Un partizan mediocru, care-si obstructioneaza conationalii sa voteze, nu poate face politica externa a tarii sale. Afara!
Acum trebuie să plece. A avut o ultimă şansă, politică şi morală, să repare răul făcut intenţionat. Nu a folosit-o. A preferat să rămână partizanul mediocru pe care-l ştim dintotdeauna, obedient şi fără strălucirea intelectuală necesară unei asemenea poziţii, departe de anvergura colegilor săi din Europa, în speranţa că victoria şefului său de partid îl va salva cumva, încă o dată. Despre celălalt, săracul, saltimbancul vesel de la Românii de Pretutindeni, chiar n-avem ce să mai zicem. E mult prea mare scena aceasta pentru el, mă tem că nici nu înţelege în ce piesă joacă…
Vineri, 7 noiembrie, la şedinţa organizatorică din minister, când ambasadori cu experienţă diplomatică semnificativă (el, e drept, n-a condus nicio misiune diplomatică) i-au spus că numărul secţiilor de votare este prea mic, că pe 16 noiembrie vor veni mai mulţi români ca oricând la vot, Ministrul NOSTRU de Externe a răspuns prin măsuri „apă de ploaie”, anunţând o suplimentare cu 800 de diplomaţi a reprezentanţilor MAE, dar la acelaşi număr de secţii de votare. Asta nu înseamnă însă nimic. „Pâlnia” prin care trebuie să încapă sutele de mii de români care vor veni să voteze a rămas la fel de strâmtă.
Cu cei 800 de diplomaţi şi funcţionari în plus şi cu un efort instituţional urgent, de bună credinţă, mai putea deschide cel puţin 250-300 de secţii în ţările cu mulţi români (de ce două şi nu zece, de exemplu, secţii de votare la Paris sau la Londra?), având în vedere că în birourile secţiilor de votare intră, prin lege, şi reprezentanţii locali ai partidelor. 2-3 angajaţi de la MAE într-o secţie sunt suficienţi. Bănuiesc că nu suplimentează personalul de la secţia de votare din Phenian. Este vorba, în principiu, de vreo 10-15 ţări binecunoscute la Externe, unde era nevoie de mult mai multe secţii de votare, în mult mai multe localităţi. Ar fi însemnat încă două, poate trei sute de mii de români în plus la vot, pe lângă cei maxim 220-250.000 care pot vota în condiţiile actuale („îmbunătăţite” recent), depăşind astfel numărul „istoric” de aproximativ 155.000 din 2 noiembrie. A preferat să spună că nu are voie să deschidă mai multe secţii.
Minciuna s-a văzut imediat. Biroul Electoral Central a arătat public că Ministerul Afacerilor Externe putea să mărească numărul secţiilor de votare, dar nu a făcut-o, ca semn al unei voinţe politice clare, de obstrucţionare a votului cetăţenilor români din diaspora. Numărul secţiilor de votare din străinătate este stabilit de Ministerul Afacerilor Externe şi punct. Nimeni altcineva nu este de vină că sunt acum prea puţine, că au fost desfiinţate secţii de la alegerile precedente, în anumite oraşe (de exemplu, două în Belgia etc.), şi înfiinţate secţii în locuri unde nu erau neapărat necesare, doar ca să pară că numărul total nu a scăzut. Dar de ce nu putea creşte masiv, de la bun început, numărul secţiilor?
În fine, să n-o mai lungim. Ministrul NOSTRU de Externe vrea să limiteze pe cât posibil numărul votanţilor din străinătate. Asta se vede şi de pe lună. A, că ştim ce vor vota?, că, trăind la Paris, Londra sau New York, oamenii aceia nu pot accepta ca un plagiator dovedit, fost ofiţer acoperit şi magistrat în acelaşi timp (fapt interzis prin lege), protectorul baronilor corupţi şi garantul graţierii sau amnistierii lor colective, să devină duminică seara Preşedintele ales al României, asta e cu totul altceva. Dar Ministerul de Externe, alimentat din contribuţiile tuturor românilor, trebuia să le ofere şanse rezonabile tuturor românilor să poată vota (în sensul distanţei faţă de secţie şi al numărului orelor de aşteptare), chiar dacă ministrul de Externe înţelege şi el, măcar atât, că nu îi vor vota şeful de partid.
Oamenii aceia, care nu trăiesc în ignoranţa sudului subdezvoltat şi slab educat al României, într-o atmosferă dependentă şi manipulată zi şi noapte, de televiziunile unor infractori şi de baronii arestaţi acum pentru corupţie, unul după altul, nu îl vor pe Ponta, ci pe Iohannis să reprezinte ţara de unde provin. Să nu fim ipocriţi, s-a văzut din primul tur cum votează românii occidentalizaţi. Ştim foarte bine ce va urma. La turul al doilea raportul în diaspora va fi de cel puţin 85-15% în favoarea lui Klaus Iohannis, dar ideea MAE şi a Guvernului Ponta e să fie cât mai puţini, să nu conteze.
Probabil, vor câştiga cei care ne guvernează acum. Nouă sute de mii de voturi sunt greu de recuperat, în condiţiile în care opoziţia a fost atât de divizată, şi atât de multe figuri ilustre ale dreptei se arată încă ofensate că nu le sunt recunoscute meritele. Nu e imposibil de recuperat, dar e greu, foarte greu. Noi, cei care nu vrem ca Ponta şi PSD să ne conducă şi să ne reprezinte, pentru că am înţeles cine sunt aceştia şi interesele cui sunt în spatele lor, este posibil să pierdem duminică, să fim mai puţini la urne (iată, din tot felul de motive), dar, paradoxal, vocea celor care nu îl vor pe Ponta în funcţia de Preşedinte al României va deveni din ce în ce mai puternică.
Ştiu, ministrul NOSTRU de Externe e român din tabăra celui „care uneşte”, ortodox de Medgidia, conferenţiar în drepturile omului (chinuit de dezvăluirile presei[1]) la Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir (mare om, mare caracter, mare ministru, mare universitate!), dar, în condiţiile acestei discriminări intenţionate a cetăţenilor români, politicianul acesta banal nu mai poate face, credibil şi onorabil, politica externă a României.
Pe mine, ca român, creştin, ortodox, care se întâmplă să cunoască nivelul diplomaţiei occidentale şi prăpastia uriaşă care-l desparte pe mediocrul partizan de la Bucureşti de miniştrii de externe din Vest, un asemenea „şef al diplomaţiei” nu mă mai poate convinge. Un singur gest ar mai putea urma, tardiv dar totuşi la limita onorabilităţii, în prelungirea răului făcut României şi românilor. Demisia!
INTERVIURILE HotNews.ro