Video 11 metode prin care coruptii isi ascund banii negri: darul de nunta, mostenirea sau preconstituirea de probe. Si o solutie impotriva lor

Darul de nunta, mostenirea de la parinti sau soferul cu Ferrari sunt cateva dintre metodele prin care isi disimuleaza sau spala fondurile mari obtinute de mita politicienii, magistratii sau functionarii publici corupti. Din investigatiile Agentiei Nationale de Integritate si ale Directiei Nationale Anticoruptie, se remarca 11 metode de baza pentru ascunderea averilor ilicite. Motto: „Pai, ce credeai, ca am ajuns la <>?! Si, sa ma ierti, ai necesitati cam mari, nene!” (Bumbescu, zis Bachus).

• Mostenire de la parinti. Un demnitar, un magistrat sau un functionar public are obligatia sa isi treaca averea intr-o declaratie si sa o si justifice. Unde baga, insa, cu 100.000 de euro luati mita? A primit o mostenire de la parinti. Care parinti nu aveau obligatia declararii si justificarii averii.
• Imprumutul de la parinti. Aceasta metoda este si mai eficienta. Codul penal nu te obliga sa faci acte notariale la imprumuturile intre rude de gradul I. Dar au existat si cazuri in care functionarul verificat a venit cu un contract de imprumut incheiat cu tatal sau. De multe ori, contractele sunt semnate in fals dupa moartea parintilor – doi batrani cu patru clase, care au lucrat la CAP, de pilda, care puteau semna si cu un „X” – neexistand posibilitati reale de expertize grafologice concludente.
• Darul de nunta sau de botez. Pana mai acum un an-doi, comisiile de cercetare a averilor, de pe langa instantele de judecata, acceptau frecvent justificarea sutei de mii de euro ca dar strans la nunta sau la botez, insa in ultima perioada au inceput sa mai verifice.
• Vanzarea de bunuri. De exemplu, un functionar spagar vinde un autoturism BMW vechi de 10 ani ca si cum ar fi nou. Astfel, pe o masina care in targ mai poate face 15.000 de euro poate sa ia si 80.000 de euro de la un mituitor.
• Cumparare de actiuni. Un demnitar de rang inalt, cu putere de decizie intr-un minister, se hotaraste deodata sa cumpere un pachetel de actiuni la o companie mare. II da 10.000 de euro mituitorului pe pachetul de actiuni si peste o saptamana politicianul ridica dividende de 100.000 de euro.
• Cedarea folosintei bunurilor. Un magistrat detine un apartament in Bucuresti, pe care il inchiriaza unui mituitor cu 500 de euro pe luna, printr-un contract fictiv. Astfel, magistratul ia si cei 500 de euro pe luna spaga, si 300 de euro pe luna chirie „la negru” de la un chirias, care, ideal, ii este si cunoscut.
• Spaga in zugravela. O metoda „eficienta” de a lua mita o reprezinta finisajele de lux si alte lucrari de amenajare a locuintei. Un politician poate linistit sa beneficieze de la o firma de constructii mituitoare de finisaje de lux de sute de mii de euro la un apartament de 70 de metri patrati. Agentia Nationala de Integritate nu poate, pur si simplu, sa evalueze dotarile sau finisajele de lux ale apartamentelor. De exemplu, acelasi tavan fals poate fi facturat si cu 1.000 de euro si cu 10.000 de euro.
• Imprumuturi fictive. Un politician ia mita de la un om de afaceri 100.000 de euro. In prealabil, face un contract de imprumut cu acesta in care scrie ca ia cu imprumut 100.000 de euro de la mituitor si ca ii restituie suma in 10 ani. De fapt, nu-i mai da nimic. Ca o variatiune pe aceeasi tema, mituitorul poate juca rolul de imprumutat, iar politicianul pe cel de „banca”. Fac un contract de imprumut pentru 300.000 de euro, pe care il dateaza inainte ca politicianul sa fi detinut functia care sa-l oblige sa-si declare averea, iar acum omul de afaceri ii „restituie” imprumutul. Mai departe, se mai poate jongla si din dobanzi, pentru a se mari suma fara sa fie nevoie de justificari. Ar putea aparea o problema cu faptul ca in declaratiile de avere depuse intre timp de demnitar nu apare imprumutul acordat. In orice caz, scapa mai usor decat cu „luare de mita”.
• Sofer cu Ferrari. Esti demnitar, ai luat spaga 200.000 de euro, ii dai pe un Ferrari rosu. Masina o „cumperi” de fapt pe numele soferului tau. Care nu este functionar public, ci personal contractual angajat la Parlament/ minister/ agentie/ primarie, nefiind obligat sa depuna declaratie de avere. Daca soferul este angajat la partid, cu atat mai bine.
• Preconstituirea de probe. Ani la rand, ministrul „Cutare” isi trece in declaratia de avere o suma cash pe care sustine ca o are acasa in permanenta. Cu banii isi justifica incontinuu cheltuieli din spaga, fara probleme.Si bijuteriile sunt o vulnerabilitate in controlul averilor. Demnitarii care depun declaratii de avere sunt obligati sa-si declare bijuteriile, insa tot ei sunt cei care fac estimarea valorii acestora. Diferentele intre valoarea reala si valoarea „estimata” pot fi si de la 20.000 de euro la 100.000 de euro. De pilda, o bratara din aur Versace sau Cartier poate fi declarata la valoarea intrinseca a aurului sau la valoarea unei bratari aduse din Turcia de marinari, pe vremea lui Ceausescu.
• Vacanta in strainatate. Institutii de control cum este ANI au o mare problema cu vacantele in strainatate. Acestea nu se pot contabiliza exact. Daca judecatorul X pleaca in Bahamas, cu „sponsorizare” de la un mituitor, magistratul poate fara probleme sa-si justifice cheltuiala din salariul de 1.500-2.000 de euro pe luna. Organele de investigatii pur si simplu nu pot sa controleze evidenta cheltuielilor dintr-o vacanta de lux. Cat a costat biletul de avion e clar, cat a fost noaptea la hotelul de 5 stele deja da cu eroare, mai ales in tarile cu evaziune fiscala mare. Marja de eroare creste apoi cu tot felul de distractii necontabilizate, de la trufe la micul dejun pana la prostituate de lux dupa cina. „Pai ce credeai, ca am ajuns la <>?! Si, sa ma ierti, ai necesitati cam mari, nene!”, vorba lui Stefan Mihailescu Braila, in nea Bachus din filmul propagandistic Secretul lui Bachus (1984, regia: Geo Saizescu).

Firme private de recuperare a creantelor – solutia evitata

Inca din anul 2011, Guvernul (Boc, de atunci) anunta controlul marilor averi ale persoanelor fizice. Directia de verificari fiscale, cum era gandit atunci compartimentul competent din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF), trebuia sa controleze averile mari si, in cazurile in care reiesea o diferenta de cel putin 50.000 de euro intre acestea si veniturile posesorilor, urma sa aplice impozitul de 16% asupra diferentei constatate. Cazurile urmau sa fie inaintate, mai departe, Parchetului, pentru ancheta penala.

Trei metode de control al averilor erau planuite, potrivit Mediafax :

• Metoda sursei si cheltuirii fondului consta in compararea cheltuielilor efectuate de o persoana fizica cu veniturile declarate in perioada verificata si se bazeaza pe principiul ca orice cheltuiala in exces fata de valoarea declarata a veniturilor reprezinta venit impozabil nedeclarat.
• Metoda fluxurilor de trezorerie consta in analiza intrarilor si iesirilor de sume in conturile bancare, precum si a intrarilor si iesirilor de sume in numerar, pentru a stabili miscarile de disponibilitati banesti si asocierea acestor miscari cu sursele de venit si utilizarea acestora.
• Metoda patrimoniului permite stabilirea bazei impozabile ajustate pentru o persoana fizica verificata, analizand cresterea, respectiv descresterea patrimoniului net al acesteia.

Verificarea este insa anevoioasa, nicio avere nefiind impozitata pana in prezent potrivit acestei metodologii.

Potrivit Cartei drepturilor si obligatiilor persoanei fizice supuse verificarii fiscale, publicate recent de Ministerul Finantelor in Monitorul Oficial, pot refuza sa dea informatii catre autoritatile fiscale sotul/sotia sau alte rude ale persoanei fizice verificate, pana la gradul al III – lea.

De asemenea, pot refuza sa furnizeze informatii preotii, avocatii, notarii publici, consultantii fiscali, executorii judecatoresti, auditorii, expertii contabili, medicii si psihoterapeutii si asistentii acestor persoane, se arata in documentul publicat.

Persoana fizica supusa verificarii fiscale are dreptul sa fie instiintata de existenta procedurii, printr-un aviz de verificare transmis in scris cu cel putin 15 zile inainte de inceperea verificarii.

Contribuabilul are 60 de zile la dispozitie de la comunicarea avizului de incepere a inspectiei, sub sanctiunea decaderii, sa prezinte documente justificative in vederea clarificarii situatiei fiscale.

Daca contribuabilul considera insuficient termenul de 60 de zile pentru prezentarea documentelor justificative sau pentru alte clarificari relevante, acest termen poate fi prelungit cu 30 de zile.

Averile ilicite se pot ascunde, insa, si in paradisuri fiscale, ANAF neavand practic posibilitati reale de a face controale in astfel de tari. Tocmai de aceea, Fiscul american – celebrul IRS – foloseste firme private de investigare si recuperare care, contra unui comision din banii colectati, merg si in tarile cele mai exotice pe urma banilor negri.

In anul 2010, la Senat a fost depusa o initiativa legislativa (de catre senatorul Iulian Urban) care dadea ANAF posibilitatea sa-si externalizeze activitatea de colectare a creantelor fiscale catre entitati private „in speta avocati, executori judecatoresti sau societati specializate in domeniul colectarii”.

Parlamentul a respins propunerea, care a primit si punct de vedere negativ de la Guvernul Boc de atunci.

Guvernul a invocat atunci Codul de procedura fiscala, care prevede ca pentru executarea creantelor fiscale competente sunt organele fiscale, prin executorii fiscali, functie care „implica exercitiul autoritatii de stat”.

Tot Guvernul invoca si Statutul functionarilor publici, care prevede ca „activitatea de colectare a creantelor bugetare se realizeaza de catre functionari publici”.

Solutia a fost astfel ingropata, in conditiile in care atat cei care fac legile – parlamentarii si Guvernul, cat si cei care le aplica – functionarii si magistratii, sunt vizati de confiscarea averilor ilicite.