Un nou studiu adâncește și mai mult misterul privind „Sindromul Havana”, raportat de spioni și diplomați americani din întreaga lume

Un nou studiu al guvernului american nu a găsit nicio dovadă semnificativă că „Sindromul Havana” ar fi provocat de leziuni cerebrale, concluzie care adâncește și mai mult misterul în jurul acestei afecțiuni care a apărut în 2016 în rândul personalului SUA staționat în străinătate, relatează Reuters.

Studiul a fost efectuat de o echipă de cercetători de la Institutele Naționale de Sănătate (NIH) din SUA asupra unui grup de 86 de angajați ai guvernului american și a membrilor familiilor lor care au raportat simptome neobișnuite.

Grupul de control a fost format dintr-un număr apropiat de participanți voluntari care au lucrat în misiuni similiare cu cele ale subiecților care s-au plâns că suferă de „Sindromul Havana”. Însă cercetătorii nu au reușit să găsească nicio diferență între cele două grupuri în majoritatea măsurătorilor clinice, potrivit concluziilor publicate luni în revista de specialitate JAMA.

Simptome ale acestei afecțiuni misterioase au fost raportate pentru prima oară de angajați ai ambasadei americane din Cuba, de unde și denumirea de „Sindromul Havana”, însă ulterior au fost raportate de diplomați, spioni, militari și alți angajați ai guvernului american din întreaga lume.

Printre simptomele care au ajuns să fie asociate afecțiunii se numără halucinații auditive și presiuni cerebrale, urmate de regulă de dureri de cap, migrene, stări de amețeală și probleme cu memoria.

„Acești indivizi au simptome care sunt reale, tulburătoare și foarte dificil de tratat”, a declarat Leighton Chan, director științific al NIH și autor principal al noului studiu.

Participanții la studiu, printre care s-au numărat angajați ai guvernului american staționați în Cuba, China, Austria și Statele Unite, au fost supuși unei serii largi de testări clinice, auditive, vizuale, de echilibru, neuropsihologice și de sânge.

Cercetătorii le-au făcut de asemenea participanților la studiu mai multe tomografii prin rezonanță magnetică nucleară (RMN) pentru a investiga volumul, structura și funcționarea normală a creierului.

Noul studiu contrazice concluziile unei cercetări anterioare privind „Sindromul Havana”

Însă concluziile studiului, care s-a bazat pe două cercetări efectuate între 2018 și 2022, le contrazic pe cele ale unui studiu separat făcut de oamenii de știință de la Universitatea Pennsylvania. Studiul respectiv, publicat în 2019 tot în revista științifică JAMA, constatase unele modificări subtile ale creierului persoanelor care acuză că suferă de „Sindromul Havana”.

Dr. Chan afirmă acum că NIH a folosit protocoale mai riguroase privind RMN-urile efectuate și că grupul de control folosit în cercetările sale a fost mai apropiat de cel al pacienților în ceea ce privește atât slujbele acestora, cât și locurile în care ei au fost staționați.

Dr. David Relman, profesor la Facultatea de Medicină a Universității Stanford, a notat într-un editorial de opinie publicat de JAMA concomitent cu rezultatele noului studiu că unele dintre cazuri ar putea fi explicate prin expunerea la energia de radiofrecvență.

El afirmă că este nevoie de sisteme de supraveghere care să detecteze rapid simptomele timpurii ale „Sindromului Havana”, precum și apariția cazurilor în „focare” în diversele agenții și departamente ale guvernului american.

Dr. Chan a afirmat la rândul său că o astfel de abordare ar putea ameliora îngrijorările și starea de anxietate resimțită de anumiți angajați ai guvernului federal din cauza acestei afecțiuni necunoscute.

Cercetătorii de la NIH au descoperit că peste un sfert din pacienții care raportează că suferă de „Sindromul Havana” au dezvoltat o boală cronică numită amețeală posturală-perceptuală persistentă. Această boală este provocată de o schimbare bruscă în abilitatea creierului de a interpreta mișcările în spațiu după un eveniment alarmant și persistarea stării și după ce momentul de criză este depășit.

Echipa de cercetători a raportat de asemenea o creștere semnificativă a simptomelor de oboseală, stres post-traumatic și depresie în rândul celor cu „Sindromul Havana” comparativ cu voluntarii din grupul de control.

Serviciile de informații americane spun că „Sindromul Havana” nu este rezultatul acțiunilor unor puteri străine

Louis French, director adjunct la Centrul Medical Militar „Walter Reed” și unul dintre autorii cercetării, a declarat că rezultatele obținute pe baza RMN-urilor ar trebui îi liniștească într-o anumită măsură pe cei care suferă de această afecțiune întrucât nu a fost găsită nicio legătură între simptomele neobișnuite și schimbări neurodegenerative.

„Stresul post-traumatic și simptomele legate de dispoziție nu sunt surprinzătoare având în vedere îngrijorările multora dintre participanți”, a spus el.

Anul trecut agențiile de informații ale SUA și-au prezentat primul raport despre „Sindromul Havana”, acesta concluzionând că este improbabil ca incidentele care au dus la îmbolnăvirea a aproximativ 1.000 de oficiali americani din întreaga lume să fie cauzate de atacuri ale unei puteri străine.

Majoritatea cazurilor raportate au fost atribuite unor „afecțiuni medicale sau factori tehnici și de mediu, inclusiv boli nediagnosticate. Multe alte incidente au fost raportate dintr-o precauție excesivă”, mai spune acesta.

„Nu cred că există nimic în studiul nostru care să contrazică aceste lucruri”, a declarat acum dr. Chan de la NIH.