UPDATE Nu mai e suficient doar sa demisionati: nu ne lasam, pana nu va dresam

Ne-ați umilit ani de zile. În timp ce noi învățam pe brânci prin școli, voi vă luați doctorate plagiate. În timp ce noi munceam prin cafenele în Madrid sau prin spitale în București, voi vă trimiteați fiicele și nevestele să huzurească pe bani mulți în Parlamentul European.

În timp ce noi ne milogeam să legați Ardealul de restul țării măcar printr-o autostradă, voi vă grăbeați cu girofarul să nu vi se răcească ciorba tricoloră.

În timp ce voi vă operați în clinici de lux din străinătate, nouă ne mureau bunicile într-un spital românesc fără o singură budă curată.

Animalelor din PSD, animalelor din PNL, UNPR, UDMR & co, nu mai e suficient doar să demisionați. Ne-ați umilit prea tare și prea îndelung.

Îmi scriu prieteni vechi din copilărie, îmi scriu studenți cu care am lucrat, îmi scriu necunoscuți: “Nu aș vrea să regret că mi-am crescut fetița în țara mea, alături de familie, dar conduși de dobitoci. Trebuie să ne mișcăm, sunt disperat să ne mișcăm că altfel va fi în continuare la fel”.

Animalelor, asta trebuie să vă intre bine în cap: o jumătate din poporul de care vă bateți joc de câteva decenii a început să se miște. E jumătatea aia care stă pe Net și se uită cam rar la televizor, jumătatea aia care scrâșnește din dinți când trebuie să dea o șpagă mică, jumătatea aia care muncește pe brânci ca să-și trimită copilul la o școală bună, jumătatea care știe încă să zică ce voi, animalelor, ați uitat de mult să spuneți: „mulțumesc” și „mă scuzați, am greșit”.

Jumătatea asta de popor vă va bântui nu doar în următoarele luni, ci în următorii ani. Victore, Dane, Olguțo, Liviule, Gabriele, Eleno, Vasile și toți păpușarii din spatele vostru: nu ne vom lăsa, până nu vă vom dresa.

Pentru că sunteți niște carnasiere crude, dispuși să lăsați în urmă cadavre doar pentru a vă salva pielea și contul. Sunteți veriga lipsă dintre homo honestus și cimpanzeii care fură în haită și de plăcere. Sunteți animale politice care pentru ciolanul puterii mimează orice se cere: democrația, iubirea de țară, iubirea de mamă. Știți doar de frică și doar frică veți primi. Nu ne vom lăsa, până nu vă vom dresa.

Ce ar trebui să facem acum? Medicii să se lase de vindecat pentru că voi, animalelor, nu știți decât să furați? Softiștii să se lase de programat pentru că voi, animalelor, nu știți decât să mințiți? Nu sunt mulți cei dintre noi care vor să-și lase meseria și să se apuce de guvernat.

Dar suntem mulți, ați văzut deja cât de mulți, care suntem dispuși să ne ocupăm de voi cel puțin o dată pe săptămână, așa mai pe seară. Și o vom face până ce veți deprinde o serie de reflexe: dacă fur – ajung la beci; dacă mint – rămân fără girofar; dacă sfidez – dispar. Precum câinele lui Pavlov. Nu ne vom lăsa, până nu vă vom dresa.

Și să nu încercați să ne păcăliți. Să nu încercați să mimați (sper că se aude și acolo la Parlament, la domnul Valeriu). Ne prindem. Suntem deja câteva mii în țara asta care vă supraveghează tot timpul: it-iști care stau cu ochii pe autostrăzi, profesoare care numără de câte ori schimbați bordurile, medici rezidenți care s-au specializat în licitații (datorită lor ajunsese Victor Ponta să creadă că la HotNews lucrează două sute de oameni).

V-am învățat vicleniile, animalelor, și mai devreme sau mai târziu veți fi prinși. Unii dintre voi încă nu ați înțeles asta, încă vă credeți veșnici, aroganța și grăsimea v-a amorțit instinctul de conservare. Nu-i nimic. Veți dispărea.

Mesajul pe care trebuie să-l țineți minte este că, și după ce veți demisiona, noi tot aici vom fi. Tot aici vom fi pentru cei dintre voi cărora le va veni rândul la ciolan. Și vă vom bântui până ce veți înțelege că pâinea v-o câștigați datorită nouă, că aveți birou datorită nouă, că depindeți de noi, că trebuie să ne respectați munca, și părinții, și copiii. Iar dacă nu veți înțelege asta, veți dispărea.

Căci nu ne vom lăsa, până nu vă vom dresa.

„Ziua in care cedam este ziua in care vom muri (Goodbye to Gravity)” – pancarta la protestul din 3 noiembrie 2015 / Foto: Sorina Campean

Credit foto: Sorina Campean