Vaccinarea anti-Hepatita B nu se mai face tuturor copiilor la naștere, în SUA. Ce se întâmplă în România? Explicațiile medicului infecționist Adrian Marinescu

Subiectul vaccinării împotriva hepatitei B a reintrat recent în atenția publică după ce, în Statele Unite, directorul interimar al Centrelor pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) a adoptat recomandarea de a amâna administrarea vaccinului la nou-născuți, în anumite contexte. Decizia nu este susținută însă de organizații medicale majore precum Academia Americană de Pediatrie (AAP) și Organizația Mondială a Sănătății, care continuă să recomande vaccinarea la naștere ca măsură esențială de sănătate publică.

Adrian Marinescu, medic primar infecționist la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”, explică cum trebuie înțeleasă această discuție din punct de vedere medical și care este situația în România privind această imunizare.

Modificarea anulează o practică veche de aproape 35 de ani de a vaccina nou-născuții împotriva hepatitei B în termen de 24 de ore de la naștere. Acum, vaccinarea este recomandată cu prioritate în cazul nou-născuților cu mame infectate cu virusul hepatitic B, în timp ce pentru ceilalți prima doză ar putea fi amânată până la vârsta de două luni.

Modificarea nu este susținută însă de AAP, care continuă să recomande vaccinarea anti-hepatita B la naștere, ca măsură esențială de sănătate publică. Potrivit acestora, vaccinarea timpurie reduce riscul transmiterii perinatale și oferă protecție într-o perioadă în care infecția poate evolua silențios, cu consecințe pe termen lung.

Dr. Adrian Marinescu: „Amânarea nu aduce niciun beneficiu clar”

Adrian Marinescu, medic primar infecționist la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”, explică faptul că ideea amânării vaccinului anti-hepatita B până la vârsta de două luni pornește de la o evaluare a riscului în primele săptămâni de viață. În această perioadă, probabilitatea de infectare este considerată mică, în special în cazul copiilor care nu sunt infectați la naștere și provin din mame fără hepatită B.

„Logica celor care discută amânarea este că, în primele două luni de viață, probabilitatea de infectare este mică, mai ales dacă vorbim de un copil născut dintr-o mamă fără hepatită B. Sigur, teoretic se poate întâmpla orice, inclusiv ca mama să se infecteze ulterior, dar riscul este mic. Asta nu înseamnă însă că amânarea aduce un beneficiu clar. Vaccinul va fi administrat oricum, iar din punct de vedere medical nu există un argument solid pentru schimbarea recomandării standard”, explică medicul.

Dr. Adrian Marinescu subliniază însă că acest lucru nu înseamnă că riscul este inexistent. În lipsa vaccinului, copilul nu are protecție, iar teoretic pot apărea situații neprevăzute, inclusiv infectarea mamei după naștere și transmiterea virusului. Chiar dacă astfel de scenarii sunt rare, ele nu pot fi excluse complet.

Potrivit infecționistului, protecția devine cu adevărat importantă pe măsură ce copilul crește și apare expunerea la factori de risc reali. Tocmai de aceea, vaccinarea rămâne esențială, iar discuția despre amânare trebuie înțeleasă ca o nuanță legată de risc, nu ca o alternativă preferabilă la schema de vaccinare recomandată.

Hepatita B și vaccinarea la naștere în România: ce prevăd recomandările oficiale

În România, vaccinarea împotriva hepatitei B face parte din schema națională de vaccinare și este recomandată tuturor nou-născuților, în primele 24 de ore de viață, ca măsură de prevenție universală. Strategia este aliniată recomandărilor internaționale și are ca obiectiv principal prevenirea transmiterii virusului de la mamă la copil, dar și protecția timpurie a nou-născutului într-o perioadă în care riscul nu poate fi evaluat întotdeauna complet.

Virusul hepatitic B se transmite prin contact cu sânge infectat sau fluide biologice, iar transmiterea la naștere este considerată una dintre cele mai importante căi de infectare în primii ani de viață. Specialiștii atrag atenția că infecția dobândită la naștere sau în copilăria mică are un risc mult mai mare de a deveni cronică, cu posibile consecințe pe termen lung, precum ciroza sau cancerul hepatic.

Vaccinarea la naștere a nou-născuților este recomandată și pentru că nu toate mamele infectate cu virusul hepatitic B știu că sunt purtătoare. Deși screeningul în sarcină este o practică standard, pot exista situații în care sarcinile sunt monitorizate tardiv, controalele prenatale regulate nu sunt respectate, accesul la serviciile medicale este limitat. În acest context, vaccinarea universală funcționează ca o plasă de siguranță pentru copil.

În cazul în care mama este cunoscută cu hepatită B, protocolul medical prevede administrarea vaccinului anti-hepatită B și a imunoglobulinei specifice în primele ore după naștere, pentru a reduce semnificativ riscul de transmitere a virusului. Ulterior, schema de vaccinare este continuată conform calendarului național, pentru asigurarea unei protecții complete.

Autoritățile sanitare din România nu au emis, până în prezent, recomandări care să susțină amânarea vaccinării anti-hepatită B la nou-născuți. Calendarul de vaccinare în vigoare rămâne bazat pe administrarea timpurie a primei doze, ca măsură de sănătate publică.