Un fascinant portret literar, psihologic si moral al lui William Faulkner semnat de Mircea Mihaies

La 50 de ani de la moartea lui William Faulkner, Editura Polirom publica in editie cartonata un nou volum semnat de Mircea Mihaies, Ce ramine. William Faulkner si misterele tinutului Yoknapatawpha, o monografie dedicata unuia dintre cei mai reprezentativi scriitori ai literaturii americane din secolul XX.

William Faulkner, distins cu Premiul Nobel in 1949 pentru tehnica sa de creatie profund originala, care a revolutionat romanul modern, este scriitorul devenit exponent al unui loc si al unei culturi anume, nostalgic dupa acea lume pierduta, neacomodat la valorile civilizatiei moderne, care a reusit sa fie, vreme de citeva decenii, una dintre efigiile prozei moderniste si un stilist de o incontestabila originalitate.

In studiul dedicat marelui romancier, Mircea Mihaies incearca sa determine complicata relatie a lui Faulkner cu modernitatea, avind in vedere faptul ca personajele sale sint indivizi din lumea rurala, cu un limbaj si un comportament caracteristice mediului respectiv, pe cind modernitatea e aproape prin excelenta nascuta din nevoile de exprimare ale civilizatiei urbane. Incepind prin a ne spune o poveste, Faulkner „ajunge sa ne confrunte cu un tratat despre insusirile – despre cedarile, caderile, esecurile si prabusirile lamentabile – ale fiintei umane”.

Romancierul William Faulkner si-a petrecut intreaga existenta in partea de sud a Statelor Unite ale Americii, regiunea marcindu-i puternic intreaga opera si mai ales „ciclul Yoknapatawpha”, denumit astfel dupa numele tinutului imaginar din realul stat Mississippi, pe care prozatorul l-a populat cu personajele sale, reinviind atmosfera Sudului din timpurile indienilor pina la mijlocul secolului al XX-lea.

„Creatorul comitatului imaginar Yoknapatawpha – cu o suprafata de 2.400 de mile patrate, locuit de 9.313 negri si 6.298 de albi, dupa cum aflam din harta anexata la sfirsitul romanului Absalom, Absalom! – n-a vrut sa fie altceva decit raisonneur-ul unei lumi, povestitorul cu memoria perfecta, fericit sa puna pe hirtie – distorsionindu-le, ajustindu-le, alterindu-le si innobilindu-le – fragmentele de viata care pluteau, indiferent si iresponsabil, prin lumea de servitori negri, cultivatori de pamint, meseriasi, bone, mici functionari, trintori, predicatori, soferi, escroci, prostituate, aventurieri si negustori in care traise.” spune Mircea Mihaies.

„Asa-zisele confuzii ale textului faulknerian se dizolva dupa citeva lecturi. De fapt, Faulkner nu poate fi citit, ci recitit. Nici una dintre carti nu poate fi inteleasa in mod satisfacator daca nu tii cont de celelalte scrieri ale autorului. Intr-adevar, totalitatea scrierilor lui Faulkner se misca impreuna, o povestire face referiri la alta, personajele evolueaza in timp si spatiu. Anumite povestiri si personaje devin mult mai expresive atunci cind intregul tinut Yoknapatawpha ni se dezvaluie privirii, in cercuri concentrice care se largesc dinspre tribunalul din Jefferson spre casele de pe plantatii si lanurile de bumbac si regiunea salbatica a Mosiei Francezului. Numai Charles Dickens si Balzac, dintre romancierii de dinaintea lui Faulkner, au creat o asemenea varietate de personaje.” (Jay Parini)

Mircea Mihaies (n. 1 ianuarie 1954) este profesor de literatura engleza si literatura americana la Universitatea de Vest din Timisoara. Din 2005, indeplineste functia de vicepresedinte al Institutului Cultural Roman. A fost distins de trei ori cu premii ale Uniunii Scriitorilor din Romania.

La Editura Polirom a mai publicat: Masca de fiere (2000), Viata, patimile si cintecele lui Leonard Cohen (2005), Metafizica detectivului Marlowe (2008), Despre doliu (2009), Ultimul Judt (2011). A scris sase carti impreuna cu Vladimir Tismaneanu, dintre care cinci au aparut la Editura Polirom: Balul mascat (1996), Vecinii lui Franz Kafka (1998), Incet, spre Europa (2000), Schelete in dulap (2004), Cortina de ceata (2007). La Editura Polirom a aparut, in mai multe editii, si romanul scris impreuna cu Mircea Nedelciu si Adriana Babeti, Femeia in rosu.

Alte carti: De veghe in oglinda (1989), Cartea esecurilor (1990), Cartile crude (1995), Atlanticul imaginar (2002), Scutul lui Perseu (2003).