Un film din 1946 al lui Paul Calinescu si singura pelicula regizata de scriitorul Nicolae Breban au deschis "Les Films de Cannes a Bucarest"

Dupa cinci ani de pauza, cinematografia romana revenea in 1971 la Cannes, in Selectia Oficiala, cu primul si singurul lungmetraj al scriitorului Nicolae Breban, „Printre colinele verzi”, adaptarea romanului acestuia „Animale bolnave”. Filmul a fost proiectat azi la cinema Studio din Bucuresti, in deschiderea manifestarii „Les Films de Cannes a Bucarest” impreuna cu scurtmetrajul „Floarea reginei” de Paul Calinescu. Nicolae Breban a spus ca filmul sau din care „razbate uneori furia contra dictaturii (…) parca rezista”.

„A fost o nazbatie de-a mea sa vreau sa imi ecranizez propriul roman, Animale bolnave, si ma bucur ca parca rezista pelicula, parca dialogurile nu sunt defazate; jocul actorilor e destul de firesc si transpare destul de bine uneori furia contra dictaturii”, a spus Nicolae Breban dupa proiectia cu filmul „Printre colinele verzi”. „Nazbatia” a avut o stea norocoasa.

Poveste foarte ampla, cu multe interventii din off (ale eroului-raisonneur interpretat de Dan Nutu) si de o violenta latenta, pelicula nu a avut de-a face, a spus scriitorul-regizor, cu cenzura partidului, ci cu cea franceza. In schimbul introducerii filmului in Selectia Oficiala, organizatorii Festivalului de la Cannes i-au cerut autorului sa scoata o jumatate de ora. „O jumatate de ora din structura filmului si a cartii – pentru ca era o structura destul de moderna, putin inteleasa de critica”, spune autorul care si azi pare sa fie suparat pe selectionerii de la Cannes.

Singura obiectie pe care a avut-o Dumitru Popescu a fost legata de scena violului din rau. Nicolae Breban, care era pe atunci membru al CC al PCR, n-a cedat asa cum urma sa cedeze cateva luni mai tarziu in fata organizatorilor Festivalului de la Cannes. „Trebuia sa arat ca violenta domina acea epoca, dupa cum domina si azi.”

In acel an la Cannes au fost premiate „Moarte la Venetia” de Luchino Visconti – cu Premiul aniversarii a 35 de ani de existenta a festivalului si „Mesagerul” de Joseph Losey – cu Palme d’Or.

Dupa Cannes, autorului i s-a oferit sansa de a face film in strainatate. „Era un domn Fischler, directorul Bancii Rotschild. El a dus filmul la Paris si mi-a propus sa fac in continuare film. Am fost invitat si in Germania, la Bavaria Film. Insa, in loc sa intru in cariera asta, m-am intors in Romania si am protestat impotriva lui Voda Ceausescu. Dar nu regret ca am devenit scriitor. Ca artist, mai greu nu e sa alegi intre rau si bine, ci intre doua bine. Trebuie sa simti ca atunci cand stii care e femeia de care ai nevoie si cu care vei fi fericit.”

La premiera din Romania, din 1971, filmul a avut cronici amestecate. Azi, primul lucru care iti vine in minte e „mult prea lung”. Regizorul Nicolae Breban avea nevoie in primul rand de un alt scenarist in afara lui Nicolae Breban, care sa scuture romanul si sa il simplifice. Scriitorul n-a renuntat insa la ideea de a reveni in postura de regizor. „Daca ar veni un domn cu bani, as face din nou film”, spune el, amintindu-si ca in 1970 l-a amuzat sa iasa din biblioteca si sa petreaca zile-n sir langa Brasov, filmand in exterioare de dimineata pana seara, si chiar agatat de piciorul elicopterului, in scena finala. Si nu, n-ar taia nicio scena din film.

Inaintea lui „Printre colinele verzi” a fost proiectat scurtmetrajul de fictiune „Floarea reginei”, realizat de Paul Calinescu in 1946 si selectionat la Festivalul de la Cannes in acelasi an. In prezenta doamnei Mimi Calinescu, sotia lui Paul Calinescu, spectatorii au avut sansa de a vedea singura copie a acestui film care mai exista.

Filmul dureaza 20 de minute si adapteaza un basm scris de Carmen Sylva (pseudonimul Reginei Elisabeta). A fost filmat in 1946 in Muntii Ciucas. Adaptand cinematografic legenda aparitiei florii reginei, povestita in flashback de un taran unor tineri excursionisti, Paul Calinescu se exersa in fantasy – vezi disparitiile vrajitoarei, dar isi arata reputatia de documentarist filmand taranii (din zona Sibiului) strangandu-se la nunta dintre fata vrajitoarei si alesul ei.

De altfel, pentru primul sau film de fictiune, Paul Calinescu a lucrat cu operatorul Wilfried Ott, cu care facuse in 1939 „Tara Motilor”, operator secondat acum de Ovidiu Gologan. In acelasi an, la Cannes era prezentat si documentarul etnografic „Rapsodia rustica”, realizat de Jean Mihail.

Tot azi au mai fost proiectate la cinema Studio alte doua filme romanesti „de Cannes” – „Rascoala” de Mircea Muresan- Premiat la Cannes pentru debut in 1966, si „Balanta” de Lucian Pintilie, selectionat la Cannes in afara competitiei in 1992.

Manifestarea „Les Films de Cannes a Bucarest” se deschide oficial in aceasta seara, cand de la ora 19 va fi proiectat „Oncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives” de Apichatpong Weerasethakul – Palme d’Or-ul 2010, dupa prezentarea E.S. Dl. Henri Paul, Ambasadorul Frantei la Bucuresti. Proiectiile continua pana in 21 octombrie. La filmele romanesti intrarea este libera. Programul intregii manifestari poate fi gasit pe site-ul www.filmedefestival.ro .

„Les Films de Cannes a Bucarest” este o manifestare organizata de Voodoo Films cu sprijinul Centrului National al Cinematografiei, Ministerului Culturii si Patrimoniului National, Editurii Video, Primariei Municipiului Bucuresti, ArCuB, Institutului Francez si Ambasadei Frantei.