Un fost președinte al României iese din tăcerea pe care și-a impus-o: „Vremurile dificile creează oameni puternici, iar vremurile uşoare, oameni slabi”

„Când m-am născut, Hitler şi Stalin, doi mari criminali ai istoriei moderne, erau încă la putere, adulaţi de popoarele lor”, spune Emil Constantinescu, într-un îndemn pentru români să fie cetățeni curajosi și democrați.

Într-un mesaj adresat românilor, pornind de la evocarea fostului președinte american Jimmy Carter ale cărui funeralii au avut loc azi în SUA, Emil Constantinescu care s-a retras de pe scena politică din 2004, face o referire rară la o situația actuală din țară, afirmând că „trăim într-o perioadă în care modelul preşedintelui autoritar prevalează asupra celui democrat”.

Fostul președinte al României afirmă că după alegerile prezidenţiale din 1992, unde s-a clasat în turul al doilea, a fost de întrebat în străinătate care este modelul său de președinte democrat. „Am răspuns fără ezitare: Jimmy Carter, datorită statutului său moral dinaintea preşedinţiei, în timpul mandatului şi, mai ales, după încheierea acestuia”, a spus Emil Constantinescu, potrivit unui comunicat publicat de Agerpres.

El spune că în România nu i s-a adresat această întrebare, iar „alegerile anterioare şi ulterioare celor din 1996 au arătat cu destulă claritate că, de fapt, majoritatea alegătorilor a votat de multe ori pentru persoane care le-au fost propuse tocmai pentru că erau şantajabile şi le-au reales apoi în cunoştinţă de cauză”.

Emil Constantinescu spune că a renunțat la neimplicarea în politica internă, asumată timp de peste două deceni, pentru că „trăim într-o perioadă în care modelul preşedintelui autoritar prevalează asupra celui democrat nu numai în regimurile dictatoriale, în democraţiile de vitrină, ci chiar în democraţiile consolidate cum sunt Statele Unite”.

Constantinescu explică de ce și de când a devenit pentru el Jimmy Carter „modelul preşedintelui democrat, ghidat întreaga viaţă de principii morale sau de interesul naţional, şi nu de scopuri politice sau financiare personale”.

„De ce popoarele preferă lideri autoritari şi populişti unor lideri oneşti şi dedicaţi binelui public?”

Fostul președinte spune că „în această perioadă de criză a democraţiei pe plan mondial, marcată de falia creată între civilizaţia occidentală şi cultura europeană care a stat la baza ei şi de înlocuirea unei societăţi bazate pe idealuri umaniste cu o societate bazată pe interese şi profit”, prima întrebare la care trebuie să răspundem este „de ce popoarele preferă, în prezent, lideri autoritari şi populişti şi, de multe ori, corupţi unor lideri oneşti şi dedicaţi binelui public?”.

Constantinescu afirmă că primul răspuns îl oferă chiar viaţa lui Jimmy Carter, care din 100 de ani a fost doar patru președinte al SUA: „Nu este nicio nenorocire să fii „fost preşedinte”; grav este să fii „fost cetăţean”, cu consecinţa că problema democraţiilor actuale nu este doar slaba calitate a liderilor, ci slaba calitate a unei majorităţi a cetăţenilor care îi aleg după chipul şi asemănarea lor, şi nu pentru superioritatea lor intelectuală şi morală”.

„Devine evident că este şi un rezultat al statutului bunăstării, şi că vremurile dificile creează oameni puternici, iar vremurile uşoare, oameni slabi”, mai spune el.

Când m-am născut, Hitler şi Stalin, doi mari criminali ai istoriei moderne, erau încă la putere, adulaţi de popoarele lor

De atunci, spune Constantinescu, „zeci de dictatori au sfârşit prin a fi asasinaţi, statuile lor demolate şi mormintele lor profanate”. „De ce, oare, mereu alţi lideri care urmează acest drum îşi găsesc susţinători?”, se întreabă el.

„În ceea ce priveşte înţelegerea caracterului dictatorilor, mi-a revenit în memorie o întâlnire pe care am avut-o cu Eduard Şevardnadze, artizanul sfârşitului Războiului Rece, care mi-a povestit că l-a întâlnit de multe ori pe Ceauşescu şi că acesta, întotdeauna, la convorbirile faţă în faţă, îi evita privirea. Ca şi alţi dictatori, nu a tremurat în faţa morţii”, mai scrie Emil Constantinecu.

Fostul președinte spune că a înțeles că singurul lucru pe care „le este frică să-l privească în faţă este Adevărul; adevărul despre ei, despre lumea care îi înconjoară şi despre viitorul nemilos al posterităţii grandioase pe care s-au străduit atât de mult să o construiască în timpul vieţii lor, pentru eternitate”.