Un tribunal implacabil: Comisia Controlului de Partid
Stalinismul a mostenit si exacerbat practicile politice ale leninismului. Se poate spune ca niciuna din institutiile fundamentale ale sistemului, de la partid, politie secreta si Gulag (universul concentrationar) la Comisia Planificarii si Agitprop, nu a prins fiinta sub Stalin. Toate, inclusiv Academia de Stiinte a URSS, au demarat (explicit sau implicit) sub Lenin. Ulterior, toate au fost reproduse in “democratiile populare”. Sigur, in “suprastructuri”, Stalin a recurs la propria ingeniozitate (de pilda uniunile de creatie). Copiata dupa modelul sovietic,Comisia Controlului de Partida fost in toti anii dictaturii comuniste din Romania un tribunal implacabil, avand ca misiune sa mentina o stare de teama si mai ales un climat de suspiciune generalizata in rindurile celor deveniti membri ai “detasamentului de avangarda”.
DUMITRU COLIU (1907-1985)
Scopurile sale erau deopotriva punitive si preventive: pedepsirea celor ce se faceau vinovati de “abateri de la linia partidului” si impiedicarea oricarei licariri de spirit critic. Se aplica imperativul leninist care cerea ca partidul sa treaca periodic prin necrutatoare “verificari de cadre”, acele epurari (cistka) care se soldau cu zeci si chiar sute de mii de excluderi. La CCP se practicau metodele schingiuirii psihologice. La Securitate acestea erau reluate si ”completate” cu torturile fizice. Zbirii de la CCP urmareau, pervers si metodic, inocularea spaimei in cei ajunsi a fi anchetati. Se dictau sanctiuni, se sfaramau destine, se veghea cu maniacala grija la “puritatea revolutionara”.CCP era Ministerul Intransigentei, Vigilentei si Partinitatii…
Primul sef al acestei macabre institutii a fost ilegalistul Iosif Ranghet (apropiat de Gheorghiu-Dej, decedat in 1954), urmat de veteranul cominternist Constantin Parvulescu. Intre cei care au lucrat ca membri sa-i amintim pe Ghizela Vass, Liuba Chisinevschi, Iosif Anderko, Ronea Gheorghiu, Andrei Gluvacov, Gh. Cristian (seful Comisei la nivelul Capitalei, casatorit cu o sora a lui Gh. Gheorghiu-Dej). Dar mai ales pe vicepresedintele CCP, fostul ministru al Controlului de Stat, alt cominternist inveterat, general politic in Divizia “Tudor Vladimirescu”, Dumitru Coliu (Colev) si pe adjunctul sau, generalul de securitate Ion Vinte (Vincze), casatorit cu Constanta Craciun, ani de zile membra a CC al PMR si Ministru al Culturii. De altfel, trebuie insistat, CCP lucra mana in mana cu Securitatea, erau entitati gemene. Dupa ce a activat ca vicepresedinte al CCP, Mihai Gavriliuc a devenit general de interne si sef al Directiei Informatiilor Externe la mijlocul anilor 50. A fost ulterior exclus din partid pentru “fatarnicie si nesinceritate” (ar fi ascuns apartenenta in tinerete la Fratiile de Cruce). In multe cazuri, anchetele de partid erau prologul celor de securitate. “Era vorba de o “diviziune a muncii” in functie de jocurile, interesele si ordinele clicii conducatoare. Nu trebuie uitati instructorii Comisiei, diversii Duduman, Elvira Gaisinschi, Charlotte Gruia, Bansoiu si Mogos. Dupa Congresul al IX-lea (iulie 1965), s-a schimbat numele Comisiei in Colegiul Central de Partid. Dupa debarcarea lui Coliu, a fost instalat in fruntea ei Petre Lupu, urmat de Nicolae Constantin, zelos sicofant al cuplului dictatorial.
CCP a fost o institutie in stare de permanenta alerta, mereu la panda pentru a depista, a neutraliza si a elimina “dusmanul”. Cuvantul de ordine a fost in chip obsesiv “vigilenta revolutionara”. Dosarele CCP sunt in fine accesibile la Arhivele Nationale. Ele dezvaluie un terifiant univers de persecutii, intrigi, vendete si duplicitati specific unei culturi politice sectare, intolerante si fanatice. Ultimul presedinte al Colegiului Central de Partid (numele institutiei in anii 70 si 80) a fost Nicolae Constantin. Acolo au fost anchetati, in 1989, Silviu Brucan, Gheorghe Apostol, Alexandru Barladeanu, Cornelu Manescu, Grigore Raceanu, Constantin Parvulescu, autorii “Scrisorii celor 6″, acuzati de fractionism si tradare. Nu stiu ca Ion Iliescu sa fi fost vreodata anchetat, in pofida repetatelor sale declaratii ca a r fi fost un opozant al regimului Ceausescu..
Inaintea sa, tribunalul partidului l-a avut in frunte, intre 1979-1984 pe unul dintre principalii acoliti ai lui Nicolae Ceausescu, Petre Lupu (1920-1989). In anii 60, pana la venirea lui Ceausescu la putere, Petre Lupu fusese mana sa dreapta, ca sef al Sectiei Organizatorice a CC. Ulterior a fost membru al Comitetului Executiv si ministrul muncii. Ultima sa functie a fost ambasador la Caracas. Despre institutia CCP caorganism stalinista scris profesorul J. Arch Getty de la UCLA.
INTERVIURILE HotNews.ro