Transparenta in companiile de stat. Modelul suedez
As vrea sa stiu cate companii de stat sunt in Romania. Cat este cifra lor de afaceri, cat este profitul pe care-l varsa actionarului majoritar, statul. Sau gaura, evident. Cat este de mare, sau mic, salariul managerilor, al membrilor consiliului de administratie si cum sunt corelate “drepturile banesti” cu rezultatul financiar sau orice alta logica de motivare. Cine sunt reprezentantii statului in AGA, ce mandate au, cine este practic la butoane. Cine pune strambe, cine chiar isi vede de treaba, cine ia bani pe rezultate si cine pe pile.
As vrea sa dau click pe trei butoane si sa aflu tot ce vreau. Nu sa caut cu saptamanile si sa nu gasesc mai nimic. Sau sa-mi iau informatiile din articole pe „surse” sau din articolele unor analisti dubiosi.
Altfel spus, as vrea ca in companiile unde statul este actionar majoritar sa avem parte de o transparenta cat mai mare. Fara a leza interesele firmei, fara a divulga “secrete de serviciu”.
De ce vreau asata? Simplu, vreau sa stiu de ce statul este cel mai prost administrator, de fapt, vreau sa stiu daca statul chiar este cel mai prost administrator. Asa o fi peste tot? Poate ca da, poate ca nu. Avem “in piata” o seama de ziceri care s-au transformat in axiome. Oare chiar asa sa fie? Nu stim, pana nu avem ceva date de ansamblu, care nu se pot agrega decat dupa ce cunoastem datele la nivel micro, pe fiecare companie de stat in parte. Desigur, undeva sus, cineva din guvern, are acces la toate datele micro, le poate analiza si agrega, ne poate livra, sau nu, rezultatul. Ar fi de preferat sa avem un astfel de studiu. Am avea insa unul neverificabil, pentru ca nu avem acces la informatia primara… raportarile financiare , trimestriale si anuale. Nici la hotararile AGA.
De ce nu avem acces? Pentru ca nu este stipulat in nicio lege sau reglementare guvernamentala obligativitatea raportarii acestor informatii.
Cum se poate rezolva chestiunea? Simplu, chiar foarte simplu.
Guvernul poate da o HG prin care sa oblige companiile de stat sa aplice sistemul de raportare valabil in cazul companiilor listate la bursa, (sectiunea reglementata, evident) chiar daca sunt nelistate. Doar ca raportarea nu se va face catre CNVM si BVB, ci catre un departament din guvern, de preferat in Ministerul de Finante, care va centraliza si publica toate informatiile, in cel mai scurt timp posibil – in maxim cateva zile de la primire, pe un site destinat doar acestui lucru. Care nu costa o avere sa-l faci. Vom avea cateva avantaje majore:
-nu trebuie sa inventam si sa testam alt sistem de raportare, vom folosi unul care este deja in lucru de ani de zile. Si care functioneaza destul de bine, este simplu si usor de aplicat. Daca se vrea, normal.
-vom avea o baza de date centralizata pe sectorul de stat, vom putea face si noi, astia care nu suntem la butoane, micile/marile noastre analize. Altfel spus vom putea verifica daca statul este chiar cel mai prost administrator, sau nu.
-companiile de stat vor sti de „frica”. Aia care au ceva de ascuns, evident. Atunci cand trebueie sa dai „extemporalu`” trimestrial, anual, cu camere de supraveghere, parca te gandesti de doua ori daca sa calci pe bec sau nu. Si nu mai trebuie sa-si bage nasul nici un reporter de investigatie, sa descopere ce-ar fi trebuit sa stie toata lumea.
-vom sti daca bunul sau prostul mers se datoreaza managerului, sau consiliului de administratie… adica statul (ca el numeste membrii CA via membrii AGA). Sau amandurora. Vom sti cine e de vina, sau cine e de premiat. Fara sa mai punem botu` la analize comandate, cu informatii trunchiate sau chiar incorecte.
Bun, veti spune ca unele informatii pot fi secrete, ca nu se poate spune chiar orice. Sigur ca nu se poate spune, dar acelea vor fi exceptii. Se va nominaliza, cu subiect si predicat, compania care nu poate da acele inforrmatii, de ce si cine a luat decizia.
Mai la concret eu as propune un sistem asemanator cu cel suedez, care are un sector puternic de stat, si unde reglementarile mi se par logice, de bun-simt, aplicabile chiar si in tarisoara noastra.
Pentru a va lamuri mai in detaliu puteti accesa urmatorul link:
http://www.government.se/content/1/c6/20/44/34/bd7320d8.pdf
Voi spicui cateva idei.
„The external reporting of the state-owned companies, which includes the annual report, interim reports, the corporate governance report, the statement on internal control and the sustainability report, should be as transparent as the reporting in listed companies.”
Adica suedezii aplica cam acelasi principiu ca cel propus de mine, bag sama ca n-am inventat nimic.
“The boards of the state-owned companies are responsible for ensuring that companies presenting sustainability reports in accordance with Global Reporting Initiative (GRI) guidelines which, together with other financial reports, form an integrated basis for assessment and monitoring. The GRI guidelines are international regulatory guidelines for sustain- ability reports.”
Acum am auzit prima data de GRI, problema „raportarii” este una mondiala, nu doar la noi. Altfel spus nu prea avem a inventa nimic, trebuie doar sa analizam ce au descoperit si aplicat altii.
https://www.globalreporting.org/Pages/default.aspx
Revin la linkul initial:
„These guidelines are based on the principle of “comply or explain,” which means that a company can deviate from the guidelines if a clear explanation and justification of this departure is provided.
….
The board shall describe in the annual report how the guidelines have been applied during the past financial year and comment on any deviations.”
Adica, se permit abateri de la aceste reguli generale, dar ele trebuie explicate argumentat de ce si cum in raportul anual. Altfel spus, daca este vreun mare secret pe care nu trebuie sa-l stie “tot prostu`”, apai trebuie spus, cu subiect si predicat: compania X nu poate publica bilantul sau cutare document pentru ca…aia, aia, aia. Nu este admis sa nu-l publice doar pentru ca nu vrea muschii lui X sau Y.
“The companies must report in accordance with the guidelines as soon as possible and not later than the financial year beginning 1 January 2008. In addition to current accounting legislation and generally accepted accounting principles, in appropriate parts, the boards of the state-owned companies are responsible for ensuring that the companies present the annual report, interim reports and year-end reports in accordance with the rules of OMX Nordic Exchange Stockholm AB1′ in the listing agreement.”
Adica, se raporteaza ca si cum ai raporta pe bursa. Se spune acest lucru foarte clar, in repetate randuri.
Se specifica , in mod expres, si momentul publicarii rapoartelor:
“The companies must publish quarterly reports. year-end reports and annual reports on the company’s website. The annual report should be available both in a printed version and in PDF format published on the company’s website. The sustainability report and interim reports are to be available in PDF format on the company’s website.
The annual report is to be published not later than 31 March
The sustainability report is to be published not later than 31 March
The corporate governance report and the statement on internal control are to be published not later than 31 March
The year-end report (Q4) is to be published not later than 15 February
The six-monthly report (Q2) is to be published not later than 15 August
Quarterly reports for January—March (Q1) are to be published not later than 30 April
Quarterly reports for January—September (Q3) are to be published not later than 30 October”
Adica nu se permit abateri prea mari, rapoartele trimestriale au o luna, o luna si jumatate ca termen limita, fata de perioada la care fac referinta, cel anual maxim in luna martie, etc.
Cat priveste “drepturile banesti” :
„The level of expectations concerning the conduct of state-owned companies is high, which means,for example, that levels of remuneration for senior executives should be reasonable and well considered. Moreover, remuneration should not be market-leading in relation to comparable companies but rather characterised by moderation. The Government carefully monitors compliance with such remuneration levels.”
Adica nici prea-prea nici foarte-foarte. Am putea sa ne raportam la castigurile din sectorul privat national, evident la aceleasi performante, nu asa, pe apa de ploaie.
Nu mai continui, va las placerea de a citi dvs restul documentului, sunt mult mai multe obligatii impuse companiilor de stat, in afara raportarilor financiare: proportia femeilor in boarduri, etica profesionala, dorinta ca guvernanta companilor de stat sa fie una exemplara, model pentru toti… hm, te umfla rasul cand te gandesti cam ce” modele” sunt pe la noi. Ca sa nu mai spun ca raportarile merg mult mai departe, nu se limiteaza la publicare unor cifre seci, a bilanturilor sau a cpp-ului. Practic, tot acest demers are ca scop intarirea sustenabilitatii business-lui de stat, ca sa-i zic asa, inclusiv cresterea increderii. La ei nu exista axioma ”cel mai prost administrator este statul”, ci “statul trebuie sa fie un model de etica, transparenta, respectare a legii”. Iar raportarile au sens pentru ca actionarul majoritar nu este considerat a fi guvernul, ministerul X sau Y, ci poporul suedez.
„The Swedish state is an important company owner in Sweden. These companies represent substantial values and are ultimately the common property of the Swedish people, thus requiring the open and professional provision of information.”
La noi ar suna a limba de lemn gaunos, cine ar crede gogorita asta? Dar poate ca ar fi bine sa ne prefacem macar.
In concluzie: domnilor guvernanti, oricare ati fi al butoane, vreti transparenta? Daca da, faceti rapid un site pentru raportari si dati o HG in care sa impuneti companiilor cu capital majoritar de stat sa raporteze exact cum raporteaza companiile listate pe bursa.
SI boardul executiv sa fie direct responsabil.