Urbanizarea Romaniei: cum a crescut populatia urbana de la 3,7 milioane locuitori in 1948, la 12 milioane in 1989

​​In 1930, populatia Romaniei intregite era de 18 milioane locuitori, 80% dintre acestia avand domiciliul in mediul rural, si doar 20% in mediul urban. La momentul respectiv, Bucurestiul avea o populatie de 0,6 milioane persoane, Cluj, Iasi si Galati aproximativ 100.000, iar Timisoara 91.000. In 1948, dupa razboi, Romania avea o populatie de 15,87 milioane locuitori, dintre care 12,1 milioane sau 76,6% locuiau in mediul rural, iar 3,7 milioane in mediul urban, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.

Populatia Capitalei era de 1 milion de locuitori, iar cea a Timisoarei de 112.000.

Odata cu industrializarea fortata initiata de comunisti, populatia urbana a crescut spectaculos: 5,9 milioane persoane in 1960, 7,5 milioane in 1970, 10,2 milioane in 1980, si 12,3 milioane in 1989.

Interesant este insa faptul ca populatia rurala nu a scazut, mentinandu-se in jurul valorii de 12 milioane intre 1948 si 1980, pentru a ajunge apoi la 10,8 milioane in 1989.

Dupa cum se poate observa si pe grafic, punctul de echilibru a fost atins in anul 1985, moment in numarul locuitorilor din mediul rural a fost egal cu cel al locuitorilor din mediul urban.

Potrivit unor proiectii realizate de ONU, in 2030, 68% din populatia tarii va locui in orase, iar pana in 2050, procentul va ajunge la 77%.

In ce priveste natalitatea, pentru a spori numarul nou-nascutilor, Ceausescu a interzis avorturile in 1967, efectul fiind o explozie a numarului de copii, si o scadere a numarului de casatorii si divorturi, detalii aici. Numai intre 1967 si 1979, numarul nou-nascutilor a fost de 5,6 milioane.

Constructia de locuinte intre 1945 si 1989

Cresterea semnificativa a numarului de locuitori in mediul urban a dus la o cerere uriasa de locuinte, Ceausescu rezolvand problema prin construirea unor “cutii de chibrituri”, respectiv locuinte mici, ingramadite in blocuri cat mai mari, locuinte care ofereau doar un minimum de confort.

Astfel au putut fi construite peste 100.000 de locuinte anual, perioada de maxima intensitate fiind 1971 – 1980, cand numai in orase au fost date in folosinta 1,4 milioane locuinte.

Pentru a intelege cat de mare este acest numar sa spunem ca, in ultimii 21 de ani, in mediul urban au fost date in folosinta mai putin de 400.000 de locuinte.

Locurile de munca

Mai multi locuitori in mediul urban a insemnat si mai multe locuri de munca, asa ca au fost construite combinate in care lucrau zeci de mii de oameni, in timp ce numarul persoanelor ocupate in agricultura a scazut continuu.

In 1969, peste 5 milioane de persoane munceau in agricultura, si doar 2,2 milioane in industrie. Peste doar 10 ani, populatia ocupata in agricultura a scazut la 3,2 milioane , iar in industrie, numarul angajatilor a crescut cu 1,3 milioane.

De asemenea, intre 1969 si 1979, numarul angajatilor a crescut cu cate 200.000 in constructii (este adevarat ca si cutremurul din 1977 a avut o influenta), in comert si in transporturi, si cu aproape 300.000 in sectorul public.

Per total, numarul salariatilor a crescut cu peste 2 milioane in 10 ani (+45%), evolutie absolut ireala daca o raportam la ceea ce s-a intamplat in anii de boom 2000-2008, cand numarul salariatilor din mediul privat a crescut cu mai putin de 200.000.

Ce s-a intamplat dupa Revolutie

In primii ani de dupa Revolutie a avut loc o migratie masiva de la sat la oras, insa incepand cu 1996, trendul s-a inversat, iar dupa 2005 chiar s-a accentuat.

Datele pentru 2009 si 2010 nu sunt inca disponibile, insa cel mai probabil, trendul a ramas acelasi.

Intre 2005 si 2008, numarul persoanelor care si-au schimbat domiciliul din mediul rural in mediul urban a fost de 294.000, in timp ce numarul persoanelor care si-au schimbat domiciulul din urban in rural a fost de 418.000, diferenta fiind de peste 120.000 de persoane. Intre 1996 si 2008, diferenta a fost de 313.000.

Citeste si comenteaza pe Businessday.ro.