Țigările se scumpesc din nou de azi. Adevărata poveste nu e prețul – ci mecanismul din spatele lui

O creștere mică, aproape invizibilă, ascunde una dintre cele mai eficiente taxe din România — și un model fiscal care spune multe despre cum își strânge statul banii.

La prima vedere, nu e o știre. De azi, 1 aprilie, țigările se scumpesc din nou. Nu dramatic — probabil 50 de bani, poate un leu pe pachet. 

Scumpirea nu e o reacție la piață, ci o ajustare programată, prevăzută în Codul Fiscal.

Cum ajunge statul în fiecare pachet

Puțini știu că accizele la tutun nu funcționează printr-o taxă unică. Există două componente distincte, care împreună formează un sistem mai sofisticat decât pare.

În fiecare joi dimineața jurnalistul Dan Popa trimite newsletterul Economix. Dacă ești pasionat de economie, finanțe personale sau comportamentale. poți să te abonezi aici la newsletterul EconoMix.

Prima este acciza specifică — o sumă fixă aplicată la volum, calculată per 1.000 de țigarete. Până azi, aceasta se situează în jurul valorii de 560-570 de lei la mia de bucăți. E partea „sigură” a ecuației: statul încasează această sumă indiferent de prețul de vânzare, indiferent de ce se întâmplă pe piață.

A doua este acciza ad valorem — un procent de 14% aplicat la prețul de vânzare cu amănuntul. Aceasta e partea „elastică”: cu cât prețul crește, cu atât crește și suma care ajunge la buget.

Ce se schimbă concret de la 1 aprilie

Ajustarea de mâine vizează componenta fixă — acciza specifică. La nivel tehnic, creșterea înseamnă câteva zeci de lei în plus la mia de țigarete, adică undeva între 0,25 și 0,35 lei per pachet.

În practică, suma resimțită la raft va fi ceva mai mare. Producătorii ajustează prețurile în trepte, rotunjesc la valori comerciale convenabile și includ în calcul și alte costuri operaționale. Rezultatul real pentru consumator va fi probabil o creștere de 0,50 până la 1 leu pe pachet.

Contextul contează însă pentru a înțelege de ce această creștere pare mică: pentru că nu e prima din acest an. La 1 ianuarie, acciza a crescut deja substanțial — aceea a fost scumpirea vizibilă, cea pe care fumătorii au simțit-o în buzunar. Ajustarea de acum e altceva: e a doua treaptă dintr-un mecanism în două etape.

Modelul care trece neobservat

România nu mai crește accizele la tutun sporadic sau imprevizibil. Sistemul actual funcționează după un calendar fix: o creștere semnificativă la începutul anului și o ajustare mai mică în primăvară. An după an.

Această structură în două etape are o logică clară. Șocul perceput de consumator e diluat — în loc de o singură scumpire mare care ar putea genera reacții publice, există două scumpiri mai mici care trec, fiecare în parte, aproape neobservate. Veniturile la buget cresc constant, iar reacția socială rămâne minimă, întrucât ca și la benzină, cererea la tutun e foarte inelastică (ca să nu spunem că e rigidă): indiferent de preț, oamenii cumpără.

E un model pe care economiștii îl numesc „salami slicing” — tăierea în felii subțiri, pe care nimeni nu le simte individual, dar care în timp adaugă substanțial.

De ce tutunul rămâne „taxa preferată” a oricărui guvern

Dintr-un pachet de țigări, mai mult de jumătate din prețul plătit la casă ajunge la stat — prin accize și prin TVA. Puține produse au o asemenea rată de transfer fiscal.

Dar ceea ce face tutunul cu adevărat atractiv pentru orice guvern sub presiune bugetară nu e nivelul taxei — e predictibilitatea ei. Consumul de tutun e stabil de la un an la altul. Colectarea e relativ eficientă, cu un lanț de distribuție controlabil și puțini actori majori.

Pentru un stat care are nevoie de venituri sigure, rapide și cu expunere politică minimă, aceasta e combinația ideală.

Ce nu se vede în această scumpire

Creșterea de mâine nu va fi prezentată în termeni bugetari. Va fi justificată, dacă va fi justificată, prin argumente de sănătate publică sau prin alinierea la standardele europene. Acestea nu sunt argumente false — taxarea tutunului are efectiv și o componentă de descurajare a consumului.

Dar în spatele argumentului de sănătate publică se află și o realitate fiscală pe care guvernul o cunoaște foarte bine: deficitul bugetar rămâne una dintre cele mai acute probleme ale României în 2026, iar tutunul e unul dintre puținele domenii în care creșterea taxelor se poate face discret, gradual și fără consecințe electorale semnificative.