Victor Ponta candidează la prezidențiale, dar care este ținta lui, în realitate

De ce ar alege un concurent la Cotroceni un discurs de prim-ministru? Pentru că Victor Ponta se comportă ca și cum obiectivul lui e să folosească orice rezultat decent din cursa prezidențială ca să încerce să revină în conducerea PSD și, mai apoi, în fruntea guvernului.   

Nicușor Dan îl vede pe Victor Ponta în finala prezidențialelor, împreună cu George Simion. Asta e tactica preferată a primarului Bucureștiului: să-și energizeze electoratul prin amenințarea că vine dezastrul. Dar este Victor Ponta dezastrul, îl receptează publicul astfel? 

„Chiar și cei care mă antipatizează profund recunosc că măsurile economice luate când am fost prim-ministru au fost bune”, a spus Victor Ponta în dialogul recent de la HotNews. „Mulți dintre oamenii de afaceri au spus: ai fost cel mai bun prim-ministru, cel mai liberal”, a continuat politicianul, în  interviul de la Pro TV, cu Andreea Esca. 

Fiecare apariție a lui Victor Ponta, 52 de ani, e o accentuare a ideii că  s-a întors înțelepțit, însă la fel de energic: „Eu discut pe cifre concrete, pe măsuri, sunt un om de acțiune și un organizator”. Acestea sunt atributele unui șef de partid și premier.

Ponta e pe un val de energie  

Nu e clar dacă Ponta însuși crede în sondajele care-l plasează atât de favorabil. Însă e cert că el insistă pe atributele diferențiatoare față de George Simion, ca să-i ia acestuia din voturi, în lupta din turul I. 

Primul avantaj al lui Ponta e că are un prieten pe care Simion nu îl are: Sebastian Ghiță. Ca paranteză, în mod real Simion nu are amici în sistem.

Revenind la Ghiță, ca și alți moguli media la vremea lor, Sârbu, SOV sau Patriciu, patronul RTV are pasiunea demiurgului de destine publice și politice. El combină, planifică și fantazează. Exilatul de la Belgrad boscorodește ca la table, dar se dă drept jucător de bridge politic, de nivel global. 

Câte din planuri li se împlinesc mogulilor TV, asta e altceva. Gălăgie și lucru mecanic se consumă însă, iar Victor Ponta este, acum, pe un astfel de val de energie. Sigur că, față de Simion, Ponta are o replică superioară și o maturitate căpătată după multe lupte.

Claudiu Târziu a sesizat că portretul robot al președintelui în ochii românilor îl dezavantajează, din start, pe George Simion. Electoratul își reprezintă la Cotroceni un personaj sobru, de o anumită prestanță și vârstă. Simion, 38 de ani, poate multe, dar nu poate să-și cumpere ani. 

Joacă la două capete

Pentru Ponta, însă, lupta cu Simion sau cea cu Nicușor Dan și Crin Antonescu nu sunt decisive. Pentru că, în realitate, Ponta joacă la două capete. 

Dacă intră în turul 2, e un miracol. Dacă nu intră, însă ia un scor bun, e tot câștigător, pentru că va fi cel mai bine plasat dintre candidații PSD. 

Asta s-a întâmplat pentru că Ponta e singurul candidat pesedist, în urma deciziei lui Marcel Ciolacu, așa cum a observat jurnalistul Cristian Pantazi în G4Media.

Aici, președintele PSD Ciolacu a mai comis o eroare, pe termen lung: nu a lucrat la un plan de succesiune. Dimpotrivă, pare că apropiații lui, cum e fostul ministru al culturii Lucian Romașcanu, 57 de ani, una dintre vocile PSD, pleacă din arenă. 

În aceste condiții, PSD e vulnerabil la chemarea în ton cu vremurile a lui Victor Ponta. Mercantilismul se prezintă drept o valoare, liber-schimbismul e noua loialitate. Să fii, politic și economic, și cu chinezii și cu turcii și cu UE și cu SUA, iată o promisiune năucă, dar pe moment României i se poate vinde această incongruență. 

Visul lui Ponta, întrezărit public pe jumătate în interviuri și confirmat de surse politice concordante, e să revină președintele PSD. Și, apoi, prim-ministru. Cine știe ce se întâmplă după alegeri, poate că se merge către un guvern PSD-AUR, iar atunci crosa de golf vânturată prin grădini de fostul premier e din aur curat.  

Toată ecuația îi pare favorabilă lui Victor Ponta, care are însă un hop important de trecut, votul. N-are nevoie de victorie, însă are nevoie de un scor bun, de tracțiune. Ca de obicei, oamenii decid dacă acordă ceea ce doar cei extrem de norocoși obțin: a doua șansă.