Un belgian, un neamt si un luxemburghez in competitia pentru sefia Comisiei Europene. Flancul germanic al UE preia controlul

​Viitorul presedinte al Comisiei Europene urmeaza sa fie un exponent al flancului germanic al UE, spre deosebire de actualul „prim-ministru” al Uniunii Europene, portughezul Jose Manuel Barroso, reprezentant al familiei latine. Principalele trei partide europene si-au desemnat candidatii, toti din fondul cultural germanic: flamandul Guy Verhofstadt (ALDE), germanul Martin Schulz (PES) si luxemburghezul Jean-Claude Juncker (PPE). Sub presiunea partidelor euro-sceptice, cele trei familii europene politice principale sunt asteptate sa ajunga la o intelegere, dupa alegerile europarlamentare din 22-25 mai, pentru a mentine Comisia Europeana sub controlul partidelor traditionale, pro-europene. HotNews.ro va prezinta candidatii principalelor trei partide europene traditionale la functia de presedinte al Comisiei Europene, precum si programele lor electorale.

Jean-Claude Juncker – Mister Euro cheltuit cu grija

Jean-Claude Juncker

Foto: Comisia Europeana

Luxemburghezul Jean-Claude Juncker a fost desemnat drept candidat al Partidului Popular European pentru functia de presedinte al Comisiei Europene, la Congresul de la Dublin, din 6-7 martie 2014, cu sprijinul Uniunii Crestin Democrate (CDU), a cancelarului german Angela Merkel.

Jean-Claude Juncker, in varsta de 59 de ani, a ocupat functia de prim-ministru al Luxemburgului in perioada 1995-2013, la momentul incheierii mandatului fiind cel mai longeviv premier din Uniunea Europeana. Unul dintre artizanii monedei euro, el a fost si primul presedinte permanent al Eurogrupului (in perioada 2005-2013), care reuneste ministrii de Finante din tarile zonei euro.

Un pro-european convins, Juncker are o lunga si bogata experienta in administratie si politica. Nascut in 1954, intr-un orasel de 1.000 de locuitori din vestul Luxemburgului, Juncker a facut liceul in Belgia, la Clairefontaine, bacalaureatul l-a luat in Luxemburg, iar la facultate s-a dus in Franta, la Strasbourg, unde a terminat Dreptul.

Jean-Claude Juncker a intrat in politica la varsta de 20 de ani, in Partidul Popular Crestin Social, caruia avea sa-i ramana fidel si dupa aproape 4 decenii. Inca din 1982 a patruns in administratie, parcurgand drumul de la „Junior”, cum ii spunea marele cancelar al Germaniei Helmut Kohl acum cu 30 de ani, la „Mister Euro”, cum este supranumit acum.

Pe tot acest lung drum, in urma lui Juncker ramanea fumul de tigara. Luxemburghezul nu lasa tigara dintre degete nici pe holurile institutiilor europene, spun cei care il cunosc. Nici paharul de coniac nu-i lipsea la sedintele cu ministrii de finante din zona euro.

De-a lungul timplului, Jean-Claude Juncker a primit zeci de distinctii, printre care si Steaua Romaniei in Grad de Mare Cruce, conferita in anul 2003, de catre presedintele de atunci, Ion Iliescu.

De numele lui Jean Claude-Juncker sunt legate o serie de programe si reforme ale Uniunii Europene:

• In perioada in care Luxemburgul a detinut presedinta rotativa a Consiliului UE, in a doua jumatate a anului 1997, sub conducerea lui Jean-Claude Juncker a fost demarat „Procesul Luxemburg”, menit sa combata somajul in Uniunea Europeana.
• In 2005, cand Marele Ducat a asigurat inca o data presedintia rotativa a Consiliului UE, eforturile lui Juncker au condus la reformele din cadrul Pactului pentru Stabilitate si Crestere.
• Juncker a reusit sa revitalizeze si Strategia Lisabona, cu accent pe dimensiunea sociala si de mediu.
• In anul 1991, pe cand detinea functa de presedinte al Consiliului Afaceri Financiare, Jean-Claude Juncker a fost unul dintre arhitectii Tratatului de la Maastricht, in special in ceea ce priveste sectiunea dedicata uniunii economice si monetare.

Manifestul electoral adoptat de PPE odata cu candidatura lui Juncker, la Dublin, prevede, printre altele:

• Politica de austeritate si controlul cheltuielilor. Partidul Popular European se lauda cu politcile de austeritate ale guvernelor PPE, din anii 2009 si 2010, „care au reacționat rapid și decisiv, trăgând Europa înapoi de pe marginea prapastiei”. „Acum stabilim agenda de reforme economice si consolidarea bugetară favorabilă creșterii și crearii de locuri de muncă în statele membre”. In context, PPE isi acuza competitorii ca „politica de tipul <>”, promovata de acestia, „a cauzat criza, de la bun inceput si creste riscul declansarii unei noi crize”. „Partidele socialiste aleg abordarea gresita a reformelor economice, ele cred ca cresterea economica vine din cheltuieli iresponsabile sau din redistribuirea banilor altora”.
• Locurile de munca. PPE spune ca va „crea conditii mai favorabile pentru IMM-uri, firme de familie, start-up-uri, finantarea sectorului de cercetare-dezvoltare, investiitii private si acces mai facil la credite”
• Libera circulatie. „PPE vede mobilitatea ca pe un drept absolut care aduce beneficii oamenilor, afacerilor si economiei: oferind cetatenilor nostri libertatea de a munci acasa si in strainatate”.
• Sectorul bancar. „PPE considera ca euro este o moneda de incredere, care asigura stabilitate politica si ne face mai competitivi international”. PPE promite ca „va reforma pietele financiare astfel incat toate bancile din UE sa respecte aceleasi reguli”. Global, PPE „va cauta un cadru mai bun de reglementare a pietelor financiare”.
• Integrarea europeana. PPE acuza partidele eurosceptice, „care cer separarea si divizarea”, ca „isi slabesc propriile tari, economii si relatii cu ceilalti”.  
• Aparare. PPE sustine ca va „impulsiona capacitatile Europei in politica externa, securitate si aparare, intarindu-i abilitatea de a actiona in lume”.
• Extinderea UE. PPE se exprima pentru „prudenta in extiderea UE” si pentru pastrarea valorilor Uniunii Europene referitoare la identitate si la criteriile politice si economice. Totusi, popularii europeni vor ca UE sa sprijine „democratiile fragile din Europa de Est”.
• TTIP. Partidul Popular European sustine „construirea unui parteneriat transatlantic bazat pe incredere”. „Impreuna, UE si SUA pot sa preia conducerea in dezvoltarea de strategii care sa combata amenintarile si provocarile globale. O piata libera transatlantica va contribui la accelerarea cresterii economice si a veniturilor din comert, cread mai multe locuri de munca si prosperitate pentru cetatenii europeni. „PPE saluta negocierile cu SUA, atat timp cat acordul protejeaza standardele inalte ale Europei si elementele importante ale identitatii nastre europene”.

Martin Schulz, librarul care l-a pus pe Victor Ponta sa studieze cartea statului de drept

Martin Schulz

Foto: Comisia Europeana

La 1 martie 2013, germanul Martin Schulz a acceptat oficial nominalizarea Partidului Socialistilor Europeni pentru a candida la functia de presedinte al Comisiei Europene.

Martin Schulz s-a nascut la data de 20 decembrie 1955, la Hehlrath, Germania de Vest, landul Renania de Nord-Westfalia, in familia unui politist local.

Candidatul socialist este singurul dintre principalii trei pretendenti la functia de „prim-ministru al Uniunii Europene” care nu are studii superioare. Schulz a facut scoala primara (4 ani), dupa care, in perioada 1962-1966, a urmat cursurile scolii de gramatica de la Broinch, apartinand Congregatiei romano-catolice Sfantul Duh, fara sa-si ia „Abitur-ul”, echivalentul german al bacalaureatului. Dupa ce a urmat o scoala de specialitate, tanarul Martin a lucrat ca librar, dupa care, in 1982, si-a deschis propria librarie, pe care a condus-o pana in 1994.

In politica, a intrat la varsta de 19 de ani, alaturandu-se Tineretului Socialist. In 1987, a fost ales primar al orasului Würselen, o localitate care are 37.000 de locuitori in prezent. Astfel, la varsta de 31 de ani, Martin Schulz a devenit cel mai tanar primar din landul Renania de Nord-Westfalia. Din anul 1994 este europarlamentar, iar din ianuarie 2012 este presedinte al Parlmanetului European. In plan politic, in anul 1999, Schulz a devenit membru al Biroului executiv federal al Partidului Social Democrat (SDP) din Germania.

In 2003, Martin Schulz a intrat in conflict cu premierul italian Silvio Berlusconi (afiliat Partidului Popular European), care l-a „facut” pe europarlamentarul german „supraveghetor in lagarele naziste”. „Domnule Schulz, cunosc un producator care face un film despre lagarele de concentrare naziste. V-as recomanda pentru rolul de kapo (detinut insarcinat cu supravegherea celorlalti detinuti)”, i-a spus Berlusconi lui Schulz.

Martin Schulz, care a fost foarte deranjat de acest incident, avea sa-l puna la punct pe colegul sau, premierul roman Victor Ponta, vicepresedinte al PES, in ianuarie 2014. Atunci, premierul Ponta l-a acuzat pe eurodeputatul german Elmar Brok (din randul adversarilor de la PPE) de „gandire nazista”, dupa ce acesta ceruse ca persoanele din alte state membre UE, printre care si romanii si bulgarii, care vin in Germania pentru a cere ajutoare sociale sa fie amprentati, pentru a putea fi identificati ulterior, astfel incat sa nu li se acorde si a doua oara aceste beneficii. In plenul Parlamentului European, Schulz i-a cerut lui Victor Ponta sa-si prezinte scuze fata de Brok: „Nu pot sa fiu de acord cu astfel de declaratii facute de un premier al unei tari europene”. Ulterior, Victor Ponta si-a prezentat scuze si a dat vina pe faptul ca presa ar fi tradus gresit declaratia initiala a lui Elmar Brok privind imigrantii.

In iulie 2012, in perioada in care presedintele Traian Basescu era suspendat din functie de catre USL, Martin Schulz a avut o discutie urgenta cu premierul Victor Ponta, la Bruxelles. Dupa intrevedere, Ponta s-a vazut nevoit sa anunte ca respecta toate deciziile Curtii Constitutionale, inclusiv privind referendumul de demitere a sefului statului. Basescu s-a intors la Cotroceni, dupa invalidarea referendumului, ca urmare a neindeplinirii cvorumului.

In martie 2011, europarlamentarul PSD Adrian Severin s-a vazut nevoit sa demisioneze din partid si din randul europarlamentarilor S&D, la cererea imperativa a lui Martin Schulz, care era atunci liderul grupului Socialistilor si Democratilor din Parlamentul European. Solicitarea lui Schulz venea dupa ce Severin a fost prins acceptand bani de la niste jurnalisti britanici care se predideau lobby-isti.

Martin Schulz a primit numeroase distinctii, printre care si Colanul Camerei Deputatilor din Romania si titlul de Doctor Honoris Causa al Scolii Nationale de Stiinte Politice si Administrative din Bucuresti (2012).

Martin Schulz candideaza la presedintia Comisiei Europene sub programul trasat prin Manifestul PES „Catre o Noua Europa”, pentru urmatorii 5 ani, adoptat la Congresul de la Roma, din 1 martie:

• Politca de austeritate. Manifestul socialistilor se opune din start politicii austeritatii si a controlului strict al deficitelor, politica propovaduita de leadershipul Partidului Popular European, cu Angela Merkel ca varf de lance. Daca popularii europeni s-au exprimat pentru scaderea cheltuielilor, si socialistii afirma ca vor „reduce deficitele”, insa „intr-un mod sustenabil si corect”, alaturi de „gestionarea datoriie publice din Europa cu instrumete noi”. „Vrem sa introducem o coordonare reala a politicilor economce si fiscale in zona euro, care sa inteleaga efectele sociale ale acelor decizii asupra comunitatilor”, prevede Manifestul de la Roma. In context, socialistii critica sistemul „troicilor” (FMI, CE, BCE), ca fiind „un esec clar”, si promit ca dupa terminarea misiunilor „troicilor” le vor inlocui cu „un alt model”, care sa fie stabilit „in cadrul Tratatelor UE si care sa fie democratic responsabil social si credibil”.
• Salariul minim. In plus, socialistii spun ca vor introduce un salariu minim in intreaga Europa, fie prevazut intr-o lege, fie rezultat din negocieri colective. Intarirea sindicatelor, a dialogului social si a legislatiei anti-discriminare este un alt dezidarat invocat de PES.
• Locurile de munca. Socialistii promit nu doar locuri de munca, ci „locuri de munca decente” in UE, „care sa permita o buna calitate a vietii”. Pentru aceasta, ei sustin ca introduc o „politica industriala ambitioansa a Europei”, care sa sustina „economia sociala” si intreprinderile mici si mijlocii europene. „Pentru crearea locurilor de munca si relansarea economiei, vom prioritiza inovatia, cercetarea, educatia si o politica de reindustrializare inteligenta, astfel incat descoperirile uimitoare din laboratoarele si universitatile europene sa poata fi transpuse in mai multe joburi pentru muncitorii Europei”.
• Sistemul bancar din Europa. PES promite ca se va asigura ca „bancile nu vor mai juca la cazinou vietile cetatenilor” si ca „sectorul financiar va lucra in folosul economiei reale”. Concret, socialistii promit „limitarea bonusurilor bancherilor”, „accelerarea introducerii Taxei pe Trazactiile Financiare, ca o contributie corecta a sectorului financiar la societate”, „reglementari profunde ale sistemului bancar, limitarea speculatiilor financiare”. „Vom insista pentru crearea unei agentii europene de rating publice si independente. Vom continua eforturile pentru construirea unei Uniuni Bancare robuste”, se mai arata in manifestul din 1 martie.
• Libera circulatie. De asemenea, socialistii europeni promit libera circulatie a cetatenilor UE in interiorul Uniunii, precum si solidaritatea tuturor statelor membre in cazul imigratiei din tarile terte.
• Relatiile internationale. In relatiile externe, socialistii cer o mai ampla afirmare a Uniunii Europene ca „jucator global”, care sa promoveze „pacea, democratia, prosperitatea impartasita” si sa sprijine „oamneii care lupta pentru democratie si dreptate sociala”.
• TTIP. In privinta Parteneriatului Transatlantic pentru Comert si Investitii (TTIP), negociat cu SUA, precum si a tuturor celorlalte acorduri comerciale, PES sustine ca „trebuie legate de protectia drepturilor sociale si umane, a locurilor de munca decente, a standardelor de mediu, a culturii, alaturi de responsabilitatea corporativa si sociala si de schimburile corecte”.

Guy Verhofstadt, liberalul Europei „care functioneaza”

Guy Verhofstadt

Foto: Parlamentul European

La congresul din 28-30 noiembrie 2013, belgianul Guy Verhofstadt a fost desemnat candidatul Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa (ALDE) la functia de presedinte al Comisiei Europene.

Guy Verhofstadt s-a nascut la 11 aprilie 1953, la Dendermonde, in partea flamanda a Belgiei. A urmat Dreptul la Universitatea din Ghent, unde, ca student, a ocupat functia de presedinte al Uniunii Flamande a Studentilor Liberali (1972-1974). Rapid a devenit secretar al lui Willy De Clercq, care era atunci presedintele Partidului Libertatii si Progresului (PVV), formatiune politica liberala flamanda.

In anul 1982, la varsta de numai 29 de ani, Guy Verhofstadt a ajuns presedintele Partidului Libertatii si Progresului, iar trei ani mai tarziu a intrat in Guvernul de la Bruxelles, ca viceprim-ministru si ministru pentru Buget, in Cabinetul Wilfried Martens. Indepartat de la guvernare, Guy Verhofstadt a devenit lider al opozitiei si, dupa o incercare esuata de a forma un guvern, in 1991, a transformat PVV in Liberalii si Democratii Flamanzi (VLD).

Poreclit „Pustiul” sau „Baby-Thatcher”, pentru viziunea sa economica de dreapta, Guy Verhofstadt s-a vazut nevoit sa se retraga de tanar de pe prima scena a politicii, la inceputul anilor ’90. In anul 1997 a revenit, insa, ca presedinte al VLD.

In politica fragmentata a Belgiei, Guy Verhofstadt a ajuns de trei ori in fruntea Guvernului.

In 1999, partidul sau, VLD, a casigat alegerile parlamentare, insa cu numai 22%, intrand in coalitie cu socialistii flamanzi, cu verzii si cu omoloagele valone ale acestor partide. Atunci Verhofstadt a devenit primul premier liberal al Belgiei din 1938. El si partidul lui s-au opus acordarii dreptului de vot imigrantilor non-UE, insa au fost pentru liberalizarea acordarii cetateniei belgiene.

Dupa alegerile din 2003, liberalul a reusit sa formeze Guvernul Verhofstadt II, cu socialistii, insa fara Verzi. In acel mandat a trecut „legea genocidului”, care dadea judecatorilor belgieni dreptul de a judeca persoane acuzate de crime impotriva umanitatii savarsite oriunde in lume.

Guvernul Verhofstadt III, format in decembrie 2007, a fost unul interimar si nu a durat nici 4 luni. Chiar si asa, Cabinetul Verhofstadt III s-a remarcat ca pro-european, propunandu-si ratificarea rapida a Tratatului de la Lisabona.

Din anul 2009, Guy Verhofstadt este europarlamentar si lider al Grupului ALDE din Parlamentul European.

Belgianul a primit mai multe distinctii, de-a lungul vremii, printre care si Steaua Romaniei, acordata in anul 2002, de catre presedintele de atunci al Romaniei, Ion Iliescu.

In Parlamentul European, Guy Verhofstadt s-a declarat pentru libera circulatie a cetatenilor in UE, in ianuarie 2014 el criticand intentiile Guvernului Marii Britanii de a ingradi libera circulatie a lucratorilor romani si bulgari.

Aceasta este a doua incercare a lui Verhofstadt de a ajunge la conducerea Comisiei Europene. In anul 2004 a fost indicat drept posibil succesor al lui Romano Prodi la sefia Executivului Comunitar, insa belgianul s-a lovit de opozitia premierului de atunci al Marii Britanii, Toni Blair (laburist/PES), si a premierului italian Silvio Berlusconi (PPE).

Candidatura lui Guy Verhofstadt la presedintia CE din 2014 se invarte in jurul Manifestului ALDE pentru alegerile europarlamentare, „A Europe that Works” (un joc de cuvinte care poate insemna „O Europa care functioneaza” sau „care munceste”, ambele varinate, de fapt). De altfel, flamandul este un europenist convins – in anul 2007 el a castigat European Book Prize pentru cartea „Statele Unite ale Europei”.

Manifestul ALDE prevede, printre altele:

• Locuri de munca. Liberalii propun „eliminarea reglementarilor nationale excesive si a controalelor la frontiere”, precum si „asigurarea liberei circulatii a lucratorilor”, pentru a „ajuta business-ul sa fie mai puternic si mai competitiv”.
• Mediul de afaceri. „Vom intari piata unica a energiei, piata digitala, sectoarele serviciilor financiare, al transporturilor si al sanatatii, concomitent cu facilitarea liberei circulatii a serviciilor si lucratorilor”. „Intreprinderile mici si mijlocii sunt motorul prosperitatii Europei. Vom inlesni crearea de noi joburi printr-un acces mai lejer la finantare, prin reguli mai simple privind fondurile de investitii, pentru a sustine afaceri noi si inovatoare in Europa, precum si oportunitati pentru tinerii antreprenori”.
• TTIP. „Vom lucra la un acord de liber schimb UE-SUA care sa poata impulsiona economia europeana cu peste 100 de miliarde de euro pe an. Ne vom lupta pentru acorduri si cu alte regiuni economice majore”.
• Piata si consumatori. Liberalii propun „garantarea unui internet deschis”, „crearea unei piete unice a telecomunicatiilor, inclusiv prin eliminarea treptata a taxelor la roaming, din anul 2016”.
• Uniunea economica si monetara. „Vrem ca atat statele din zona euro cat si non-euro sa raman pe deplin implicate in luarea deciziilor Uniunii pe aspectele economice de interes comun”.
• Sectorul bancar. „Vom lucra la implementarea rapida a unei uniuni bancare in zona euro, cu reguli de baza comune pentru supraveghere si rezolutie bancara”. Liberalii mai vor „mecanisme de control mai bune, pentru a elimina treptat insolventele bancare, pentru a evita costurile pentru contribuabili”.
• Statul de drept. „Vom lucra la crearea unui mecanism de monitorizare a incalcarii drepturilor si  libertatilor civile fundamentale in UE, precum si de aplicare a sanctiunilor, pe baza de criterii obiective, fara interferente politice”.
• Relatiile externe. ALDE spune ca vrea sa creasca „influenta UE in relatiile internationale, prin crearea unui loc suplimentar european in Consiliul de Securitate al ONU”, si prin mobilizarea statelor zonei euro ca „unica circumscriptie” in cadrul FMI.   

Cum va fi ales presedintele Comisiei Europene

In 22-25 mai 2014, cetatenii celor 28 de state membre ale UE vor alege noul Parlamentul European, iar viitoarea Comisie Europeana trebuie sa tina cont de noua configuratie politica din PE, conform Tratatului de la Lisabona.

Noua Comisie Europeana este asteptata astfel sa intre in functiune dupa ce actuala Comisie Barroso isi va fi dus la final mandatul, in septembrie 2014.

Dintre cei nominalizati de familiile politice, presedintele Comisiei Europene este ales de Consiliul European, cu majoritate calificata, tinandu-se insa cont de configuratia politica reiesita din alegerile europarlamentare.

Persoana astfel propusa este supusa apoi votului Parlamentului European, fiind nevoie de majoritate absoluta pentru alegere.

Noul presedinte al CE isi supune apoi Comisia controlului parlamentar, fiecare comisar-propus pentru un portofoliu de comisar fiind audiat, in mod normal, in diferitele comisii parlamentare in functie de specialitate.

Comisia Europeana, ca intreg, este supusa apoi votului Parlamentului European. Daca trece de Parlament, Comisia este votata, ca intreg, de catre cei 28 de sefi de stat sau de guvern din UE, reuniti in Consiliul European.