Un specialist contrazice viziunea Altman-Musk și cere răspundere urgentă a guvernelor în soarta locurilor de muncă odată cu dezvoltarea AI. „Tehnologia avansează, dar numai după ce societatea se fracturează”.  Anul decisiv

„Locurile de muncă dispar mai repede decât oamenii pot să se recalifice, ceea ce declanșează tulburări și represiuni”, scrie Gary Grossman, expert în domeniul tehnologiei și director global al Centrului de excelență Edelman.

AI ne smulge pământul de sub picioare, asta e dincolo de orice dubiu. Iar guvernele ar trebui să renunțe la precauția comunicării și să ne-o spună, scrie Gary Grossman într-un articol publicat în site-ul american dedicat tehnologiei, VentureBeat.

Această smulgere din obișnuitul de până acum nu are doar potețial negativ, de risc. Ea ”ne oferă și ocazia de a ne întreba din nou de ce suntem aici. Nu ca consumatori ai progresului, ci ca păstrători ai sensului”, adaugă el.

Sam Altman și Elon Musk văd un viitor plin de promisiuni

Grossman e mult mai preocupat și chiar sceptic decât  Sam Altman, CEO-ul OpenAI. Altman a scris  pe blogul său un articol  intitulat „The Gentle Singularity” („Singularitatea blândă”) în care spune: „Omenirea a trecut de punctul fără întoarcere în dezvoltarea AI”. Șeful OpenAI a descris o viziune a viitorului apropiat în care inteligența artificială transformă în mod discret și binevoitor viața umană. 

Și Elon Musk susține că progresul a devenit exponențial, iar ritmul schimbării va transforma radical societatea în următorul deceniu.

Termenul e 2027

Altman folosește o metaforă din fizică pentru a descrie punctul fără cale de întoarcere în care ne aflăm: „Suntem dincolo de orizontul evenimentelor”. El sugerează că nu va exista o ruptură bruscă, ci doar o ascensiune constantă, aproape imperceptibilă, către abundență.

Potrivit șefului OpenAI, până în 2027, care e privit ca un an decisiv, inteligența artificială va deveni la fel de accesibilă ca electricitatea, roboții vor îndeplini sarcini utile în lumea reală, descoperirile științifice vor accelera, iar umanitatea, dacă va fi ghidată corespunzător de o guvernare atentă și de intenții bune, va înflori.

„Cine beneficiază și când?” 

Gary Grossman avertizează însă, în articolul său din VentureBeat, că o astfel de transformare le presupune și ridică și întrebări mai profunde:

• „Prin ce fel de lume trebuie să trecem pentru a ajunge acolo?” 
• ”Cine beneficiază și când?” 
• ”Și ce rămâne nespus în acest arc lin al progresului?”

Expertul analizează apoi narațiunea „singularității blânde” conturate de Altman, care este, în opinia sa, „reconfortantă, chiar seducătoare, tocmai pentru că ocolește fricțiunile”. 

„Un viitor în care AI aduce câștiguri reale, dar și dislocări reale”

Gary Grossman amintește de scriitorul de SF William Gibson care oferă un scenariu mai sumbru asupra viitorului omenirii sub pulsația AI. 

În romanul „The Peripheral” („Periferic”) al lui Gibson (ecranizat într-o serie TV) tehnologiile strălucitoare ale viitorului sunt precedate de ceva numit „jackpot” – o cascadă în slow motion de dezastre climatice, pandemii, colaps economic și moarte în masă.

Tehnologia avansează, dar numai după ce societatea se fracturează. Întrebarea pe care o pune astfel romanul nu este dacă progresul are loc, ci dacă civilizația prosperă în acest proces.

 „Cu toate acestea, rămâne incert dacă AI ne va ajuta să evităm catastrofele sau doar ne va însoți în timpul acestora. Credința în puterea viitoare a AI nu este o garanție a performanței, iar avansarea capacității tehnologice nu este destinul”.

Expertul mai scrie că ”IA aduce câștiguri reale, dar și dislocări reale, unul în care unele comunități prosperă, în timp ce altele se destramă, și în care capacitatea noastră de a ne adapta colectiv devine variabila definitorie”.

Pe cale să devină realitate: oamenii înlocuiți de roboți

Grossman vrede că în viitorul apropiat societatea va fi inundată de automatizare înainte ca instituțiile sale să fie pregătite. Locurile de muncă dispar mai repede decât oamenii pot să se recalifice, ceea ce declanșează tulburări și represiuni.

Recent, această temă, mai degrabă de literatură și filme SF până acum, a fost repetată de cercetătorii de la laboratorul de AI Anthropic, gigantul american din domeniul inteligenței artificiale. 

Ei au spus că: „Ar trebui să ne așteptăm ca (n.r. locurile de muncă pentru angajații de birou) să fie automatizate în următorii cinci ani”. 

Deși cauzele sunt complexe, scrie Grossman, există semne că acest proces a început. Piața muncii intră într-o nouă fază structurală. Ea este mai puțin stabilă. Este mai puțin previzibilă și poate mai puțin centrală pentru modul în care societatea distribuie sensul și securitatea.

„Aceste lumi speculative ne reamintesc că chiar și tehnologiile benefice pot fi volatile din punct de vedere social, mai ales când câștigurile lor sunt distribuite inegal”, mai scrie expertul în tehnologie.

Migrația nu înseamnă doar deplasarea forței de muncă, ci și deplasarea scopului

Impactul IA asupra societății este deja în curs de desfășurare. Nu este vorba doar de o schimbare a competențelor și a sectoarelor; este o transformare a modului în care organizăm valoarea, încrederea și apartenența. 

Acesta este domeniul migrației colective: nu doar o mișcare a forței de muncă, ci și a scopului, crede Gary Grossman. 

„Pe măsură ce AI reconfigurează terenul cunoașterii, structura lumii noastre sociale este discret destrămată și rețesută – în bine sau în rău. Întrebarea nu este doar cât de repede ne mișcăm ca societăți, ci cât de atent o facem”. 

Problema nu e că se schimbă lumea, ci că putem pierde o bază comună

De secole, societățile s-au bazat pe o realitate comună vag definită: un fond comun de fapte, narațiuni și instituții care modelează modul în care oamenii înțeleg lumea și se înțeleg între ei, scrie Grossman. 

Acum, spune el, „pericolul nu este doar dezinformarea, ci eroziunea lentă a bazei pe care se întemeiază sensul comun”.

„Fluxurile de știri selectate de AI, rezultatele de căutare personalizate și algoritmii de recomandare fracturează subtil sfera publică”, spune el. El explică: „faptul că AI își amplifică aria de acoperire și subtilitatea nu duce doar  la filtrarea informațiilor, ci și la o remodelare a cunoașterii și, potențial, a adevărului”.

Grossman mai amintește că istoricul Yuval Noah Harari și-a exprimat îngrijorarea urgentă cu privire la această schimbare. În opinia lui Harari, cea mai mare amenințare a AI nu constă în prejudiciile fizice sau în pierderea locurilor de muncă, ci în captarea emoțională.

Sistemele de AI, a avertizat istoricul, devin din ce în ce mai pricepute în a simula empatia, a imita îngrijorarea și a adapta narațiunile la psihologia individuală, acordându-le o putere fără precedent de a modela modul în care oamenii gândesc, simt și atribuie valoare. 

„Soarta omului nu e aceea de a depăși sau de a se contopi cu mașinile”

În opinia lui Harari, pericolul este enorm nu pentru că AI va minți, ci pentru că va face acest lucru într-un mod foarte convingător. 

Iar Grossman conchide în analiza sa astfel: „Se vor pierde locuri de muncă, la fel și narațiunile de lungă durată despre valoare, expertiză și apartenență”. 

Pentru că soarta noastră, susține el, „nu e aceea de a depăși sau a ne contopi cu mașinile, ci pentru a ne aprofunda capacitatea de discernământ, context și gândire etică”.