Transparenta surselor de finantare in audiovizual si “excesul de democratie”

Chiar asa: excesul de democratie! Am invatat-o azi. Profesor mi-a fost Dl. Victor Socaciu, membru in comisia de Arte, Cultura si Mass-Media a Camerei Deputatilor, cind mi-a spus ca dorinta mea (a mea!) de a solicita radiodifuzorilor (prin Legea Audiovizualului) sa-si faca publice bugetul de venituri si cheltuieli si contul de pierderi si profit este excesiva, ca publicul nu este interesat de astfel de lucruri, drept pentru care practic un exces de democratie. Frumos spus!

Pe astfel de argumente – si altele, care urmeaza a vi le spune – Comisia a scos din textul legii (Ordonanta de urgenta adoptata de cabinetul Taricenau in ultima sa sedinta inainte de alegeri, ajunsa acum la discutii in Parlament) aceasta prevedere. Deci, kaput transparenta surselor de finantare, atit cit se putea si aia…

Bun, pe dl. Socaciu il inteleg, ca fara bunavointa televiziunilor nu-l mai stie lumea de artist. Dar ciinosi la adresea prevederii au fost si reprezentantii UDMR, Marton Arpad si Kelemen Hunor. Care cu argumente legalistice, care cu din cele mai umorale, au sustinut acelasi lucru: cereti ceva la care nu aveti dreptul.

Haios (ca altfel nu pot sa-i spun) a fost argumentul dl. Hunor, potrivit caruia hoarde de ONG-uri vor lua cu asalt radiodifuzorii mici si saraci, care vor pierde timp si vor ajunge la sapa de lemn facind copii dupa aceste documente. Mai mult, hoardele de ONG-uri (caci cetatenii nu sint interesati de astfel de chestii) vor da in judecata radiodifuzorii care nu le dau documentele, imbogatindu-se astfel pe spinarea lor. Deci, ati inteles cine e inamicul public!

Citeste restul articolului si comenteaza pe blogul Ioanei Avadani.