Una dintre cele mai costisitoare pierderi economice ale României, despre care aproape că nu se discută, deși Statistica o aduce periodic în prim plan

În 2024, aproape 216.000 de români au părăsit țara, potrivit unui anunț făcut zilele acestea de Institutul Național de Statistică. Peste 50.000 au plecat definitiv. Restul temporar – la muncă, în căutarea unui loc de muncă sau la studii. Dincolo de mobilitatea firească într-o Uniune Europeană deschisă, cifrele spun o poveste mai gravă: România își exportă exact oamenii de care are cea mai mare nevoie.

Grupa de vârstă care pleacă cel mai mult este 35–39 de ani – vârsta maturității profesionale, a productivității maxime, a deciziilor de viață ireversibile, arată datele Statisticii. Aproape 10% dintre românii plecați temporar au studii superioare. Iar dintre cei stabiliți deja în alte state europene, unul din patru este absolvent de facultate.

Numărul românilor cu studii superioare plecați la muncă în străinătate a crescut cu aproape 70.000

În total, 2,34 milioane de români cu vârste între 20 și 64 de ani trăiesc astăzi într-un alt stat al Uniunii Europene, potrivit Eurostat. Este una dintre cele mai mari diaspore active din Europa. 

Mai îngrijorător este însă profilul ei: numărul românilor cu studii superioare plecați la muncă în străinătate a crescut cu aproape 70.000, arată datele celui mai recent Recensământ. Față de 2008, numărul absolvenților de facultate din România care trăiesc în afara țării a crescut cu 144%.

Geografia exodului spune, la rândul ei, ceva esențial. Cei mai mulți români cu studii superioare care pleacă provin din București, urmați de Constanța și Bihor. La nivel general de educație, cele mai mari pierderi vin din Moldova și din Capitală – exact zonele care ar fi avut cea mai mare nevoie de capital uman pentru convergență și dezvoltare.

Pentru fiecare migrant cu studii universitare, România pierde aproximativ 50.000 de dolari

Costul acestui fenomen nu este doar social. Este și financiar. Pentru fiecare migrant cu studii universitare, România pierde aproximativ 50.000 de dolari – echivalentul a 16-20 de ani de educație finanțată public. O investiție pe care statul o face integral și ale cărei beneficii sunt încasate de alte economii. Paradoxal, la nivel guvernamental, acest subiect rămâne marginal, tratat mai degrabă ca o problemă punctuală de deficit de forță de muncă, nu ca o vulnerabilitate strategică.

Consecințele sunt deja vizibile. În marile centre universitare – București, Cluj, Iași, Timișoara – presiunea pe piața muncii crește, iar competențele devin tot mai greu de reținut. În sănătate, situația a depășit demult pragul de alarmă: rata posturilor neocupate este de peste două ori mai mare decât media economiei. 

La medici, situația e probabil printre cele mai grave. Aproape 2200 de medici români au solicitat în anul 2020, primul an al pandemiei, eliberarea de certificate de conformitate (documente care le permit să profeseze în afara țării), arată datele obținute de HotNews.ro de la Ministerul Sănătății. Între 2000 și 2013, numărul medicilor care au părăsit România a depășit 14.000 de persoane. Rezultatul: comunități rurale întregi rămân fără acces real la servicii medicale, iar inegalitățile sociale se adâncesc.

Termenul de „exod de creiere” a fost folosit pentru prima dată de Societatea Regală Britanică, pentru a descrie plecarea oamenilor de știință din Regatul Unit spre America de Nord. Astăzi, el descrie realitatea României: ingineri, medici, cercetători, specialiști formați local care își construiesc viitorul în altă parte.

Până în 2006, migrația românească era în mare parte temporară și dominată de persoane cu studii medii. După aderarea la Uniunea Europeană, profilul s-a schimbat radical: migrația înalt calificată a devenit structurală.

România nu se confruntă doar cu un deficit de forță de muncă. Se confruntă cu o pierdere sistematică de viitor – una care nu apare în bugete, dar care se simte, an de an, în spitale, universități, în specialiști din diverse domenii și în comunități întregi.

Citește aici studiul ”Impactul exodului creierelor în România. Soluții posibile”.