Testarea genetică neinvazivă a embrionilor, acum disponibilă și în România. Dr. Diana Cocei: „Scade rata de avort spontan de cauză genetică”
Pentru fiecare cuplu care se confruntă cu dificultăți în a obține o sarcină, infertilitatea reprezintă un subiect dureros, cu implicații nu doar medicale, ci și emoționale. Fertilizarea in vitro (FIV) poate reprezenta una dintre cele mai eficiente opțiuni pentru a-și ține în brațe bebelușul. Însă fiecare FIV eșuat înseamnă o traumă în plus, care împinge tot mai departe visul de a fi părinte. Vestea bună este că știința a progresat și progresează continuu. Și că există acum teste genetice preimplantaționale care reduc riscul ca o sarcină cu embrion implantat să se finalizeze cu avort spontan. Un astfel de test genetic special – niPGT-A (non-invasive Preimplantation Genetic Testing for Aneuploidy) – este disponibil în premieră în țara noastră, în Rețeaua de Sănătate Regina Maria, probele obținute fiind prelucrate în Laboratorul de Genetică al rețelei. Doi experți direct implicați – dr. Grațiela Chelu, medic primar de Genetică medicală și dr. Diana Cocei, medic primar de Obstetrică-ginecologie, embriolog senior acreditat ESHRE (Societatea Europeană de Reproducere Umană și Embriologie), explică avantajele unei astfel de testări, care sunt cuplurile care au indicație pentru ea, limitele actuale ale metodei, precum și etapele care urmează după transferul embrionului testat.
De ce eșuează o parte dintre sarcinile obținute prin FIV
Infertilitatea reprezintă o problemă medicală mai frecventă decât am putea crede. La nivel global, aproximativ unul din șase cupluri se confruntă cu infertilitate, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Pentru o parte dintre aceste cupluri, fertilizarea in vitro (FIV) reprezintă una dintre principalele opțiuni terapeutice. Procedura presupune stimularea ovariană controlată, recoltarea ovocitelor mature și fertilizarea acestora în laborator cu spermatozoizi selectați. Embrionii obținuți sunt ulterior lăsați să se dezvolte în laborator și transferați în uter. Cu toate acestea, în practica clinică, succesul FIV depinde de numeroși factori biologici și genetici. O parte dintre embrionii obținuți pot prezenta anomalii cromozomiale (aneuploidii). Acestea reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale eșecului de implantare, opririi din evoluție a sarcinii sau avortului spontan precoce.
niPGT-A, o metodă avansată de testare genetică neinvazivă, în premieră în România
Din fericire, există acum teste genetice preimplantaționale care cresc șansele ca embrionul testat să fie viabil, iar sarcina să fie dusă la bun sfârșit, rezultatul fiind un bebeluș sănătos. Un astfel de test genetic este niPGT-A (non-invasive Preimplantation Genetic Testing for Aneuploidy).
„În ultimii ani, au fost dezvoltate multiple teste genetice, utilizând tehnologii diferite și adresându-se unor categorii distincte de pacienți. niPGT-A reprezintă o metodă modernă de testare genetică preimplantațională, recomandată în anumite situații atent selecționate”, precizează dr. Grațiela Chelu, medic primar Genetică medicală în cadrul Regina Maria.
Practic, niPGT-A este o metodă de testare genetică preimplantațională care permite evaluarea statusului cromozomial embrionar înainte de transferul embrionului în uter, în cadrul procedurilor de fertilizare in vitro (FIV), fără biopsierea directă a embrionului. Analiza se realizează utilizând ADN-ul liber embrionar eliberat în mediul de cultură embrionară. Scopul principal al testării este identificarea embrionilor cu probabilitate mai mare de euploidie și reducerea riscului transferului unui embrion aneuploid — adică purtător al unor anomalii numerice cromozomiale care pot afecta implantarea, evoluția sarcinii sau dezvoltarea embrionară. „Până nu demult, selecția embrionilor se baza predominant pe evaluarea morfologică realizată de embriolog, prin analizarea anumitor caracteristici observabile la microscop. Totuși, aspectul morfologic favorabil nu garantează întotdeauna un status cromozomial normal. Studiile au arătat că un procent important dintre embrionii cu morfologie aparent bună pot prezenta aneuploidii, acestea reprezentând una dintre principalele cauze ale eșecului de implantare sau ale avortului spontan precoce”, explică dr. Grațiela Chelu.
Ce verifică testarea genetică preimplantațională înainte de transferul embrionului în uter
În prezent, evaluarea cromozomială embrionară poate fi realizată atât prin metoda clasică invazivă, bazată pe biopsierea trofectodermului embrionar, cât și prin metode mai noi de tip niPGT-A (non-invasive PGT-A), care utilizează analiza ADN-ului liber embrionar din mediul de cultură, fără biopsiere directă.
„PGT-A se adresează cuplurilor care urmează proceduri de fertilizare in vitro și are ca obiectiv identificarea embrionilor cu probabilitate mai mare de euploidie, contribuind astfel la optimizarea șanselor de obținere a unei sarcini evolutive”, mai explică dr. Grațiela Chelu. Un embrion euploid este un embrion care prezintă un număr normal de cromozomi – 46 în total. În schimb, un embrion aneuploid prezintă unul sau mai mulți cromozomi în plus sau în minus. Aceste anomalii cromozomiale reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale eșecului de implantare, opririi din evoluție a sarcinii sau avortului spontan precoce. „Aspectul morfologic favorabil al embrionului nu reflectă întotdeauna și un status cromozomial normal. De aceea, în anumite situații selecționate, testarea genetică preimplantațională poate furniza informații suplimentare utile în procesul de selecție embrionară”, subliniază specialistul.
În cazul transferului unui embrion aneuploid, evoluția sarcinii poate fi compromisă încă din stadiile precoce de dezvoltare embrionară. Totuși, anumite aneuploidii pot fi compatibile cu viața, fiind asociate cu diverse sindroame genetice și grade variabile de afectare clinică.
Sindromul Down (Trisomia 21), Sindromul Patau (Trisomia 13), Sindromul Edwards (Trisomia 18), Sindromul Turner (Monosomia X-45,X) sunt exemple de anomalii genetice caracterizate prin cromozomi în plus sau cromozomi lipsă, evidențiate la testarea genetică prin PGT-A.
Cum se face analiza
Două sunt modalitățile de analiză prin PGT-A a embrionului înainte de transferarea lui în uter: biopsia embrionului și ADN-ul circulant din mediul de cultură. Prima este o metodă invazivă, dar mai eficientă, în timp ce a doua este non-invazivă. Dr. Diana Cocei, medic primar de Obstetrică-ginecologie, embriolog senior, cu specializare în infertilitate, explică în ce constă fiecare metodă.
„În cadrul biopsiei, așa cum spune și numele, este nevoie de extragerea unui număr de 5-7 celule din ceea ce va deveni viitoarea placentă. Evident că nu putem lua celule de la nivelul embrionului și atunci se investigează ceea ce va forma placenta, care în termeni medicali se numește trofectoderm. Asta însă presupune o incizie a membranei embrionului și apoi, cu niște pipete speciale, extragerea celulelor care vor fi analizate. De aceea se numește o metodă invazivă”, subliniază dr. Diana Cocei.
Testarea genetică non-invazivă a embrionului presupune o manevră care nu afectează deloc embrionul, adaugă dr. Cocei: „Practic, rezultatul se obține prin studierea ADN-ului din mediul de cultură al embrionului pentru că există un schimb permanent de ADN între embrion și mediul în care crește. Analizând ADN-ul din mediu, se poate da un rezultat asupra embrionului care se dorește a fi testat”.
Prelucrarea informațiilor obținute în urma testării se poate face acum în premieră și în România, la Regina Maria, iar aceasta este o veste bună pentru toți pacienții, adaugă dr. Diana Cocei: „Nu numai probele obținute din biopsie, adică testarea invazivă, ci și probele obținute din această metodă non-invazivă vor putea fi prelucrate în România în cadrul Laboratorului de Genetică Regina Maria”.
Deși metoda non-invazivă este mai puțin eficientă pentru că există riscul de contaminare cu ADN-ul matern, multe cupluri o preferă pentru că percepția este că metoda invazivă dăunează viitorului copil.
„Mulți embrioni sunt mozaic, adică au atât celule normale, cât și anormale”
Analiza embrionului prin PGT-A arată nu doar că este euploid sau aneuploid, adică are un număr normal de cromozomi sau are anomalii cromozomiale. Mulți embrioni sunt cu mozaic, adică au atât celule normale, cât și anormale, punctează dr. Grațiela Chelu.
„De preferință, nu implantăm embrioni mozaic, dacă avem altul mult mai bun. Însă, există și paciente de la care nu ai decât așa ceva. Și dacă pacienta are o vârstă avansată, dacă nu mai are embrioni din lipsă de rezervă ovariană sau nu au fost recoltați și depozitați din timp, deci, atunci când nu ai decât unul singur și el e cu mozaic, îl pui pe acela, decât să nu pui deloc. Pentru că nu întotdeauna se reflectă ce găsești tu la testarea preimplantațională”, subliniază medicul genetician.
Și asta pentru că PGT-A – ca orice alt test genetic de screening – nu este 100% sigur. Uneori, rezultatele pot fi fals pozitive sau fals negative. „Deci, dacă nu ai un embrion mai bun, îl pui pe cel mozaic și mai faci o dată testul după ce femeia rămâne însărcinată, de data aceasta din sângele matern, pentru a vedea clar dacă are risc sau nu. Și asta se face chiar și la o sarcină cu embrion bun – euploid. Adică, nu ai făcut un test și te-ai liniștit pentru tot restul sarcinii”, atrage atenția dr. Grațiela Chelu.
La rândul ei, dr. Diana Cocei subliniază faptul că deși mulți dintre pacienți consideră că testarea embrionului este cea care rezolvă problema, nu este chiar așa: „Această testare a embrionului s-a dovedit că nu crește rata de sarcini, dar are un efect evident foarte important, faptul că scade rata de avort spontan de cauză genetică”.
Dr. Cocei precizează care sunt situațiile în care există indicație medicală pentru testarea embrionilor: „Atunci când există o modificare în cariotipul unuia dintre cei doi părinți, fie la mamă, fie la tată. Este indicat să testăm genetic embrionii atunci când partenera are peste 37 de ani, atunci când cuplul s-a confruntat cu eșecuri repetate de implantare sau cu avorturi spontane repetate și, de asemenea, atunci când partenerul din cuplu, din păcate, are o patologie masculină gravă. Ce înseamnă asta? Înseamnă că rezultatul de la spermogramă este cu modificări majore”.
Testarea PGT-A nu înlocuiește monitorizarea sarcinii
Pentru că testarea genetică a embrionilor nu este 100% sigură, în sensul că rezultatele pot fi fals pozitive sau fals negative, restul investigațiilor pe care viitoarea mamă va trebui să le efectueze în cursul sarcinii nu sunt excluse automat.
„Asta înseamnă morfologia fetală, testele non-invazive sau, în anumite situații, chiar amniocenteza. Faptul că aceste testări se pot face în țară, respectiv în cadrul laboratorului de genetică din Regina Maria, reprezintă și un alt avantaj pentru pacienții noștri care vor putea beneficia în felul acesta, inclusiv de consiliere genetică, fie înainte, fie după procedură atunci când este cazul”, mai spune dr. Cocei.
Discuția despre testarea genetică este importantă atât înainte de procedură, cât și după, susține, la rândul ei, medicul genetician Grațiela Chelu.
„După testare, embrionul este pus iar la congelator până vine rezultatul. Care trebuie explicat. Dacă rezultatul indică un embrion euploid, comunicăm asta pacientei și se poate stabili o zi și o oră la care să se facă implantarea. Când există dubii, discutăm opțiunile și dacă mai este cazul sau nu să implantăm. Sau să decongelăm alt embrion pentru a fi testat, dacă există. Pentru că nu testăm toți embrionii deodată. Ar fi și foarte costisitor”, subliniază medicul genetician alte aspecte importante.
Există paciente care află că embrionii sunt mai puțin buni și chiar și așa își doresc implantarea, dezvăluie medicul genetician: „Sunt paciente care-și doresc atât de mult propriul lor copil și care spun că dacă nu este o anomalie cromozomială așa de gravă, doresc copilul”.
Chiar dacă testarea genetică preimplantațională este utilizată mai frecvent la paciente cu vârstă reproductivă avansată, pierderi recurente de sarcină sau eșecuri repetate de implantare, specialiștii atrag atenția asupra importanței consilierii genetice preconcepționale și la cuplurile tinere, în special atunci când există antecedente familiale sugestive pentru afecțiuni genetice.
„Multe boli genetice severe sunt transmise autozomal recesiv, ceea ce înseamnă că părinții pot fi complet sănătoși, dar purtători ai aceleiași variante genetice patogene. Din acest motiv, evaluarea riscului genetic înainte de obținerea sarcinii poate fi extrem de importantă pentru anumite cupluri”, subliniază dr. Grațiela Chelu.
Trei beneficii importante ale testării genetice PGT-A
- Reduce rata avorturilor spontane
Deoarece doar embrionii neafectați (euploizi) sunt transferați în uter pentru implantare, PGT-A îmbunătățește ratele de implantare și reduce ratele de avort spontan. Se reduce, astfel, numărul total de cicluri FIV și, în consecință, costurile legate de FIV.
- Reduce riscul de sarcină multiplă
Deoarece se poate transfera un singur embrion, PGT-A ajută la reducerea riscurilor asociate cu transferul simultan al mai multor embrioni — care ar conduce la o sarcină multiplă (gemeni sau tripleți) și la riscuri crescute de complicații, cum ar fi nașterea prematură sau nașterea unor copii cu greutate mică.
- Oferă informații suplimentare despre potențialul reproductiv al embrionilor crioconservați
Testul PGT-A este util și atunci când o femeie intenționează să congeleze și să depoziteze embrioni pentru viitoare încercări de sarcină. Deoarece embrionii cu probleme sunt predispuși la un transfer eșuat sau la avort spontan, rezultatele testului oferă o imagine mai completă a ceea ce femeia are disponibil pentru viitor.
De la testare la transfer: cum funcționează procesul în cadrul Regina Maria
Laboratorul Regina Maria folosește cea mai nouă tehnologie disponibilă pentru efectuarea PGT-A — secvențierea de generație următoare (NGS) — care permite secvențierea rapidă a tuturor celor 46 de cromozomi, îmbunătățind semnificativ atât sensibilitatea, cât și specificitatea testului.
În plus, Laboratorul Regina Maria este singurul din țară unde se efectuează testarea neinvazivă PGT-A (niPGT-A), care utilizează ADN-ul circulant din mediul de cultură, fără a fi necesară biopsia embrionului.
Embrionii sunt crioconservați (congelați) și depozitați în laborator în timp ce se efectuează testarea.
Odată ce rezultatele PGT sunt disponibile – de obicei în 2 săptămâni după biopsie – și dacă există embrioni euploizi potriviți pentru transfer, va fi programat transferul de embrioni.
Studiile arată că aproximativ jumătate dintre embrionii testați prin PGT-A sunt, în medie, euploizi, adică sănătoși și pot fi folosiți pentru implantare.
Câți embrioni trec testarea genetică preimplantațională
Proporția embrionilor considerați euploizi în urma testării genetice preimplantaționale variază semnificativ în funcție de mai mulți factori biologici, cel mai important fiind vârsta maternă. În medie, studiile publicate în literatura de specialitate arată că aproximativ jumătate dintre embrionii analizați prin PGT-A prezintă un status cromozomial normal și pot fi considerați eligibili pentru transfer embrionar.
Date provenite din studii ample, care au analizat zeci de mii de embrioni testați prin tehnologii moderne de secvențiere genomică, au raportat rate medii de euploidie de aproximativ 50–55%, cu variații importante în funcție de vârsta reproductivă maternă.
Pe măsură ce vârsta maternă crește, probabilitatea apariției aneuploidiilor embrionare crește progresiv, iar proporția embrionilor euploizi scade corespunzător:
- sub 35 ani: aproximativ 59–73% embrioni euploizi;
- 35–37 ani: aproximativ 50–56%;
- 38–40 ani: aproximativ 37–46%;
- 41–42 ani: aproximativ 25–32%;
- 43–44 ani: aproximativ 17–24%;
- ≥45 ani: aproximativ 12–17%.
Deși procentul embrionilor euploizi tinde să scadă odată cu vârsta maternă, progresele actuale din medicina reproductivă, embriologie și genetica reproductivă permit în multe situații optimizarea semnificativă a șanselor de obținere a unei sarcini, prin abordare personalizată și selecție embrionară atentă.
În spatele fiecărui embrion testat există nu doar date genetice și procente statistice, ci speranța profundă a unor oameni care își doresc să devină părinți. Iar rolul medicinei moderne este nu doar să ofere tehnologie, ci și mai multă claritate, mai multă siguranță și, uneori, încă o șansă.
Articol susținut de Regina Maria