„Vechiul joc” în care se găsește lumea. Cum a redevenit petrolul o armă geopolitică
Războiul din Orientul Mijlociu arată cât de mult a rămas lumea dependentă de livrările constante de petrol și gaze, scrie The New York Times, într-o analiză publicată în ziua în care barilul de petrol a depășit pragul de 100 de dolari.
Anul 2026 ne reamintește că petrolul are în continuare o influență majoră în geopolitică și în economia globală, de la capturarea lui Nicolas Maduro la războiul din Orientul Mijlociu, scrie publicația americană.
„Petrolul este în continuare atât un trofeu, precum în cazul Venezuelei, precum și un instrument puternic de coerciție politică, după cum arată blocada Statelor Unite împotriva Cubei”, subliniază New York Times.
„Lumea post-petrol rămâne îndepărtată”
Și oferă și câteva exemple concrete. Criza petrolului din anii 70, generată de scăderea producției de către statele OPEC, a făcut ca prețul să se cvadrupeleze în numai câteva luni. Chiar dacă nu mai sunt aceleași condiții, perturbarea fluxurilor de petrol va pune în dificultate economiile din întreaga lume.
„Vechiul joc s-a întors într-o măsură mai mare decât oamenii credeau că ar fi vreodată posibil”, a declarat Elliott Abrams, care a fost reprezentant special pentru Iran și Venezuela în timpul primei administrații Trump.
Iar asta pentru că lumea rămâne dependentă de livrările constate de hidrocarburi, chiar dacă două treimi din fondurile cheltuite acum în sectorul energetic merg către alternative mai curate, precum energia solară.
Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, petrolul are o pondere de mai puțin de 30% în energie produsă la nivel global, dar lumea folosește aproape dublul cantității de care avea nevoie la începutul anilor ’70. În ce privește ponderea gazelor naturale, aceasta a crescut, notează jurnalista Rebecca Elliott, specializată în domeniul energiei la The New York Times.
Citește și
„Lumea post-petrol rămâne îndepărtată în viitor. Suntem în stadiile incipiente către medii a tranziției în energie, însă tranzițiile în energie au nevoie de timp”, a declarat David Sandalow, cercetător la Centrul pentru Politici Globale în Energie al Universității Columbia.
Odată cu blocarea strâmtorii Ormuz, prin care trece 20% din producția mondială de petrol și cantități substanțiale de gaze naturale, au apărut și alte probleme.
Mai multe rafinării din regiune, câteva dintre ele avariate de bombardamente, au închis sau redus procesarea petrolului în motorină, benzină și kerosen, ceea ce a dus la creșteri de prețuri. Qatarul a oprit răcirea gazelor naturale în vederea exportului.
„Arma energiei nu a dispărut niciodată”
Petrolul a redevenit o armă geopolitică și o amenințare economică într-o perioadă într-o perioadă în care SUA zguduie relațiile comerciale și intră în conflict cu alte mari puteri.
„Arma energiei nu a dispărut niciodată, dar a fost o confluență de condiții globală și apoi decizii ale administrației Trump care au readus-o în prim plan. Energia poate fi un instrument de politică externă, dar poate fi și un obiectiv”, scrie Meghan O’Sullivan, profesor la Universitatea Harvard.
Acest lucru este arătat de cazul Venezuelei, unde SUA au câștigat acces la resursele de petrol, și Cubei, care se confruntă cu o blocadă energetică, menită să răstoarne regimul comunist.
Același lucru îl face și Iran prin capacitatea de a perturba fluxul de petrol și gaze naturale care trece prin strâmtoarea Ormuz, arătând cât sunt de expuse țările care depind de importurile de energie. Reacțiile lor pot varia, însă probabilă este adoptarea mai rapidă a energiei regenerabile. SUA s-ar putea să se bazeze în continuare pe resursele interne de petrol și gaze naturale, cel puțin în perioada administrației Trump.
Pe de altă parte, energia curată are alte riscuri geopolitice, cum ar fi o dependență mai mare de China, care domină producția de panouri solare, turbine eoliene și baterii reîncărcabile, mai scrie sursa citată.
Însă avantajul major este că, odată instalată infrastructura pentru energia solară și eoliană, sursele de energie în sine nu mai pot fi luate, subliniază New York Times. „Nu poți transforma soarele în armă, nu poți transforma vântul în armă”, spune Catherine Wolfram, asistent adjunct al secretarului pentru climă și energie în Departamentul Trezoreriei în timpul administrației Biden.