Un broscoi cam mare inghitit de Iohannis: guvernul Tudose

In 2009, PDL-istul Ioan Oltean a dat cea mai plastica definitie compromisului in politica: a comparat alianta cu PSD cu inghitirea unui broscoi. Si Klaus Iohannis a trebuit sa inghita acum un broscoi. Dar la cum arata guvernul Tudose, pare un broscoi prea mare chiar si pentru standardele politicii din Romania.

In decembrie, cind PSD cistigase zdrobitor alegerile si marja lui de miscare era mica, Iohannis a avut taria sa refuze prima propunere de premier, pe Sevil Shhaideh. Broscoiul Grindeanu a fost usor de inghitit: nimeni nu-i putea reprosa presedintelui ca nu facuse nimic pentru binele public.

Acum insa, cu o libertate de miscare ceva mai mare dupa ce Dragnea a avut nevoie de ajutorul sau (cel putin prin neimplicare) pentru a-l da jos pe Grindeanu, Iohannis a acceptat sa inghita un broscoi cam mare. Guvernul Tudose arata chiar mai rau decit Guvernul Grindeanu 2. Iar Iohannis, prin acceptarea rapida si fara nici o chestionare publica a profilului lui Mihai Tudose, in perfect dezacord cu propriile sale criterii, isi lipeste intr-o oarecare masura imaginea de cea a acestui guvern plin de figuri detestabile.

Uitati-va putin la guvernul Tudose. In afara de mentinerea lui Tudorel Toader la Justitie – miza uriasa, sa recunoastem – numele noi ne dau fiori. La Aparare, domeniu vital pentru Iohannis, a venit baronul inept de Dambovita Adrian Tutuianu, care s-a facut de ris in nenumarate ocazii cu pozitionare conspirationista despre corporatiile care au scos oameni in strada si care vor, in general, distrugerea Romaniei.

La Educatie a venit Liviu Pop, un politruc grobian, tovarasul sindicalistilor corupti, cel care a distrus doua institutii-cheie ca sa-l apere pe Victor Ponta de acuzatia de plagiat in 2012. In Guvern a intrat si baronul de Buzau Marcel Ciolacu, tovarasul de vinatoare al lui Omar Hayssam. In locul unui Viorel Stefan decent, la Finante a venit un tinar scolit de-a dreapta lui Mazare&Nicusor Constantinescu. In rest, fidelii lui Dragnea ramin tari pe pozitii.

Spuneam ca Iohannis l-a ajutat pe Dragnea tura asta. Dan Tapalaga a explicat aici care a fost calculul ambilor politicieni. Dragnea avea nevoie de ajutor ca sa-l darime pe Grindeanu si sa-si asigure supravietuirea in partid. Avea nevoie de non-combatul lui Iohannis si al serviciilor, care altfel i-ar fi putut dizloca suficienti parlamentari cit sa il tina pe Grindeanu in functie. Iohannis a acceptat (nici macar nu e nevoie sa fi discutat explicit aceste lucruri) pentru ca interesul lui era sa nu-l propulseze inapoi la virful politicii pe Victor Ponta, care reintrase spectaculos in joc de nicaieri. Daca mai vreti dovezi ca a fost o situatie win-win pentru amindoi, uitati cit de rapid a promulgat Iohannis legea salarizarii pentru bugetari si ce frumos vorbeste Dragnea despre gestul presedintelui. Relevante ambele pozitii pentru a ilustra o data in plus o foarte posibila intelegere intre cei doi.

Exista tot mai multe informatii ca Iohannis l-a cerut in mod expres premier pe Tudose, care avea garantia serviciilor. Si Dragnea s-a executat. A mai vrut Iohannis pastrarea lui Tudorel Toader la Justitie, ca garantie ca nu mai apar OUG-uri care sa distruga Justitie. Si a primit.

Cam aici se opresc vestile bune pentru noi.

Pe ansamblu, Guvernul arata rau. Premierul desemnat, Mihai Tudose, incalca toate criteriile cerute de Iohannis: e suspect de plagiat, nu ne-a aratat vreo competenta relevanta, plus legaturile atit de evidente cu SRI. Intr-un climat public sufocat de suspiciunea ca serviciile sint in tot si in toate, pe fondul refuzului tot mai multor cetateni onesti de a participa la ceea ce li se pare o butaforie politica, presedintele a ratat momentul sa spuna Stop!.

Iohannis ne-a vindut povestea crizei care dauneaza grav imaginii Romaniei si l-a acceptat pe Tudose fara sa spuna macar un cuvint despre rezervele lui (daca o avea vreuna). Eu insa, da, am rezerve serioase fata de un personaj politic obscur, cu opera ascunsa la sertar.

Avea Iohannis instrumente de aparare? In afara celor care tin de negocieri de culise, avea o prima respingere (chiar daca asta insemna prelungirea crizei), si mai avea cuvintul. Puterea cuvintului unui presedinte nu-i putin. Avea datoria sa avertizeze public ca propunerea e slaba, avea datoria sa ceara citeva lucruri de bun simt pentru cabinetul lui Tudose. N-a apelat la nici unul dintre aceste instrumente.

Sigur ca acum putem face discutii savante despre mizele ascunse ale lui Iohannis: ca vrea sa-i slabeasca pozitia lui Dragnea in partid, ca poate forta o rupere a PSD, ca e nevoie ca PSD sa duca tara-n cap astfel incit sa piarda la prezidentialele din 2019. Eu insumi am scris despre ele, si e logic ca Iohannis, ca politician, sa urmareasca aceste tinte.

Dar, pe termen scurt si mediu, interesul public a fost lasat la o parte. Cu acest guvern nu ne putem astepta decit, eventual, la o temperare a avintului populist luat de PSD la inceputul guvernarii. Si-au cam dat si ei seama ca nu au bani de toate pomenile promise. Iar Tudose, sfatuit probabil de sfetnicii lui, va pune frina. Dar e maximul pe care-l putem astepta. In rest, luati-va adio de la investitii, lucrari de infrastructura, proiecte de reforma. Peste 3 ani vom vedea o Romanie incremenita si cu rezerva de bascalie sleita. Ca doar bascalia ne mai ramine la cum arata guvernul Tudose.

A nu se intelege din reprosurile adresate lui Iohannis ca-l consider principalul vinovat pentru cum arata guvernul. Asta cade totusi in responsabilitatea lui Dragnea si a PSD. Dar, asa cum am subliniat, putea sa faca mai mult decat sa se limiteze la securizarea Justitiei si impunerea unui premier agreat de sistem. Putea sa ceara cu voce tare standarde, sa-si ia ca aliat opinia publica si sa puna astfel presiune pe PSD sa vina cu oameni ceva mai competenti.

PS: Si o remarca despre jocurile din interiorul PSD. Trei dintre cei mai puternici baroni au ramas sa faca Opozitie la Dragnea. De aici e posibil sa vina eventualele contestari in interior: Niculae Badalau, Paul Stanescu si Marian Oprisan.