Venitul de cetăţenie în Italia: Posibile discriminări pentru străini şi invitaţia ca italienii să-şi „toarne” vecinii mincinoși

Decretul care introduce în Italia „venitului de cetăţenie”, aprobat de guvern, a ajuns în Parlament, pentru a fi votat şi transformat în lege. Aici, a fost examinat de experţii în drept din cadrul Senatului, care au ajuns la concluzia că noua lege i-ar putea discrimina pe străinii stabiliţi în Peninsulă (deci şi pe cetăţenii români). Între timp, guvernanţii încearcă să găsească soluţii pentru a-i controla pe cei 4 milioane de viitori beneficiari: vecinii ar putea „informa” autorităţiile dacă asistaţii au minţit cu privire la situaţia lor economică.

Introducerea obligaţiei de a avea minimum 10 ani de reşedinţă, ca o condiţie pentru a beneficia de ajutorul social, ar putea fi declarată neconstituţională. Reamintim că, pentru a beneficia de ajutorul social promis de guvernul italian, cetăţenii trebuie să aibă reşedinţa în Italia de cel puţin 10 ani, din care ultimii 2 ani fără întrerupere.

Încă de la adoptarea decretului, experţi în chestiuni de imigraţie şi observatori din Italia, intervievaţi de HotNews.ro, au explicat existenţa unor aspecte discriminatorii faţă de străini. Faptul a fost confirmat acum şi de specialiştii în drept constituţional din Senatul Italiei. Ei au redactat un dosar ce cuprinde toate aspectele neclare sau neconforme cu normele în vigoare, conţinute în decretul- lege care va fi supus votului.

Condiţii prea severe

Condiţiile impuse beneficiarilor străini sunt prea severe, este semnalul de alarmă al comisiei. Cetăţenii Uniunii Europene care trăiesc în Italia, deci şi românii, au în plus un statut mult mai favorabil faţă ceilelalţi cetăţeni străini, din afara UE, subliniază raportul: „Modalităţile de exercitare a dreptului de şedere pe teritoriul naţional a cetăţenilor Uniunii Europene, prevăzute de lege, sunt diferite faţă de cele ale cetăţenilor din ţări din afara Uniunii”.

Accesul la anumite beneficii sociale, se mai arată în document, trebuie să fie acelaşi pentru toţi cetăţenii care s-au integrat în Italia de o anumită perioadă de timp, respectând anumiţi parametri, consideraţi standard. „Acţiunile de politică socială pot fixa condiţii de stabilitate teritorială, în afara criteriului de reşedinţă, însă condiţiile trebuie să fie stabilite în anumite limite, care nu pot fi considerate arbitrare şi iraţionale”, explică experţii.

Altfel spus, accesul la serviciile sociale poate fi condiţionat în funcţie de anii petrecuţi în Italia, însă legislatorul nu poate impune un prag de acces „nerezonabil”. Jurisprudenţa în materie a stabilit că acest prag nu poate depăşi, în general, 5 ani, adică intervalul necesar pentru obţinerea unui permis de şedere permanent pe teritoriul Italiei.

Italia riscă un val de procese

Asociaţia italiană pentru Studii Juridice cu privire la Imigraţie (ASGI) a analizat, la rândul ei, textul decretului lege, ridicând aceleaşi dubii cu privire la existenţa unor criterii discriminatorii. Dacă legea îşi va menţine actuala formulare, ar putea urma un val de procese împotriva Italiei, intentate de cetăţeni străini excluşi de la beneficiile „venitului de cetăţenie”.

„Dacă textul nu va fi modificat, am putea avea numeroase denunţuri din partea subiecţilor excluşi, cu costuri mari pentru colectivitate. Chestiunea ar ajunge cu siguranţă atât la Curtea Constituţională, cât şi la Curtea Europeană (pentru violarea directivelor), cu riscul ca Statul italian să fie nevoit să plătească daune tuturor străinilor excluşi iniţial”.

ASGI: „Cetăţenii UE nu pot trăi într-un alt stat membru doar pentru a primi un ajutor”

Ce se întâmplă cu cetăţenii UE din Italia (deci şi românii)? ASGI precizează că „cetăţenii comunitari au dreptul ca să fie trataţi la fel ca cetăţenii statului membru unde trăiesc, potrivit directivei 2004/38 şi d.lgs. 30/07”. „Dacă însă sunt inactivi şi nu au mijloace de subzistenţă, nu pot rămâne pe teritoriul unui alt stat doar pentru a primi un ajutor, după cum a stabilit Curtea de Justiţie în cazuri precedente”.

Un alt aspect controversat este legat controlul celor 4 milioane de viitori beneficiari ai „venitului de cetăţenie”. Instituţia care verifică dacă sunt respectate condiţiile care permit cetăţenilor să aibă acces la subvenţiile de stat nu are instrumentele necesare pentru a verifica milioane de persoane. Potrivit oficialităţilor, în 2018 au fost efectuate 18.000 de controale din partea Institutului Naţional de Securitate Socială (INPS) şi Garda Financiară. Însă, odată cu introducerea venitului de cetăţenie, numărul celor care vor obţine ajutorul de stat se va mări considerabil. Anumiţi membri din guvern au admis că ar putea exista probleme în gestionarea controalelor, iar una din soluţii ar putea fi implicarea activă a cetăţenilor.

„Am putea avea semnalări care să vină de la un vecin, invidios pentru că vede că cineva profită de un instrument de ajutor, în mod ilegal, deci putem avea o mână de ajutor şi din această direcţie”, a declarat Stefano Buffagni, subsecretar şi membru în Mişcarea 5 Stele.

Propunerea lui Buffogni a dat naştere unui val de polemici: “Cine nu a uitat istoria secolului trecut, cine a citit cărţi, a văzut filme şi a ascultat poveştile părinţilor şi bunicilor are o reacţie imediată de repulsie faţă de actul de a spiona şi a denunţa pe cineva, pentru că se ştie că acela a fost un mijloc puternic prin care s-a creat frică şi teroare în regimurile autoritare şi totalitare”, scrie jurnalista Sofia Ventura, într-un editorial al cotidianului „La Stampa”.