Traseu 3 – Bucureștiul gri și Bucureștiul verde

​Bucureștiul este un oraș care merită explorat la pas, pe care să îl descoperi și mai mult cu fiecare contrast. Mi-am continuat periplul prin București inspirat în continuare de campania Fuzetea & Tripadvisor și de Itinerarele Made of Fusion, care propun să mixezi experiențe cât mai variate.

Pentru al treilea traseu al contrastelor prin acest oraș agitat și mereu într-un proces de transformare, am ales o explorare în gri și verde. Cu harta pe telefon, am pornit în căutarea celor mai noi parcuri din București, pe care n-am avut ocazia să le vizitez până acum, dar și în explorarea cartierelor gri încărcate de istoria blocurilor comuniste.

Am început cu Parcul Sticlăriei, o destinație complet nouă pentru mine, dar și pentru restul bucureștenilor. Această „a doua deltă a Bucureșiului” a fost inaugurată în toamna lui 2021, după ce mai bine de 30 de ani a fost folosită drept groapă de gunoi. În mijlocul zgomotului urban și a clădirilor înalte, aici este acum un colț de rai verde.

Amenajările prin care a trecut acest spațiu sunt minimale deoarece zona, nefrecventată atât de mult timp de oameni, a atras foarte multe specii de păsări și animale, transformându-se în „a doua deltă” a Bucureștiului, după Parcul Natural Văcărești. Astfel, plimbându-mă pe aleile de aici și pe marginea lacului, m-am simțit ca un explorator al naturii, descoperind tot felul de păsări interesante și insecte. Pentru o clipă mi s-a părut că am văzut chiar și o vidră.

M-am gândit că dacă am început astfel, n-ar fi rău să continui cu prima deltă a Bucureștiului, cea din Parcul Natural Văcărești.

Și aici este vorba despre o poveste de regenerare urbană, dar de dimensiuni mult mai mari, o reînviere a naturii într-un peisaj care odinioară avea aspect industrial. Aici, spațiul betonat a fost înlocuit cu mlaștini și păduri, iar o varietate de păsări și viețuitoare oferă un spectacol natural greu de egalat. Parcul Natural Văcărești, datorită condițiilor bune de hrănire, odihnă sau cuibărire, a devenit casa a peste 170 de specii de păsări, ceea ce îl face să fie cel mai bun loc de observare a păsărilor din București, conform Societății Ornitologice Române. Există și trei foișoare ornitologice, un hide larg și două mini-hide-uri care sunt puse la dispoziția celor care vor să facă birdwatching. De asemenea, sunt și trasee pe care le poți face cu bicicleta, iar atunci când te afunzi până aproape de mijloc, poți descoperi cu siguranță vidre, pentru că sunt câteva familii care și-au făcut casa aici.

În mijlocul acestui paradis ecologic, am realizat că, în ciuda a ceea ce cred mulți, orașul poate oferi un echilibru subtil între urban și natural.

Un alt parc nou apărut în București, inaugurat chiar cu două luni în urmă, este Parcul Liniei, numit astfel pentru că a fost construit pe o fostă cale ferată industrială care străbătea o mare parte din oraș. Am ajuns aici cu metroul, coborând la stația Lujerului și făcând o scurtă plimbare de 3 minute. Prin Parcul Liniei am simțit mai mult pulsul orașului, deoarece aici se aflau familii cu copii ieșiți la joacă, cupluri de adolescenți îndrăgostiți sau pensionari ieșiți la o plimbare prin singurul parc mai mare din cartierul Militari. Contrastul dintre vechi și nou mi-a subliniat încă o dată că Bucureștiul este într-o continuă transformare. Pe de-o parte aveam blocurile vechi de mai bine de 50-60 de ani, iar de cealaltă parte a parcului se înălțau noile complexe rezidențiale. Între acestea, Parcul Liniei mi s-a părut oaza perfectă, un loc care să împace toate diferențele și generațiile, în care poți să răsufli liniștit întins pe gazon, la umbra unui copac.

Apropo de acest contrast, încă de la început îmi propusesem să explorez și unul dintre cele mai gri cartiere din oraș, iar acum avea și mai mult sens. Așa că am luat la picior străduțele cartierului Militari, care este unul dintre cartierele cel mai intens populate. La începutul anilor ’60, în Militari a început demolarea caselor și construcția în masă de blocuri din prefabricate, care, în termeni populari, mai purtau și denumirea de „cutii de chibrit”. După vreo 20 de ani de șantier, aici s-au ridicat 40.000 de apartamente, iar prin anii ‘80 în Militari locuiau 125.000 de oameni. Astăzi acest cartier are o populație mult mai mare: 300.000 de locuitori. Și treaba asta se simte, pentru că de cum pui piciorul pe străzile de aici, simți imediat agitația dată de această aglomerație urbană.

Blocurile comuniste și străzile aglomerate mi-au amintit de trecutul orașului. Totuși, am găsit în aceste cartiere oameni cu povești de viață interesante și mici comori gastronomice care adaugă culoare și umanitate pe fundalul cenușiu al betonului.

În final, călătoria mea prin parcuri și cartiere m-a adus mai aproape de București într-un mod autentic. Încă o dată, cu fiecare pas am realizat că acest oraș are multe fețe, povești și contraste, fiecare contribuind la bogăția sa culturală și istorică. Prin explorarea contrastelor dintre natură și urban, trecut și prezent, am descoperit o dimensiune nouă a orașului meu și pot spune că acum îl simt altfel.

Articol susținut de FuzeTea