Trei scenarii post-criza in pietele financiare

Continuarea monetizarii datoriilor, inasprirea politicilor monetar-fiscale si retragerea banilor fierbinti din piete ori revenirea in forta a keynesienilor dupa o recesiune in W si o deflatie usturatoare sunt scenariile posibile in perioada urmatoare. Examinam mai jos probabilitatile de realizare si consecintele fiecaruia schitand in plus pozitiile ideale de adoptat in pietele financiare si activele favorizate in cele 3 ipoteze.

• 1. QE a la long

Fed, creditorul de ultima instanta in aceasta criza isi continua programele de monetizare a datoriei publice (avem deci Quantitative Easing 3 in SUA), dobanda de politica monetara ramane pe loc. Banii fara costuri oferiti bancilor si speculatorilor umfla in continuare bursele si, mai ales, sectorul commodities. Marfurile mai scumpe se vad in inflatie, dobanzile sunt real negative iar pretul bondurilor continua sa scada (deci randamentul sa urce in ciuda dobanzilor Fed apropiate de zero).

E mai bine in continuare sa ai euro decat dolari. Pozitiile de adoptat sunt “long” pe actiuni si marfuri, “short” pe bondurile americane. Mi se pare insa cel mai improbabil scenariu (10%). Sunt tot mai multe voci care acuza Fed-ul de politica sa inflationista, BCE s-a rupt in Europa de modelul de peste Ocean, o schimbare de atitudine trebuie incercata, macar demonstrativ, pentru a avea un alibi in eventualitatea revenirii la o strategie asemanatoare.

• 2. Sunt aspirati banii “fierbinti”, bursele racesc brusc

Fara suportul creditului fara costuri al Fed, bursele vor suferi repede corectii apreciabile. Motiv pentru mici haite de oportunisti fara viziune sa decreteze de cateva ori, la preturi din ce in ce mai mici, ca vremea chilipirurilor s-a intors la bursa. O crestere de dobanzi in SUA, sau macar o declaratie de incetarea a QE 2 (fara prelungirea in QE3) cu prefigurarea unor iminente cresteri de dobanzi nu va pica deloc bine pietelor de actiuni sau de marfuri. Se vor corecta cele care au crescut cel mai mult, deci shortati mai de sus aurul, argintul, cuprul, produsele agricole; evident, long pe dolar, “short” pe euro. Pretul bondurilor urca, alimentat de cresterea dobanzilor si asteptarile deflationiste.

Guvernele decid in plus o inasprire a politicii fiscale pentru a insanatosi finantele publice, impozitele cresc. Decizii de aceasta natura pot impinge insa economiile din nou in recesiune, cu o piata a muncii fragilizata anterior si o tendinta deja conturata spre economie in dauna consumului. Modelul japonez deci, cu deflatie si deleveraging in loc de inflatie si global-trading. Probabilitate 50%. Conteaza insa foarte mult tipul de reactie a publicului in acest punct. Alegatorii vor cere (foarte vocal, posibil masiv stradal) politicienilor sa intervina, politicienii vor cere Bancilor Centrale sa faca ceva. Echilibru instabil.

• 3. Inflatie si un nou razboi impotriva “terorismului”

Consecinta a masurilor adoptate la pct. 2 avem recesiune in W, burse in scadere, somaj in crestere, o noua criza, inclusiv de nervi. Bancile Centrale iau taurul de coarne. “Ati vazut ca prima data v-am scos din criza?” Keynes da iar cu tifla scolii austriece. Pentru a lupta cu recesiunea se va monetiza si mai multa datorie, se vor arunca noi stimulente fiscale in piete, dobanzile de politica monetara sunt reduse din nou. Deflatia lasa locul unei inflatii viguroase, alimentata de esecul austeritatii asumate pasager. Bursele cresc de teama inflatiei, metalele pretioase sunt din nou in elementul lor, la fel preturile la marfurile alimentare.

Bondurile scad (fondurile de pensii isi pregatesc falimentul dar nimeni nu mai baga de seama pericolele pe termen lung cu spectrul depresiei in fata), cash-ul e vazut ca principalul perdant si toata lumea se grabeste sa il plaseze in ceva, salariile si pensiile sunt majorate pentru a conserva partial puterea de cumparare. E cel mai prost scenariu, fara cale de intoarcere. Pentru a deturna atentia electoratului de la problemele zilnice, tot mai presante, politicienii si grupul militaro-industrial se gandesc la alternative militare. Libia s-a dovedit o nuca mica, se pregateste Iranul. Probabilitate 40%.

Citeste si alte articole ale lui Cristian Dogaru