Un important om de afaceri român: „Când Guvernul se plânge că nu avem companii românești de succes în străinătate, să se uite ce competiție nedreaptă face el aici”
Firmele-campioane ale unei țări se nasc acasă „dacă există un mediu concurențial corect” și abia apoi ies întărite în lume, ne-a explicat un investitor, dintre cei mai mari pe care i-a avut vreodată România în străinătate.
De ce „cocoloșirea” pe piața internă a câtorva companii, alese de forțe nealese, nu duce nicăieri. Un antreprenor explică diferența.
Și cum a ajuns un alt om de afaceri, specialist în tech, să spună chiar ieri: „E probabil primul moment în care îmi este fundamental rușine că sunt român”.
Guvernul României, așa cum părea când Palatul Victoria a făcut publică lista contractelor, dar în realitate SRI, cum a recunoscut responsabilul SAFE Mihai Jurca la ceas de seară, a decis să acorde, fără licitație, un contract de 196 de milioane de euro din SAFE, programul de apărare europeană. Contractul a mers la compania de telecomunicații Digi.
Obiectul contractului este un LLM de Inteligență Artificială, aplicat la securitatea cibernetică. Cam ce fac Anthropic sau Open AI. Poate că la acești bani ar fi venit și ei la licitația inexistentă. Dacă ar fi trecut de filtrul evaluator al SRI.
Condiția ca să câștigi e să participi fără să fii în domeniu
Dar companiile care au produs Claude sau ChatGPT nu puteau participa pentru că nu îndeplinesc condiția satisfăcută de Digi: să nu fie de specialitate.
Inteligența Artificială reprezintă o sferă unde Digi nu are reputație, nu a dovedit capacitate tehnologică exersată și nu deține în pedigree-ul profesional niciun alt contract reușit, cel puțin unul de care să se știe.
Ne-am exprimat complicat. Nu se înțelege nimic. Ne cerem scuze. Prea multă politețe strică. Când e vorba de 196 de milioane de euro putem folosi și limba română neaoșă: deși e o mare companie, cu meritele efortului de decenii și aflată în expansiune, Digi n-are nicio treabă cu ce a primit în plic.
O țară nu se apără cu grămezi de bani, ci cu sisteme care funcționează
Întrebat cum s-a ajuns la o firmă de comunicații într-o achiziție de Inteligență Artificială pe cyber securitate, răspunsul lui Mihai Jurca pentru HotNews a fost antologic: „Este important ca banii să rămână în România”.
Și noi, ca fraierii, credeam că altul e criteriul programului SAFE: ca fondurile investite să creeze sisteme militare și civile care să funcționeze. Un alt rol al SAFE e acela ca finanțările să stimuleze un climat de piață competitiv, nu să decidă „instituțiile de forță” cine să aibă o șansă, și cine nu.
De aceea, reacțiile care urmează, ale celor care muncesc în economie, sunt atât de puternice.
Mai ales când e vorba despre apărarea țării, mormanele de bani nu ne vor apăra cine știe ce. Poate doar dacă le dăm foc și înălțăm semnale de pericol cu fum, din deal în deal, precum strămoșii noștri.
Ilie Bolojan și Mihai Jurca la palatul Victoria. Inquam Photos / Octav Ganea
La Oradea tot așa se făceau achizițiile publice?
Mihai Jurca este, profesional vorbind, unul dintre cei mai apropiați oameni de Ilie Bolojan. Are 41 de ani și a crescut în echipa primarului de Oradea, unde a fost city manager. Când Bolojan a devenit premier, Jurca a fost numit șef de cabinet și responsabil SAFE.
Jurca s-a educat ca om politic și de administrație în Germania, unde a văzut diferența între politică și combinații care poartă numele de „interes național”.
Acesta fiind momentul, două întrebări se pot pune:
Când echipa managerială a lui Ilie Bolojan conducea Oradea și, mai apoi, județul Bihor, același era criteriul la achiziții publice: să favorizeze firmele din zonă? În realitate, n-au făcut asta. Pe informațiile existente până acum, achizițiile publice erau corecte. Altfel, Oradea nu ar arăta așa și nu ar funcționa.
Dacă e o condiție să rămână banii SAFE în țară, de ce nu facem aici dronele, elicopterele, avioanele și softurile? De ce am semnat cu firme din Germania, SUA și Franța? Pentru că nu avem tehnologia. Puține țări o au, iar noi suntem la coada clasamentului.
Ascultându-l pe Jurca realizezi că SRI poate multe, dar nu te poate proteja de a te face de râs, în anumite momente. Nici nu știm dacă nu își doresc să fii comic. Serviciile secrete au această calitate de impresari ai deprecierii: capturează oameni deștepți și-i fac să arate ca niște caraghioși, ca să depindă mai apoi de ele. Adevărata dramă e ridicolul celui decent.
„E probabil primul moment în care îmi este fundamental rușine că sunt român”
După ce știrea legată de contractul de 196 de milioane de euro dintre SRI și Digi a erupt miercuri, un antreprenor ne-a trimis un mesaj.
„E probabil primul moment în care îmi este fundamental rușine că sunt român. Asta fără ca România, așa, ca ființă eterică, să aibă vreo vină. Dar înțeleg un pic și cum această pată va ramâne etern pe obrazul țării”. Omul se alintă: nu înțelege puțin, înțelege foarte bine cum rezonează un astfel de contract în străinătate, pentru că are multă experiență „afară”. E brici de competent și căutat.
Conform lui, afacerea de 196 de milioane de euro „pare să fi comprimat într-un singur caz toate patologiile care pot distruge credibilitatea unei politici industriale AI”.
Nu-i dăm numele.
„O firmă nu se naște pe piața internațională. Se naște și devine bună pe piața națională”
Ne-am amintit și altceva. Acum câteva luni am discutat, îndelung, despre dificultățile economiei noastre cu un important om de afaceri român. Altul decât cel cu mesajul de mai sus.
Stă mai mult în străinătate, unde are afaceri reale, în IT. Folosim intenționat termenul generic „IT” ca să nu-l expunem. Și ca să fim în ton cu contractele SAFE, care utilizează definiții vagi.
Omul are mare succes, a construit branduri, echipe, e mega cunoscut în toată lumea. Vă rog, nu faceți supoziții că nu veți ghici.
Poate Inteligența Artificială făcută de SRI cu Digi să afle cu cine am vorbit. Vom vedea de ce sunt capabili.
Revenim la discuția cu omul de afaceri. L-am întrebat de ce polonezii au o groază de firme de succes în Europa de Est și noi atât de puține. De ce cehii cumpără la noi și noi nu achiziționăm la ei. A zâmbit. „O firmă nu se naște pe piața internațională. Nici IBM, nici Apple nu s-au născut global. Nu există piață internațională decât după un nivel de dezvoltare. O firmă se naște și devine bună pe piața națională. Apoi iese afară”, mi-a spus.
Cel mai patriotic discurs
Ascultam ca prostul. Era ceva atât de simplu, la care nu mă gândisem niciodată. Credeam că el se va referi la un stat care să-și ajute companiile naționale, ca acestea să aibă succes afară. Iar omul de afaceri vorbea despre adevăratul ajutor al statului: să nu deformeze piața. Să nu privilegieze.
„O piață națională deformată, o piață coruptă, o piață aranjată nu are cum să producă o concurență reală și, prin urmare, firme competitive. Dacă te înveți rău aici, nu performezi afară”. Am tăcut. „Când Guvernul se plânge că nu avem companii românești de succes în străinătate, să se uite ce competiție nedreaptă face el aici, în România”, a zis. Apoi a plecat.
„Ce fac firmele românești afară pornește cu ce face Guvernul aici”. Există oameni pentru care „aici” înseamnă România, indiferent unde locuiesc și unde muncesc.
A fost cel mai patriotic discurs pe care l-am auzit, de mulți ani. Evident, dacă e să excludem intervenția recentă și memorabilă a coordonatorului programului SAFE Mihai Jurca, cel care ne-a explicat că „Este important ca banii să rămână în România”.
