Variola maimuței. Ce e, cum se transmite, cât este de periculoasă, ce se poate face?

Au început să vină datele cu noile cazuri de variola maimuței detectate peste week-end. 71 de cazuri noi în Marea Britanie.[i] Alte 22 în Spania. Tot 22 de cazuri noi și în Portugalia.[ii] 14 în Olanda.[iii] Noi îmbolnăviri și în Irlanda, Belgia, Thailanda…

Este doar o chestiune de timp pînă cînd vor fi detectate primele cazuri și la noi. Dar cum ne pregătim pînă atunci? Cum profităm de această mică perioadă de grație?

O precizare importantă: variola maimuței (monkeypox) NU este variola umană (smallpox). Deși sînt produse de virusuri înrudite, iar manifestările pot fi similare, variola umană, o boală foarte gravă și extrem de ucigătoare, a fost eradicată acum mai bine de 40 de ani, prin vaccinare. Pe de altă parte, nici monkeypox-ul nu este chiar floare la ureche, iar mortalitatea poate urca chiar și la 10% dintre cei infectați!

Virusul variolei maimuței nu este un patogen necunoscut, dar cvasi-totalitatea îmbolnăvirilor au survenit, pînă acum, în anumite zone din Africa. Cazuri sporadice în restul lumii au mai fost detectate, dar toate au putut fi legate de o infectare anterioară pe continentul african, fără să se înregistreze o transmisie comunitară. Situația de acum este îngrijorătoare pentru că epidemia pare să se extindă rapid, în doar cîteva zile fiind detectate cazuri în Europa, SUA, Canada și Australia, la persoane fără un istoric de călătorie în Africa și fără o legătură directă între ele, fapt ce sugerează că transmisia comunitară este deja semnificativă.

Pînă acum, calea de transmisie în majoritatea cazurilor pare să fie prin sex, cei mai mulți dintre pacienți fiind bărbați tineri homosexuali. Totuși, variola maimuței se poate răspîndi și pe cale aeriană, ceea ce crește semnificativ riscul unei răspîndiri explozive. Deocamdată nu s-au înregistrat cazuri mortale în afara Africii, dar în zonele endemice au fost, de la începutul anului și pînă acum, 69 de decese la un total de 1365 de cazuri (adică un CFR de 5%).[iv]

Epidemia pare să se fi declanșat în urma unor festivaluri din Spania și Belgia, Maspalomas Gay Pride[v] și Darklands[vi], apărînd mai apoi focare secundare precum sauna G.I. Joe din Montreal, Canada[vii]. Deși nu este propriu-zis o boală cu transmitere sexuală, infectarea se face – pentru moment, cel puțin – prin sex. Este adevărat că majoritatea cazurilor s-au înregistrat în comunitățile gay, dar, la fel ca în cazul SIDA, monkeypox-ul se va răspîndi, mai devreme sau mai tîrziu, și în afara lor.

Cum cele mai multe îmbolnăviri de pînă acum au fost în Spania, Portugalia și Marea Britanie, țări în care trăiesc comunități masive de români, epidemia se va extinde, curînd, și la noi. Mai ales că încep concediile, iar mulți se vor întoarce acasă.

Pentru limitarea oricărei epidemii este esențial ca noile cazuri să fie detectate rapid, bolnavii izolați, iar contacții identificați și urmăriți. În România, problema va fi complicată de homofobia unei bune părți a concetățenilor noștri, căci, dacă ți-e teamă de stigmatizare, vei întîrzia să mergi la doctor ca să declari boala…

Din păcate, autoritățile române sînt aproape mute. Ați văzut vreun efort de comunicare din partea lor? Ați văzut vreo campanie de informare targetată, organizată de Ministerul Sănătății sau de DSP-uri? Eu nu.

Deci ce-i de făcut? Sînt cinci reguli… Citeste continuarea pe Contributors.ro