Vasile Bănescu: Nu trebuie să fii medic ca să înțelegi că autoritatea medicală trebuie respectată, ca orice altă formă de autoritate profesională și morală

Nu trebuie să fii medic ca să înțelegi că autoritatea medicală trebuie respectată, ca orice altă formă de autoritate profesională și morală, a spus miercuri Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, într-un mesaj transmis în contextul actualei crize pandemice. ”Tot bunul-simț îți spune insistent să faci asta. Contestarea și subminarea autorității de către oameni în care respectul față de ceea ce le este punctual superior a decedat, este una dintre multiplele cauze ale derivei în care a intrat societatea românească și unul dintre semnele destrămării morale a oricărei societăți. Este simptomul unei „boli de moarte” a organismului comunitar: anomia cronică, pe fondul căreia prosperă ca o cangrenă populismul, fărădelegea, dezordinea sinucigașă”, mai spune Bănescu.

Ce mai transmite purtătorul de cuvânt al Patriarhiei:

Ultimul și foarte ieftinul sofism perorat nu doar de oameni cu dificultăți de percepție a realității, ci inclusiv de personaje publice cinice travestite în luptători pentru libertate lipsită de responsabilitate, sofismul rostogolit de cei ce au ales să se poziționeze public împotriva sfatului stăruitor al medicilor ce luptă să salveze viața celor din spitale este următorul: dacă cei ce ne îndeamnă să acordăm încredere medicilor ne pretind recunoașterea onestă a limitei competențelor, în afara cărora nu ar trebui să ne dăm impostor cu părerea, atunci, zic sofiștii, și cei ce se opun sfatului medicilor au dreptul să invoce același principiu în favoarea lor, adică împotriva celor ce, în absența prezentării unei diplome în medicină, nu ar avea dreptul să pledeze în favoarea unui act medical elementar recomandat de specialiști și care, în plină, catastrofală pandemie, ușurează major întâlnirea cu o boală perfidă, salvând chiar viața.

Acești sofiști cu alergie la adevăr care reclamă nu doar dreptul la opinie (lipsită de valoare în sine), ci „dreptul” absurd la o realitate personală, se străduiesc să fenteze ceva ce îi încurcă tot timpul: realitatea obiectivă însăși. Inclusiv acest truism:

nu pregătirea sofisticată în științele medicale te poate determina să asculți în mod natural de medic când ești bolnav sau chiar înainte, ci esențialul bun-simț sădit de Dumnezeu în „chipul” moral al fiecăruia. Firește, ca orice dar primit de Sus, și bunul-simț se cultivă, se dezvoltă, se rafinează. Inteligent și cu efort. De aceea el există în grade atât de diferite în noi, ca dar oferit omului pentru adecvarea la realitate.

Nu trebuie să fii medic ca să înțelegi că autoritatea medicală trebuie respectată, ca orice altă formă de autoritate profesională și morală. Tot bunul-simț îți spune insistent să faci asta. Contestarea și subminarea autorității de către oameni în care respectul față de ceea ce le este punctual superior a decedat, este una dintre multiplele cauze ale derivei în care a intrat societatea românească și unul dintre semnele destrămării morale a oricărei societăți. Este simptomul unei „boli de moarte” a organismului comunitar: anomia cronică, pe fondul căreia prosperă ca o cangrenă populismul, fărădelegea, dezordinea sinucigașă.