Skip to content

Unul dintre cei mai bogați români, tocmai plecat din eMAG, spune ce trebuie să facă compania în fața asaltului Shein, Temu și Trendyol: „Acești jucători nu au jucat fair”

Omul de afaceri Iulian Stanciu, care și-a vândut în acest an ultimele acțiuni la eMAG și a părăsit compania pe care a condus-o vreme de 17 ani, vorbește într-un interviu pentru publicația StartUp Cafe despre ceea ce trebuie să facă gigantul de cumpărături în perioada următoare.

StartupCafe: Dar unde vezi viitorul comerțului online acum? Pentru că este și această presiune a acestor mari companii giganți în special din China, Shein, Temu, dar și Trendyol care e turcească, dar are acționarul majoritar tot din China, Alibaba. Unde își poate face locul o companie românească precum eMAG sau alte firme românești, ca evoMag sau din Europa, ca Allegro din Polonia? 

Iulian Stanciu: Cred că dimensiunea este foarte importantă în jocul ăsta, pentru că îți permite să construiești tehnologie, îți permite să ai servicii până la urmă foarte bune, să ai acces la o bază mare de produse și ai economy of scale, în care poți să fii profitabil din volume foarte mari raportate la niște costuri fixe care procentual ajung să fie destul de mici.

Dezvoltarea în continuare este obligatorie

Deci pentru eMAG dezvoltarea în continuare este obligatorie. Și aici vorbim de o dezvoltare a numărului de clienți. Doi, este un potențial pentru eMAG în dezvoltarea de ecosistem, de diverse servicii care să se lege între ele și să ofere până la urmă un serviciu mult mai bun clientului, însemnând livrare. Și aici a fost investiția eMAG în Sameday și aici este un antreprenor senzațional, vorbim de Lucian (Baltaru). Sameday era undeva la un milion și ceva valoare când eMAG a investit. Acum e o companie care, probabil, va ajunge curând la un miliard. Cu o rețea regională, de easybox-uri, cu foarte multă inovație, foarte multă tehnologie. 

După care avem partea de plăți cu HeyBlue. Avem partea de logistică cu depozitele eMAG și serviciile logistice pe care eMAG le oferă către selleri. Partea de advertising pe care eMAG o oferă ca infrastructură pentru selleri. Toate lucrurile astea se potențează una pe cealaltă și formează un diferențiator în calea jucătorilor străini. Mă aștept să există o competiție dură pe termen lung cu jucătorii, în special cei veniți din Asia, dar, în același timp, atrag atenția în continuare că nu au jucat fair acești jucători.

Adică nu doar că au exploatat o breșă a legislației europene, aceasta cu produsele la care eMAG, de exemplu, plătește taxe, ei nu plăteau taxe, ci faptul că foarte multe reguli și legi europene sau locale nu erau respectate. Datele personale, protecția consumatorului, ajutor de stat, foarte multe lucruri pe care ei nu le respectau. Și vorbim aici de jucătorii din Asia. Adică la cei din America, spre exemplu, vorbim aici de Amazon, poate și alții, n-am văzut probleme de genul ăsta și cred că am avut o competiție fair cu ei pe unde ne-am întâlnit, prin ce piețe ne-am întâlnit. Dar aici, la chinezi… Acum sper ca și ei să fie din ce în ce mai compliant cu legislația românească și europeană, pentru că și Europa văd că se uită mult mai serios la asta. Dar aveam o datorie… Acum nu mai sunt implicat, dar dacă m-ai întrebat cum văd mai departe, cred că este loc pentru eMAG să se dezvolte.

E potențial în piață, e-commerce-ul totuși e la cât? 12-13% din total retail. În zona de food, cred că e la 1%. Și sunt țări în care e-commerce-ul a ajuns la peste 30%, poate chiar mai mult în diverse țări prin Asia. Deci potențialul de creștere există, depinde și de ce face compania pe servicii, pe plăți, pe infrastructură, livrare, de număr de produse, de calitatea serviciului. De fapt, concurența ar putea să fie și benefică până la urmă, adică nu cred că eMAG va fugi vreodată de concurență. 

StartupCafe: Pe de altă parte, că spuneai de legislație, totuși autoritățile române au pus acea taxă de 5 euro și Uniunea Europeană pune la fel. Nouă, consumatorilor, nu ne convine, dar companiile de comerț online din Europa sunt mulțumite de lucrul ăsta.

Iulian Stanciu: Acum trebuie să ne uităm și așa. Când cheltui 100 de lei pe o companie europeană, 50 de lei rămân în Europa. Care 50 de lei s-ar putea să ajungă la vărul, la mătușa care este într-un fel angajat sau, dacă nu direct, indirect, lucrează la o firmă care este furnizoare de diverse servicii. Deci este parte din acest ecosistem european. Ce vorbeam de value chain, când cheltui 100 de lei la o firmă din Asia, doar 20 de lei rămân în Europa. Practic, ai doar TVA-ul. Deci, practic, valoarea se duce în altă parte. Nu zic acum și nu sunt adeptul unui naționalism economic orb, dar, pe termen lung, noi va trebui să începem să vorbim despre asta.

Nu trebuie să cumpărăm bunuri și servicii dacă nu au o calitate bună sau un preț bun. Dar va trebui să punem în balanță atunci când cumpărăm ceva, dacă ajutăm totuși și economia națională, pentru că se întoarce pe termen lung la noi. Nu putem să ne așteptăm ca statul să aibă bani și să facă lucruri în toate infrastructurile de care vorbeam, dacă pe partea cealaltă finanțăm acest deficit comercial foarte mare pe care îl avem.