Top 5 boli care merg „mână în mână” cu kilogramele în plus, scurtează viața și calitatea ei

Obezitatea nu este o alegere a unei persoane, ci o boală complexă, multifactorială și foarte frecventă a cărei povară este greu de dus. Și care costă nu doar economic. Fondul genetic, comportamentul persoanei, dar și ambientul joacă un rol important în această ecuație. Kilogramele în plus sunt un factor de risc în foarte multe boli din multe categorii: de la cele cardiovasculare, metabolice și gastrointestinale și până la cele pulmonare, oncologice și psihice. 

Iată cinci dintre ele, cele mai frecvente, dovedite științific.

1. Bolile de inimă – riscul de infarct, mai mare la persoane cu obezitate 

Obezitatea se numără printre factorii de risc reali în sănătatea inimii și a vaselor de sânge. Am observat cu toții că persoanele supraponderale sau cu obezitate merg mai lent, urcă mai greu scările, respiră cu dificultate, transpiră din abundență. Toate acestea sunt semne ale prezenței bolilor cardiace.

Bolile cardiovasculare și cerebrovasculare sunt ucigașul numărul 1 al planetei. Acest grup de boli cuprinde toate bolile inimii și ale sistemului circulator de la hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, insuficiență cardiacă și până la accident vascular cerebral.

La nivel global, decesele cauzate de aceste afecțiuni rămân alarmant de ridicate ca număr și se estimează că în 2030 vor atinge cifra de 23 de milioane, potrivit PubMed.  În Uniunea Europeană, aceste afecțiuni sunt responsabile de 42,5% din numărul global de decese anual.

Dintre bolile cardiovasculare cea mai frecventă formă este cardiopatia ischemică – boala coronariană. Arma mortală a bolii coronariene este infarctul miocardic. Persoanele cu obezitate sunt mult mai expuse infarctului de miocard pentru că depozitele de grăsime nu sunt doar cele care se văd, adunate în jurul taliei sau în alte părți ale corpului. Există și o grăsime viscerală, concentrată în jurul organelor vitale care, practic, sufocă buna funcționare a acestora. O inimă îngropată în grăsime face un efort mult mai mare pentru a pompa sânge, oxigen și nutrienți în tot corpul. În plus, celulele adipoase pot secreta molecule de tipul adipokinelor care produc, indirect, atrofie miocardică, potrivit studiului Riscul cardiovascular în obezitate, publicat de Revista Societății de Medicină Internă din România.  

Arterele coronare ale unei persoane cu obezitate sunt îngustate din pricina depozitelor de grăsime numite ateroame depuse pe pereții vaselor de sânge, aceste ateroame fiind de zece ori mai frecvente, comparativ cu persoanele care au o greutate normală. Îngustarea până la blocare a arterelor coronare – vase care asigură oxigenarea mușchiului inimii – duce la infarct miocardic, condiție amenințătoare de viață. Pe lângă obezitate, alți factori de risc în boala coronariană sunt hiperensiunea arterială, nivelul ridicat al colesterolului, sedentarismul, fumatul, consumul de alcool și diabetul.

Cel mai comun semn al bolii coronariene este durerea în piept – angina pectorală – care poate iradia către umăr, brațul stâng sau spate. Alte semne ale bolii sunt lipsa de aer, aritmiile, palpitațiile, amețelile, oboseala.

Diagnosticul de boală coronariană este pus de medicul cardiolog în urma unor investigații precum electrocardiograma, ecografia cardiacă și coronarografia.

2. Diabetul zaharat de tip 2 – majoritatea diabeticilor sunt supraponderali sau suferă de obezitate 

Dintre bolile cronice pe care obezitatea le favorizează, cea mai frecventă este diabetul zaharat de tip 2. Se ajunge la diabet zaharat de tip 2 în timp, printr-o serie de modificări metabolice ireversibile.

Datele statistice din SUA arată că aproape 90% din persoanele cu diabet de tip 2 sunt supraponderale sau sufera de obezitate, potrivit Societății Americane de Chirurgie metabolică și bariatrică – American Society for Metabolic and Bariatric Surgery. 

Un indice de masă corporală peste 35 de kg/m2 se asociază cu un risc de a face diabet de 42 de ori mai mare în cazul bărbaților și de 93 de ori mai mare în cazul femeilor, comparativ cu persoanele cu indice de masă corporală normal. Cu fiecare grad de obezitate, riscul de diabet crește cu 120%.

Potrivit unui raport publicat în Jurnalul Asociației Americane pentru Sănătatea Inimii – Journal of the American Heart Association – între 30 și 53% din cazurile noi de diabet zaharat de tip 2 din SUA sunt direct legate de obezitate.

Numărul persoanelor diagnosticate cu diabet zaharat de tip 2 este tot mai mare. Potrivit Atlasului privind diabetul 2000-2050, publicat de Federația Internațională de Diabet, 65,6 milioane de europeni cu vârste între 20 și 79 de ani erau diagnosticați cu diabet, în 2024, cifra urmând să crească la 72,4 milioane, până în 2050.

O persoană cu diabet zaharat de tip 2 are un nivel ridicat al glicemiei – zahărului în sânge. Zahărul este principala sursă de energie pentru celule și  ajunge în organism în principal din alimentele consumate. Insulina este un hormon produs de pancreas care ajută zahărul să pătrundă în celule. La persoanele cu diabet zaharat de tip 2 pancreasul fie nu produce suficientă insulină, fie aceasta nu este folosită așa cum trebuie.

Pe lângă excesul de kilograme, printre semnele prezenței diabetului zaharat de tip 2 se numără: setea crescută și urinarea frecventă, apetitul exagerat, oboseala, infecțiile frecvente și rănile care se vindecă greu, furnicăturile, amețelile, durerile la nivelul mâinilor și picioarelor.

Din nefericire, diabetul este o boală care nu doare și a cărei evoluție este lentă, diagnosticul fiind pus, de cele mai multe ori, atunci când apar complicațiile.

Pentru a pune un diagnostic corect, medicul diabetolog recomandă o serie de analize de sânge dintre care face parte și testul care măsoară hemoglobina glicozilată. Prin testul HbA1C se măsoară nivelul mediu al glicemiei din ultimele două-trei luni. Analiza de sânge se efectuează pe nemâncate și măsoară procentul de zahăr atașat de hemoglobină – proteina din celulele roșii din sânge care transportă oxigenul. O valoare de 6,5% sau mai mare la două teste separate indică prezența diabetului, potrivit Mayo Clinic. O valoare între 5,7% și 6,4% înseamnă că persoana se află în stadiul de prediabet – acel stadiu în care boala mai poate fi reversibilă prin tratament și schimbarea stilului de viață – în timp ce o valoare sub 5,7% este considerată normală.

Testul aleatoriu pentru glicemie este o altă analiză necesară pentru a pune diagnosticul. Analiza constă în prelevarea unei probe de sânge la o oră aleatorie. Indiferent de ora la care a mâncat persoana testată, un nivel al glicemiei de 200 de miligrame per decilitru sau mai mare sugerează diabetul.

Testul de glicemie à jeun (pe nemâncate). Persoana testată trebuie să nu mănânce nimic în noaptea dinaintea testării. O glicemie à jeun mai mică de 100 mg/dl este considerată normală. O glicemie à jeun între 100 și 125 mg/dl este considerată prediabet, iar dacă este de 126 mg/dl sau mai mare la două teste separate, înseamnă diabet.

Testul toleranței la glucoză. Presupune ca în noaptea dinaintea testării persoana care urmează a fi testată să nu mănânce nimic. Dimineața se măsoară nivelul glicemiei à jeun, apoi se bea o soluție cu zahăr. Nivelul glicemiei este apoi testat periodic, timp de două ore. Un nivel al glicemiei mai mic de 140 mg/dl este normal. O valoare între 140 și 199 mg/dl înseamnă prediabet, iar una mai mare de 200 mg/dl după două ore, diabet.

3. În boala ficatului gras non-alcoolic, obezitatea – cel mai documentat factor de risc 

Denumită și steatoză hepatică această boală este caracterizată de acumularea de grăsime în ficat, în absența consumului de alcool. În majoritatea cazurilor, boala ficatului gras non-alcoolic se asociază cu factori de risc metabolic precum obezitatea și diabetul de tip 2. Dintre toți acești factori, obezitatea este cel mai documentat factor de risc.

De regulă, boala este asimptomatică, iar atunci când semnele apar ele sunt nespecifice, de tipul unei senzații de disconfort în partea dreaptă, la nivelul etajului superior abdominal, oboseală, astenie.

Investigațiile care determină diagnosticul și severitatea bolii includ atât analize de sânge, cât și imagistice. Astfel, analizele de sânge includ hemoleucograma completă, enzimele hepatice și funcția hepatică, teste de hepatite virale, testul de screening pentru boala celiacă, glicemia pe nemâncate, HA1C, profilul lipidic – colesterol și trigliceride.

La acestea se adaugă ecografia abdominală, CT sau RMN, elastografia Fibroscan – o formă de ecografie prin care se măsoară rigiditatea ficatului.

4. Cancerul evoluează mai agresiv la persoanele cu multe kilograme în plus 

După fumat, obezitatea este recunoscută ca fiind cel mai important factor de risc modificabil în boala oncologică. Persoanele cu obezitate nu doar că au un risc mai mare de cancer, dar și un prognostic mai prost în caz că sunt diagnosticate. Potrivit datelor Institutului Național de Sănătate Publică, excesul ponderal și obezitatea sunt un factor de risc pentru nu mai puțin de 13 tipuri de cancer – de colon, de ovar, de uter, de pancreas, de rinichi, de vezică biliară, de stomac, de ficat, de sân, de esofag, de tiroidă și de creier.

Potrivit cercetării Obesity and Cancer: A Current Overview of Epidemiology, Pathogenesis, Outcomes, and Management – Obezitatea și cancerul: prezentare generală actuală a epidemiologiei, patogenezei, rezultatelor și managementului – publicată pe site-ul Bibliotecii Naționale de Medicină din SUA – Centrul Național de Informații din Biotehnologie, la nivel mondial, se estimează că între 4 şi 8% din cazurile de cancer diagnosticate anual pot fi atribuite direct obezităţii. Mecanismul prin care obezitatea ajunge să determine cancer este complex și insuficient înțeles încă, potrivit aceleiași surse.

Mecanisme posibile prin care obezitatea duce la cancer

Cercetătorii au decelat până acum câteva mecanisme posibile prin care obezitatea ar putea crește riscul de apariție a unor tipuri de cancer. Astfel, țesutul adipos produce estrogen în exces mai ales la femeile aflate la menopauză, exces asociat cu apariția cancerului de sân, de endometru, ovarian, dar nu numai, potrivit Agenției Americane de Cancer.

Totodată, persoanele cu obezitate au adesea niveluri crescute de insulină în sânge și IGF-1, insulin-like growth factor I – un factor de creștere de tip insulinic. Nivelul crescut de insulină în sânge, o afecțiune cunoscută sub numele de hiperinsulinemie, precede dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2, un alt factor de risc cunoscut pentru cancer. Nivelurile ridicate de insulină și IGF-1 sunt asociate cu riscuri crescute de cancer colorectal, tiroidian, mamar, prostată, ovarian și endometrial.

Inflamația cronică de care suferă persoanele cu obezitate este un act mecanism care promovează direct creșterea tumorilor. În plus, celulele adipoase produc hormoni – adipokine – care pot stimula sau inhiba dezvoltarea celulară, în acest fel protecția imunitară a organismului împotriva proliferării aberante de celule tumorale putând fi afectată.

Cele mai multe forme de cancer evoluează fără semne vizibile lucru care face ca diagnosticarea să se facă, de cele mai multe ori, în faze avansate.

Analizele și investigațiile medicale indicate depind de fiecare tip de cancer în parte, precum și de stadiul în care a fost diagnosticat.

5. Depresia și cercul vicios al kilogramelor în plus 

Nu în ultimul rând, persoanele cu obezitate sunt mai predispuse de a dezvolta depresie și anxietate. Confruntarea cu prejudecățile și stigmatizările sociale ajung să afecteze calitatea vieții de zi cu zi a acestor persoane, încrederea, speranța și deschiderea de a vorbi despre acest subiect.

Multe persoane cu exces de greutate ajung să mănânce fără control, obicei care nu face altceva decât să agraveze problema.  

Studiul The menace of obesity to depression and anxiety prevalence – Amenințarea obezității asupra prevalenței depresiei și anxietății – publicat de ScienceDirect subliniază că dietele care includ un consum excesiv de grăsimi saturate și zahăr promovează disfuncția metabolică, țesutul adipos prin inflamația pe care o promovează având consecințe și la nivelul creierului, asupra structurii, excitabilității și conectivității circuitelor neuronale care controlează starea de spirit, motivația și emoția.

Adevărul este că atunci când ajungem să vorbim despre greutatea cuiva, nu este vorba doar despre acele kilograme în plus. Este vorba și despre calitatea vieții fiecărei persoane care se confruntă cu probleme de greutate și despre cum se simte în propria piele, informează site-ul adevaruldespregreutateata.ro. Persoanele care se confruntă cu exces de greutate pot găsi aici informații utile și corecte din punct de vedere medical referitoare la ce înseamnă obezitatea și povara acestei boli complexe, dar și despre soluțiile care există pentru rezolvarea acestei probleme de sănătate publică.

Articol susținut de Novo Nordisk