Un paradis ascuns printre blocuri în București. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi
În iunie 1926, poetul Tudor Arghezi și aleasa inimii sale pentru totdeauna, Paraschiva Burdea, cumpărau două hectare de tarla, în plin soare și câmp, la margine de București.
„Toți cei cărora le-am spus ce vreau să fac, m-au compătimit pentru gestul meu îndrăzneț de a-mi așeza sălașul într-o pustietate unde te puteau mânca lupii și unde nu exista nicio înlesnire pentru o viață civilizată. Nu tu electricitate, nu apă, nu canalizare, nu telefon, nu stradă, nu trotuar”, avea să scrie, la un moment dat, Arghezi.
Era un loc cu ulițe pline de noroi, dar a rămas, și-n ziua de astăzi, Mărțișorul lui Arghezi.
În 1930, acolo unde e acum poarta de intrare la Mărțișor era o baltă unde se scăldau bivolii până la coarne. În toată zona era un singur puț care distribuia apă oamenilor.