Matteo, 43 de ani, doctorandă în studii religioase la Quebec, președinta organizației Présence-Information religieuse.

„Pe măsură ce conclavul se apropie, nu mă aștept la o revoluție cu prezența activă a femeilor – nu acolo s-ar putea întâmpla – dar aș dori ca cardinalii electori să ia în considerare orientările care extind progresele lui Francisc privind locul femeilor, sinodalitatea… Ceea ce este încurajator este că acesta va fi primul conclav «post-» sinodal privind sinodalitatea – o abordare care începe să prindă contur la scară globală.

Aceste schimbări, care ne cheamă să rupem anumite pliuri ierarhice, necesită timp: ele avansează în pași mici. Există o descentralizare care trebuie realizată, astfel încât fiecare Biserică regională să poată evolua în ritmul său și în funcție de cultura sa.”

Cu siguranță, vor exista și tensiuni politice și culturale în timpul acestui conclav; dar nu trebuie să uităm că este, în primul rând, un proces de alegere dificil. Sper ca electorii să simtă autentic, prin rugăciune, ceea ce îi cheamă Duhul Sfânt.

Cât despre rezultatul conclavului, nu contează cu adevărat cum va fi viitorul papă: cu atât mai bine dacă este înzestrat cu o anumită carismă, dacă răspunde așteptărilor noastre.

„Femei, haideți să îndrăznim să ne ocupăm locul cuvenit”

Pascale Morinière, președinta Confederației Naționale a Asociațiilor Familiale Catolice (CNAFC).

„Timpul conclavului este un timp suspendat, între ceea ce am trăit și ceea ce vom fi chemați să trăim în Biserică. Aștept curaj de la următorul papă. Cuvântul latin, *virtus* , este feminin. Femeile sunt capabile de mare curaj! Papa a dat semnale puternice numindu-le în funcții cheie. Aș vrea ca bărbații și femeile să depășească misoginia latentă care crede că femeile nu sunt potrivite să-și asume responsabilități. Unora le lipsește uneori încrederea în sine. Trebuie să îndrăznim să ne ocupăm locul, fără să lăsăm bărbații să ne calce în picioare.”

Chestiunea participării femeilor la conclav este irelevantă. În Biserică nu avem relații de putere între sexe, ci mai degrabă relații de slujire, de corecție fraternă și de ascultare reciprocă. Tot mai multe femei obțin poziții de responsabilitate în Curie datorită talentelor lor. Aceasta este o evoluție bună. »

„Este inutil să te agiți din cauza problemelor de gen”

Sora Marceline Ebia, călugăriță ivoriană a comunității Maica Iubirii Divine, lector și cercetător la Universitatea Catolică din Africa de Vest.

„Miza conclavului este de așa natură încât este important ca acesta să aibă loc departe de ochii publicului, departe de influențele unei lumi marcate de lobby. Numai Dumnezeu știe păstorul care va putea răspunde nevoilor oamenilor de astăzi.

Deși alegerea Papei este făcută de cardinali, ea este opera Duhului Sfânt. În această lume globalizată, pradă robotizării oamenilor și pierderii punctelor de referință axiologice, succesorul lui Petru va trebui cu siguranță să se adapteze schimbărilor vremurilor, dar să fie și vigilent, pentru ca Biserica să nu fie luată de curentele relativismului irațional. Evanghelia trebuie să rămână steagul noului papă.”

Ne-am putea întreba dacă problema femeilor își are locul în conclav, care este, prin definiție, adunarea cardinalilor – întotdeauna bărbați în tradiția Bisericii. Probabil este prea devreme să luăm în considerare prezența femeilor la conclav. Va veni, într-o zi, cu siguranță… dar probabil că vom fi deja de partea cealaltă! (Râsete.) Deși ideea poate părea absurdă pentru unii, este totuși legitimă dacă luăm în considerare faptul că viitorul Bisericii îi privește pe toți membrii săi. Dar, deocamdată, este inutil să ne agităm pe teme de gen: să ne rugăm în schimb ca Dumnezeu să ne dea un pastor după inima Lui. »

„Cardinalii ar fi putut invita femei la congregațiile generale”

Lucetta Scaraffia, în vârstă de 76 de ani, este o jurnalistă și istorică italiană, fostă redactor-șefă a Donne Chiesa Mondo, suplimentul pentru femei al cotidianului Sfântului Scaun, L’Osservatore Romano.

„Acest conclav vine după un pontificat în care locul femeilor a fost doar o chestiune de imagine. De exemplu, numind-o pe sora Simona Brambilla ca Prefect al Dicasterului pentru Institutele Vieții Consacrate, Papa Francisc i-a desemnat un cardinal pro-prefect (Angel Fernandez Artime, nota editorului), limitându-i raza de acțiune. Iar singura cerere a femeilor sub Francisc, accesul la diaconat, a fost refuzată în ciuda deschiderii a două comisii.”

Cardinalii au avut ocazia să transmită un semnal puternic. Pentru prima dată, au putut invita femei – superioare ale congregațiilor sau președinte ale organizațiilor religioase – să li se adreseze în timpul congregațiilor generale. Dar nu au fost niciodată ascultați înaintea unui conclav.

În absența unor personalități prestigioase precum cardinalul Ratzinger, este dificil să se facă predicții pentru acest conclav. Dar există ideea că, după Francisc, avem nevoie de un om practic și serios, care trebuie să aducă ordine și pace. În ceea ce privește femeile, pe de altă parte, sunt pesimistă. În cele din urmă, cred că nu vor obține niciodată vreun progres real din partea unui papă în ceea ce privește locul lor în Biserică. Funcționează ca în toate domeniile vieții: femeile câștigă putere luptând, nu așteptând ca bărbații să le-o dea. »

„O chestiune de echilibru, de universalism”

Marie Mullet-Abrassart, președinta Fundației Caritas, fostă președintă a Cercetașilor și Ghizilor din Franța.

„Modul în care este organizat conclavul reflectă modul în care Biserica abordează problema femeilor în cadrul instituției. Acest lucru este evident în acest moment fondator, când Biserica își alege păstorul: un organism mic, în întregime masculin, decide, fără a lua în considerare femeile care joacă un rol esențial zilnic… Cu siguranță, anumite aspecte ale conclavului, cum ar fi absența candidaților, majoritatea necesară de două treimi și novena discernământului, arată o anumită umilință în procesul de alegere. În plus, înțeleg că Biserica nu poate schimba semnificativ principiile sale fondatoare, cum ar fi problemele legate de respectul pentru viață.

Dar sunt dezamăgită de progresul lent în ceea ce privește poziția femeilor. Nu este o chestiune de modernitate, ci de echilibru, de universalism. La Caritas, ca și în alte părți, sunt sensibil la această problemă; Când eram președintele Cercetașilor și Ghizilor din Franța, femeile erau numite în funcții cheie. Exista această preocupare de a educa băieții și fetele să se construiască fără obstacole, să realizeze cine vor să fie – visând la lucruri mărețe, inclusiv simțindu-se capabili să își asume responsabilități sau participând la viața democratică a mișcării. Fiecare trebuie să simtă că vorbele sale au greutate, că opinia sa contează! Să facem conclavul mai divers și mai echilibrat, de exemplu prin deschiderea colegiului electorilor femeilor care ocupă funcții de responsabilitate în Biserică. »

„Sunt foarte încrezătoare în ceea ce privește acest conclav”

Kristel Adams, cântăreață de soul și jazz, fostă concurentă la emisiunea The Voice.

„Sunt foarte încrezător în acest conclav. Sper ca redresarea să fie demnă de Papa Francisc. Trebuie să continuăm să ne întoarcem la filosofia creștină și să ajungem la esențial cu „E” mare: mesajul Bibliei. Toate celelalte dezbateri care au loc în jurul ei în Biserică sunt, în opinia mea, secundare. Voi urmări conclavul în mass-media, dar sunt foarte încrezător, pentru că tinerii se întorc la Hristos. Văd asta în locurile în care cânt.”

Următorul papă trebuie să asculte pe toată lumea pentru a continua această evoluție. Mulți au spus că Francisc a început o revoluție, dar eu prefer termenul evoluție, care mi se pare mai corect. În lumea noastră a puterilor deconectate, el a lucrat pentru această întoarcere la esențial. Sper ca următorul papă să continue să vorbească despre săraci, așa cum a făcut Francisc. Trebuie să redăm speranța! »

„O anumită discrepanță cu Evanghelia”

Valérie Duval-Poujol, teolog baptist, vicepreședinte al Federației Protestante din Franța (FPF), delegat fratern la Sinodul despre sinodalitate.

„Pe de o parte, duc acest conclav în rugăciune, din fraternitate spirituală. Având în vedere eclesiologia catolică, știm că personalitatea și alegerile Papei influențează direcția a un miliard de frați și surori din întreaga lume: vom asista la o retragere în noi înșine sau la continuarea eforturilor pentru pace în lume, la implementarea spiritului sinodalității pe care Francisc l-a insuflat și care continuă intuițiile strălucite ale Conciliului Vatican II, o perioadă în care Duhul a suflat? Va apărea o nouă energie pentru a continua dialogul, în special dialogul ecumenic?”

Pe de altă parte, rămân protestant și critic față de anumite aspecte ale abordării, în special în ceea ce privește bărbații neclericali, laicii și femeile. Biserica Catolică, la fel ca multe alte biserici din ziua de azi, este hemiplegică, jumătate dintre membrii săi suferind de paralizie. Unde sunt femeile în alegerea următorului papă? Dumnezeu le-a înzestrat pe surorile mele catolice cu multe daruri, talente, înțelepciune și experiențe esențiale pentru discernământ și pentru guvernarea Bisericii Catolice, care se lipsește de ele.

Sinodul despre sinodalitate a subliniat foarte mult demnitatea baptismală, dar nu există botez roz pentru fete și botez albastru pentru băieți. Un singur botez! Semnalez această problemă, conștient fiind că există și niște argumente fine în unele dintre bisericile noastre protestante pe această temă! Conclavul, în acest punct: o formă eclezială de apartheid de gen, neconformă cu Evanghelia. »