Traiasca termodinamica si Kim Jong-il!

Penultima zi de Fest’Asia a adus sambata seara la Cinema Scala un film asteptat, „Jurnalul unei scolarite”, prima productie nord-coreeana distribuita international dupa multe decenii. Sala n-a fost plina, dar proiectia a fost interesanta pentru publicul bucurestean care a avut ocazia sa descopere ca instrumentele propagandei cinematografice nord-coreene n-au evoluat prea mult din anii 80 incoace, desi la scrierea scenariului a contribuit insusi Kim Jong-il.

Filmul realizat in 2006 de Jang In-hak se concentreaza asupra dilemei psihologice a unei liceene al carei tata e mai tot timpul plecat de acasa, cu treaba in campul stiintei – desi o buna parte din film nu ni se spune ce face, lasandu-ne sa ne imaginam ca lucreaza poate la programul nuclear (filmul a fost lansat in Coreea de Nord in august 2006, cu cateva luni inaintea testului nuclear din octombrie.).

Su-ryeon locuieste asadar la tara, intr-o casuta idilica, cu iepuri si pisici, desi visul ei de cand era scolarita era acela de a sta la bloc. Are o sora mai mica ce cocheteaza cu fotbalul si pare usor retardata, o bunica blanda si o mama care se istoveste facand misterioase traduceri pentru tatal ingrat (cand nu gateste).

Daca pentru publicul nord-coreean filmul a fost un hit (a vandut, se pare, opt milioane de bilete, fiind vazut de un sfert din populatia tarii), iar pentru cel european o curiozitate (a fost descoperit de distribuitorul francez in market-ul de la Cannes), publicul din Romania nu are cum sa-l citeasca decat in cheie comica.

De la scenariu si pana la regie, totul – intriga, decupajul, indicatiile regizorale, montajul, interpretarile – ni se pare azi de un infantilism neverosimil.

Ocupatia primordiala a celor patru membre feminine ale familiei care sunt tot timpul prezente pe ecran (tatal ingrat lucrand in alt oras si venind uneori noaptea pe furis, si atunci interesat de traducerile mamei), ocupatia principala e asadar mancatul.

In permanenta exista pe foc o oala care fierbe, personajele isi vara unul altuia ceva in gura in mijlocul frazei sau sosesc grabite acasa pentru a fi invitate la masa.

Nu stiu daca intentia ascunsa a lui Kim Jong-il, care a contribuit cu sfaturi la elaborarea scenariului, a fost aceea de a arata bunastarea poporului nord-coreean sau daca personajele mananca pur si simplu pentru ca n-au alta ocupatie.

Crescuti nu doar cu Michael Jackson, ci si cu filmele nord-coreene, spectatorii romani pot descoperi insa filonul unei intrigi indraznete si subversive, pentru ca eroina, dezamagita de conduita tatalui absent care nu se iveste nici cand mama face cancer de la atatea traduceri, ajunge sa puna la indoiala calitatea nu doar umana, ci si profesionala a genitorului.

Grav pacat! Cu mama internata la sanatoriu (unde traduce de dimineata pana seara), Su-ryeon va trebui sa descopere ca tatal ei e o somitate stiintifica pentru a-i ierta ratacirile.

Nu, nu e vorba de programul nuclear, ci de brevetarea unui computer care sa poata urmari o linie tehnologica dintr-o fabrica! Acesta este clou-ul filmului, elementul care pune toate lucrurile in ordine.

Mama nu mai moare, Su-ryeon da examen la Facultatea de Stiinte ca sa calce mandru pe urmele tatalui, iar filmul se incheie apoteotic cu proclamarea adevarului de care nu ne indoiam nicio clipa: cand iti inchini munca patriei, niciun sacrificiu nu e prea mic.

Fireste, nu lipsesc din film momentele muzicale. Cel mai amuzant e cel in care tatal se scuza ca nu poate fi alaturi de fiica sa in prima zi de facultate trimitandu-i o caseta pe care interpreteaza melodia ei preferata, una in care e vorba, fireste, de generalul Kim Jong-il.

Filmul nu e atat de subversiv pe cat ar putea parea, dar modalitatea prin care isi infuzeaza ideile e mai insinuanta decat eram obisnuiti. Ceea ce vrea sa sugereze prin lipsa stalpului familiei din existenta zilnica a eroinei este faptul ca, in lipsa unei figuri paterne, un camin/o tara se duc de rapa.

In acelasi timp, insa, filmul ne spune ca un tata/lider e prezent si in absenta lui atunci cand personalitatea sa e suficient de puternica si cand munca lui in alta parte serveste unor interese inalte.

Generalul Kim Jong-il, asa cum ni se spune la final, are si el familie, numai ca el lipseste 365 de zile de-acasa! Si, mai ales, el e prezent in viata tuturor chiar si cand nu e vizibil!

Fest’Asia, organizat ca la carte de Fundatia Estenest, se incheie azi, 28 iunie. De la ora 14.30, la Cinema Scala sunt proiectate filme de animatie, de la 17.00 scurtmetraje, de la 19.30 lungmetrajul thailandez „Alone”, iar de la ora 22, filmul fratilor Pang „The Eye: Infinity”.

„Jurnalul unei scolarite”/”The Schoolgirl’s Diary”/”Han Nyeohaksaengeui Ilgi”, 2006 – regia Jang In-hak, cu: Pak Mi-hyang, Kim Jin-mi, Kim Yeong-suk.