USL si Testul Tratatului

Exprimata in absenta liderului PSD, Victor Ponta, pe cand acesta se afla in Statele Unite, pozitia lui Adrian Nastase si Ion Iliescu referitoare la semnarea tratatului fiscal se rezuma la: mai vedem, mai asteptam. Cam asta spuneau Dinu Patriciu si Ion Tiriac in anul premergator aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. De ce atata graba, se intrebau mogulii. Romania nu va face fata rigorilor UE, vom sucomba. Acesta este si argumentul celor care nu vad cu ochi buni semnarea tratatului fiscal la 1 martie. Romania nu va face fata competitivitatii din zona euro. Uitati-va la greci. Daca semnam, patim ca ei! Ce se ascunde, de fapt, in spatele acestor ezitari si ambiguitati?

De remarcat ca liderii PSD evita sa-si asume un NU hotarat. Prefera clasicul limbaj dublu. Se declara de acord „in principiu” cu rigoarea fiscala, dar invoca varii motive (juridice, economice, de tactica politica) pentru a submina importanta semnarii tratatului la 1 martie. Acest moment istoric cu semnificatii majore are valoare de turnesol politic in politica interna, la fel ca aderarea in urma cu cinci ani. Fiind vorba de o optiune cu consecinte pe termen lung, pozitionarile fata de semnarea tratatului au maxima relevanta. Oricat de alambicat sau nuantat ar fi exprimate, declaratiile politicienilor se reduc, de fapt, la doua abordari: pro sau contra Tratat, pro sau contra UE.

Nu te poti declara in favoarea noilor principii fiscale refuzand in acelasi timp semnarea protocolului referitor la ratificarea tratatului. Nu poti spune ca-ti doresti reguli stricte in plan economic, dar te opui indroducerii lor in Constitutie invocand zeci de pesudo-arugumente juridice. Or, exact asa procedeaza liderii PSD. Sa se revizuiasca primim, dar sa nu se schimbe nimic! Ca tot suntem in anul Caragiale.

Tema riscurilor economice generate de controlul strict al deficitelor poate fi discutata si e bine sa fie lasata in seama specialistilor. Insa retinerile exprimate miercuri, 15 martie, de liderii PSD tradeaza alte spaime. Cu totii se tem ca aceasta cedare de suveranitate in plan fiscal inseamna de fapt limitarea politicilor asistentialiste sau ultra-populiste, ingustarea drastica a spatiilor de joc. Se tem, pe scurt, de o schimbare radicala de paradigma politica si nu sunt pregatiti pentru asta.

Cam toate partidele dupa 89 au castigat apeland la masuri discretionare, bazate pe geneorsul dar pagubosul „sa se dea”. Iar partidele „au dat”, dar nu din buzunarul propriu, ci apeland la imprumuturi. Au intretinut, astfel, pe credit iluzia bunastarii si cresterii economice. Asta s-a putut pana la izbucnirea crizei economice. Dupa, liderii Europei au proclamat in cor moartea statului asistential. A fost, daca vreti, modelul grecesc de „dezvoltare”: dezmat pe bani publici acoperit cu noi si noi imprumuturi, evaziune fiscala pe scara industriala, baltire institutionala, pe scurt, reteta sigura a falimentului. Grecilor li se spune azi: munciti ca sa primiti! Asta este schimbare de paradigma politica inevitabila. Cati politiceni vor fi fericiti ca pomana dispare oficial ca politica de stat?

Ion Iliescu si Adrian Nastase stiu la fel de bine ca Tiriac sau Patriciu inainte de 2007 ca, odata prinsa in chinghile fiscale de la Bruxelles, Romania nu va mai fi la discretia lor. Fostul premier, de pilda, a aflat pe propria piele ce inseamna aderarea la reguli stricte si sisteme predictibile. Reformele ireversibile din justitie, realizate dupa aderare sub presiunile Bruxelles-ului exercitate prin Mecanismul de Verificare si Cooperare, au facut posibile condamnarea sa si a altor politicieni de top.

Inainte de aderare, functionalitatea justitiei parea de neconceput cand era vorba nomenclatura politica. Din acest motiv, fostul premier, sub guvernarea caruia s-au pus bazele integrarii europene, a devenit din ceea ce parea un proeuropean convins varful de lance al euroscepticismului romanesc.Adrian Nastase a imbratisat retorica tipica nationalismului anilor 90, de sorginte peremista: Bruxellesul este Inalta Poarta, iar Romania a devenit o colonie UE.

In logica acestei retorici subversive, fostul premier l-a numit, intr-o postare pe blogul personal, pe europarlamentarul PDL, Cristian Preda, „capuchehaie”. Acesta era numele purat de reprezentantii domnitorilor romani trimisi la Inalta Poarta. Europarlamentarul PDL il catalogase pe Nastase, tot intr-o postare pe blog, „ideologul iesirii din Uniune”. Asta poate suna exagerat, dar Preda are dreptate cand scrie ca „USL produce deja, inca de la constituirea sa, propaganda anti-europeana prin trusturile de presa care justifica radicalismul politic si boicotul institutional, optiuni netolerate in cultura democratica din UE”.

De ce atunci cand i se ofera sansa dialogului pe o tema esentiala, opozitia il refuza? Fostul premier vede pana si aici „capcana lui Traian Basescu”. Patriarhul PSD, Ion Iliescu, a exprimat si mai clar viziunea garzii vechi. In opinia sa, tratatul este „o aventura” care seamana cu „mersul la taiere”. Esenta gandirii iliesciene, ideologul baltirii nationale, o gasiti in aceasta fraza atat de frumos strunjita: „Nu imi explic, nu inteleg aceasta graba, cand in Europa toata lumea sta si analizeaza. Nu suntem grabiti sa il semnam acum, pentru ca oricum suntem in afara zonei euro. Nu stiu de ce se grabeste domnul Basescu, eu nu stiu ce cunostinte are el si cata economie intelege el si ce pricepe din toate acestea. De ce impinge de la spate o tara sa se angreneze intr-o aventura. Chiar si cand ai constiinta ca mergi la taiere, macar sa stii si sa intelegi. Nu imi explic, este o aventura la care se angreneaza niste oameni fara sa priceapa”.

Pai, graba ar fi ca, in afara de Marea Britanie, eurosceptica de profesie si Cehia, singura care mai „sta si analizeaza”, cum ar zice Iliescu, toate celelalte state UE vor semna pe 1 martie, la Bruxelles, tratatul propus de Germania si Franta. Romania are ocazia sa transmita ca sustine fara rezerve aceste reguli drastice, ca adera total la standardul economic occidental, angajandu-se astfel pe o orbita previzibila. In Ungaria, atat FIDESZ (aflat la putere) cat si socialistii (in opozitie) au votat, luni seara, in Parlament aderarea la noul pact fiscal. Doar extremistii Jobbik s-au pronuntat impotriva.

Intors din Statele Unite si imbogatit si cu experienta unei audieri in Parlementul European, Victor Ponta va trebui sa explice mai bine pozitia unor Ion Iliescu si Adrian Nastase, mai aproape de extremistii Jobbik decat de socialisti. Gandeste ca ei? Luni, la conferinta de presa, intrebat de HotNews.ro care e pozitia sa referitoare la semnarea tratatului fiscal, a spus ca „este necesar ca Romania sa nu ramana in afara tarilor europene, sa semnam si apoi sa ratificam tratatul european”. Ponta a adaugat ca „suntem de acord cu introducerea prevederilor tratatului in Constitutie dar din 2013 cand modificam tot”.

Vorbele lui Victor Ponta suna total diferit de cele spuse de Nastase si Iliescu. La nivel declarativ, Ponta s-a pozitionat iarasi corect, in dezacord cu linia trasata saptamana trecuta de parintii sai politici. Este o schimbare salutara de atitudine. Dupa sumitul din 8-9 decembrie 2011, cand s-au pus bazele tratatului fiscal care urmeaza sa fie semnat pe 1 martie, reactia liderilor USL, inclusiv al lui Ponta, a fost sa se impotriveasca introducerii regulilor in Constitutie. Scriam atunci ca opozitia isi doreste mai departe Uniunea lor cu regulile noastre.

Ponta s-a rasucit din nou in directia buna iar vorbele sale de azi seamana izbitor cu argumentele lui Stolojan. „Daca nu semnam, ramanem in afara deciziilor care se iau in special in zona euro si sa nu uitam ca 70% din comertul exterior al Romaniei e legat de zona euro. Nu numai atat, sa nu uitam: chiar si acele situatii dificile prin care a trecut Romania la sfarsitul anului 2008 au putut fi rezolvate cu sustinerea UE. Romania e o tara integrata in UE, deci nu vad cum putem sa ramanem in afara acestui tratat” a explicat europarlamentarul PDL, Theodor Stolojan, logica simpla a semnarii tratatului, intr-un interviu pentru Ziare.com.

Dupa semnarea tratatului la 1 martie de catre sefii de stat si de guverne din UE urmeaza ratificarea in parlamentele nationale, urmand ca noile reguli fiscale sa fie introduse in legislatia nationala – Constitutie sau legislatie echivalenta – cel tarziu in decembrie 2013.

Sigur ca Traian Basescu a cautat sa exploateze in plan intern simbolistica momentului, invitand opozitia sa semneze un protocol privind ratificarea tratatului de guvernanta in cadrul UE. Protocolul a fost semnat miercuri, 15 februarie, doar de partidele din coalitie. Tot atunci PSD a organizat o dezbatere, mimand cum spuneam, acordul de principiu.

Liberalii au fugit de subiect insa cam ce zice Nastase azi spunea Calin Popescu Tariceanu in 2007 – 2008 cand era premier si guverna Romania risipind bani. L-am urmarit luni seara la Realitatea TV pe liderul PNL, Crin Antonescu, sperand ca se va pronunta totusi si asupra temelor politice majore. A vorbit mai bine de o ora despre toate nimicurile. Nici un cuvant despre tratat. Pozitia liberalilor este, in general cunoscuta. Cum am mai scris, liberalii cred ca deficitele bugetare mari, adica banii altora, sunt o solutie pentru o tara saraca precum Romania. Tariceanu sustinea, pe vremea cand era premier, ca Romania are nevoie de acces la imprumuturi pentru a se dezvolta, cu argumentul ca tarile dezvoltate ca Franta si Germania au apelat fara scrupule la banci fara sa le pese de plafoanele impuse la Maastricht.

In locul lui Antonescu s-a pronuntat, luni, 20 februarie, senatorul liberal Dan Radu Rusanu, ecoul lui Nastase si Iliescu. Liberalii sunt „in principiu de acord”, dar actioneaza si ei dupa principiul „mai vedem, mai asteptam”. Rusanu i-a cerut premierului Ungureanu sa explice impactul asupra economiei si sustine, atentie mare, „ca ar fi bine ca acest tratat, care are obligatii si drepturi pentru tarile membre ale zonei Euro, dar numai obligatii pentru cei care nu sunt membri ai zonei Euro, sa intre in aplicare in momentul in care Romania va adera la zona Euro„. Adica undeva dupa 2015 sau mai bine la Pastele Cailor.

Seful statului si-a creat o situatie win-win propunand opozitiei sa semneze protocolul privind ratificarea Tratatului. Daca USL ar fi semnat, Traian Basescu se putea lauda ca a obtinut consens pe o tema politica majora. In situatia refuzului, va putea acuza opozitia ca se opune cuplarii Romaniei la marile decizii UE. Vorba unui lider PDL de la Bistrita: „dadea bine” pentru Romania daca si opozitia semna protocolul. N-ar fi tarziu: protocolul are un loc lasat liber pentru semnaturile liderilor USL.

Nota: O prima varianta a acestui text a aparut si in Revista 22