Una dintre comorile naturale ale Orientului Mijlociu se stinge bucată cu bucată din cauza unui invadator despre care se crede că a sosit în paleți din lemn
În inima sudului Libanului, acolo unde odinioară se ridicau păduri înalte și bogate de pini, are loc o criză tăcută. Conurile sunt goale, copacii se usucă, iar o pădure care a fost odinioară sursă de viață pentru comunități întregi se află acum sub asediu, relatează Reuters.
Fermierii din pădurea Bkassine privesc cum recoltele lor de semințe (cunoscute colcvial drept „muguri”) de pin scad de ani de zile. La început, au pus totul pe seama schimbărilor sezoniere de vreme. Apoi, în 2015, oamenii de știință au confirmat ceea ce mulți se temeau: o insectă invazivă își făcuse apariția – una care se hrănește cu conurile din care se obțin prețioasele semințe de pin libaneze.
„Nu sunt afectate doar semințele”, subliniază însă dr. Nabil Nemer, expert în sănătatea pădurilor la Holy Spirit University din Kaslik (USEK). „Această insectă atacă conurile timp de trei ani. Nu reduce doar productivitatea, ci o anihilează complet”, deplânge acesta.
Nemer spune că, în unele cazuri, până la 82% dintre capsulele de semințe dintr-un con rămân goale. Copacii slăbiți de efectele schimbărilor climatice sunt deosebit de vulnerabili.
Insecta, Leptoglossus occidentalis, provine din America de Nord și a ajuns cel mai probabil în Liban prin paleți de lemn netratat.
De atunci, s-a răspândit în întreaga regiune mediteraneană, până în Turcia și alte zone, potrivit cercetărilor lui Nemer.
„Copacii au început să moară, și la fel și modul nostru de viață”
Mijloacele de trai sunt în pericol în rezervația Bkassine, care găzduiește cea mai mare pădure productivă de pini din Orientul Mijlociu. Pinii cresc și în alte regiuni ale Libanului, dar în general nu sunt exploatați comercial.
Timp de decenii, familia lui Miled Hareb a trăit din bogățiile pădurii. Acum, acest lucru nu mai este posibil.
„Această muncă mi-a fost transmisă din generație în generație. Cu ea mi-am construit casa și mi-am crescut familia. Dar apoi copacii au început să moară, și la fel și modul nostru de viață”, a declarat Hareb pentru Reuters.
Recoltarea conurilor de pin este o muncă epuizantă. Lucrătorii se cațără pe copaci înalți folosind scări înguste, echilibrați pe ramuri subțiri, fără echipament de protecție, pentru a aduna conurile ascunse sus, în coroană.
Accidentele sunt frecvente, iar plata s-a redus odată cu recoltele. Nabil Assad, un muncitor sirian care culege conuri de pin în Liban de peste un deceniu, își amintește când până la 250 de culegători lucrau simultan în Bkassine.
„Acum mai sunt doar vreo 20 sau 30 de oameni. Nu mai e de lucru”, a spus el.
Un ecosistem în declin în Orientul Mijlociu
Majoritatea pădurilor de pini din Liban au fost plantate în urmă cu sute de ani. Acești arbori bătrâni se află încă în perioada lor productivă, însă secetele, precipitațiile imprevizibile și temperaturile tot mai ridicate cauzate de schimbările climatice i-au făcut mai vulnerabili la dăunători.
„Un copac sănătos poate riposta”, a afirmă Nemer. „Dar când îi este sete și e înfometat, nu mai are apărare”, adaugă cercetătorul.
Înaintea summitului climatic COP-30 organizat luna aceasta la Belém, în Brazilia, oficialii ONU au subliniat importanța protejării pădurilor de infestările cu dăunători și de alte riscuri, descriind pădurile drept „cea mai puternică apărare naturală a planetei”.
Pădurea Bkassine adăpostea odinioară aproximativ 100.000 de pini productivi, potrivit Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP).
Numărul acestora a fluctuat: anii de stres climatic și infestări au redus populația de arbori, iar eforturile de replantare au încercat să compenseze pierderile. Totuși, Nemer afirmă că nu există studii recente care să ofere cifre precise.
Pe lângă insecta care se hrănește cu conurile, gândacii xilofagi omoară la rândul lor pinii. Copacii morți acoperă solul pădurii, atrăgând alți dăunători și accelerând declinul.
Problemele interne din Liban au agravat situația
Zeci de ani de turbulențe politice și economice în Liban și-au pus și ele amprenta. După războiul civil din 1975–1990, gestionarea pădurilor de către stat a fost practic abandonată.
Exploatările ilegale de lemn s-au intensificat după prăbușirea economică din 2019.
Pe măsură ce productivitatea scade, prețurile de pe piață cresc, însă puțini libanezi și le mai permit. Un kilogram de semințe de pin se vinde acum cu aproape 100 de dolari, față de aproximativ 65 de dolari acum cinci ani. Familiile, dar și restaurantele, au înlocuit în preparatele tradiționale libaneze semințele de pin cu migdale feliate, mai ieftine.
Eforturile de combatere a problemei au fost lente. Pulverizarea pesticidelor necesită elicoptere aflate sub controlul armatei libaneze. Întârzierile logistice fac ca tratamentele să rateze adesea perioada critică în care insectele își depun ouăle.
Ministerul Agriculturii din Liban a anunțat o campanie națională de stropire pentru luna august care a trecut. Însă Nemer avertizează că, fără o strategie mai amplă care să-i implice și pe fermieri, nu va fi suficient.
În Bkassine, fermierii învață acum să identifice dăunătorii, să raporteze focarele și să participe la gestionarea pădurilor, prin programe de formare organizate de USEK, Ministerul libanez al Agriculturii, FAO și Programul Națiunilor Unite pentru Mediu.
„Trebuie să gestionăm pădurea ca pe un întreg”, afirmă Nemer. „Aceasta nu e o grădină. Nu e o fermă. Este un ecosistem viu”, subliniază omul de știință.
INTERVIURILE HotNews.ro