VIDEO Ciucu, atac voalat la Nicușor Dan, care nu a atras fonduri europene pe proiecte mari. Cum răspunde candidatul Ciucu întrebărilor incomode ale unor studenți

„Nu mai e loc să punem parcări în oraș. Să nu-i mințim pe oameni. Ca să apară noi parcări, e nevoie să luăm din spațiul verde. Ați vrea să luăm din spațiul verde și să-l betonăm?”, a fost răspunsul lui Ciucu la întrebarea unui student referitoare la faptul că în unele cartiere oamenii nu au unde să-și lase mașinile.

• „Partidul este mai jos decât mine în încrederea oamenilor, iar acest lucru este folosit exacerbat în campanie”, a spus candidatul PNL. 

Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” și HotNews i-au invitat pe cei 4 candidați indicați de sondaje ca favoriți la o dezbatere cu studenții, despre oraș.

Ciucu și Drulă au venit, Băluță și Alexandrescu au refuzat 

Dezbaterea s-a intitulat „Cine va lucra aici?”. Fiecare candidat a fost rugat să vină într-o zi pe care el o alege. Au venit Ciprian Ciucu și Cătălin Drulă. Nu au venit Daniel Băluță și Anca Alexandrescu. 

În acest episod puteți citi varianta pe scurt a dezbaterii dintre Ciucu și studenți și profesori, iar mâine, în episodul următor, veți putea citi răspunsurile lui Cătălin Drulă la întrebările acestora. Ambele dezbateri integrale pot fi vizionate în format video pe contul de YouTube al HotNews. 

Ciucu: Primăria Bucureștiului nu a atras fonduri europene pe proiecte mari

– Erika Giulea, studentă anul 2 la Facultatea de Administrație și Afaceri: Puteți să spuneți trei măsuri concrete prin care aduceți mai mulți bani la bugetul primăriei?
– Ciprian Ciucu: 1. Monetizarea asset-urilor (n.r.- resurselor) De exemplu, există o agenție a Primăriei care se numește AFI, Administrația Fondului Imobiliar, care are foarte multe apartamente pe care nu știe nimeni cui le-a închiriat și pe ce bani. Ea poate fi transparentizată și fructificată. 

2. Monetizarea locurilor de parcare despre care am vorbit. În acest moment nu sunt suficient monetizate. 3. Atragerea de fonduri europene care au fost puse deoparte pentru București, nu eram cu nimeni în competiție pentru ele, dar nu au fost atrase din lipsa capacității primăriei de a face proiecte mari. 4. Împrumuturi – pot fi atrași bani pentru obiective de investiții semnificative, nu pentru panseluțe și așa mai departe, pentru că Bucureștiul are o foarte bună bonitate pe agențiile de rating la nivel internațional și un foarte mic grad de îndatorare. 

Ciucu: „În ultimii 15 ani nu s-au consolidat mai mult de 3 clădiri cu risc seismic, deci nesemnificativ”

– Maria Velcu, student anul 4 la Facultatea de Urbanism: Bucureștiul este capitala europeană cu cel mai ridicat risc seismic, iar specialiștii estimează că în caz de seism major, de peste 7 grade pe scara Richter, pierderile umane ar fi de ordinul zecilor de mii. Am văzut că aveți în programul dumneavoastră securizarea cu prioritate a clădirilor publice, dar vă întreb ce se întâmplă cu celelalte, mai ales cu clădirile neexpertizate, și ce planuri aveți în ceea ce privește expertizarea. 
– Ciprian Ciucu: Aceasta este cea mai serioasă discuție care poate exista. Cine spune că va rezolva problema riscului seismic în 3, 7, 15 ani, va minți. În ultimii 15 ani nu s-au consolidat mai mult de 3 clădiri cu risc seismic, deci nesemnificativ. 

A lipsit o politică coerentă și o planificare pe termen lung. În primul rând este nevoie de o mai bună optimizare a legislației. Apoi de creșterea capacității administrative a primăriei să facă studii de fezabilitate proiectate și să dea drumul la anumite lucrări atrăgând bani europeni sau împrumutându-se. În acest moment, Primăria Capitalei are un nivel de împrumut destul de mic, doar 4%.

Tot ce putem face este să reducem din riscul seismic pentru că nu putem vorbi despre eliminarea lui. O bună parte din problemă o reprezintă reticența oamenilor că (n.r- acest program) funcționează și că vor sta 10-15 ani în afara caselor lor.

„Neseriozitatea antreprenorilor”, unul din motivele pentru care lucrările durează atât de mult în București

– Gabriel Bejan, jurnalist HotNews: Dar de ce durează atât de mult o astfel de lucrare? Cine locuiește în București a remarcat probabil că o consolidare de clădire poate dura și mai mult de 5, 6 ani.
– Ciprian Ciucu: Întrebarea este corectă și ar trebui extinsă la modul general: de ce durează atât de mult lucrările publice în România? Există mai multe motive: 

1. O proiectare proastă. Dacă se fac separat proiectarea de execuție apare un conflict între proiectant și cel care execută lucrarea. Proiectanții sunt tot niște firme private. Poți să stai cu ei în instanță și-ți blochează proiectul. Deci trebuie să organizezi licitații astfel încât să ai și proiectare și execuție în același consorțiu. 

2. Lipsa de finanțare. Nu se dau banii la timp. 

3. Un factor care duce la întârzieri foarte mari sunt avizele. Nu se dau la timp.

4. Viciile de construcții în procesul de construire.

5. Un alt element, din păcate extrem de neplăcut în România este lipsa de seriozitate a unor antreprenori. Dacă, de exemplu, aceștia câștigă alte licitații mai valoroase economic, se duc în altă parte, se dezangajează. 

Tu ca primar, ce poți să faci? Să te duci cu el în instanță, ca să blochezi lucrarea pentru alți 5 ani, că așa merg în România instanțele? Sau poți să încetezi de comun acord dacă dorește și să le scoți iar la licitație? Am trecut prin astfel de lucruri, știu ce vorbesc. 

„Să nu-i mai mințim pe oameni. Tot ce poți să faci e un plan multianual și să te ții de el”

– Maria Velcu: Întrebarea mea se referea și la clădirile neexpertizate încă.
– Ciprian Ciucu: Sunt două tipuri de expertize: este o expertiză pe care poți s-o faci ochiometric, în limbaj popular. Dar expertiza aceasta nu face nici cât o ceapă degerată dacă nu vine apoi inginerul de construcții acolo, iar procesul de expertizare nu poate dura mai puțin de două, trei luni, numai pentru o clădire. 

Și ce faci când ai mai mult de 700 clădiri în această situație? Le expertizezi pe toate? Dai banii degeaba pentru că oricum nu apuci să le faci pe toate. Trebuie să fii realist și din alea 700 să alegi 10% sau 20%.

Să fim serioși, Primăria Capitalei a consolidat trei clădiri în ultimii 15 ani. Să nu-i mai mințim pe oameni. Tot ce poți să faci e un plan multianual și să te ții de el. 

Ce planuri are pentru centrul orașului, de la Piața Unirii și până la Piața Victoriei

– Profesorul Dan Marin, Facultatea de Arhitectură: În programul dumneavoastră pentru București, ați dat exemplul Parisului și aș aborda problema celor două direcții pe care le implică acest oraș: prima privește trecutul său istoric, patrimoniul cultural, arhitectural și cea de-a doua se referă la faptul că Parisul nu este un oraș muzeu, ci un oraș care se dezvoltă în continuu. Din acest punct de vedere, proiectele sale urbane reprezintă un model pentru marile orașe europene. Deci, plecând de la Paris ca referință generică, cum pot fi armonizate în București cele două direcții strategice: conservarea patrimoniului și intervențiile din urbanismul contemporan?
– Ciprian Ciucu: Din punctul meu de vedere, zonele deja construite, cu patrimoniu, chiar și blocuri comuniste, zonele verzi, aceste zone care nu mai suportă îndesire, trebuie să fie categoric protejate. Dar este o diferență între a proteja și a lăsa lucrurile să se degradeze, așa cum se întâmplă acum în centrul Bucureștiului. În zona pieței Kogălniceanu, a pieței Rosetti, sau în altă parte din centru, clădirile noastre, absolut europene, sunt într-un proces profund de degradare.  

Viziunea mea, pe termen mediu și lung, presupune regenerarea urbană a Centrului Vechi. Este un proiect foarte serios, de lungă durată, care se referă la zona de la Piața Unirii până la Piața Victoriei, cu camerele urbane care sunt stânga-dreapta. Am dat exemplul Pieței Lahovari, care acum este o parcare, în care clădirile noastre nu sunt puse în evidență. Bulevardul Magheru nu mai este o destinație, ci doar o zonă de tranzit foarte poluată, zgomotoasă, fără viața culturală și economică. 

Un PUZ de regenerare urbană pe Magheru este absolut esențial pentru orașul nostru. Acest bulevard are o deschidere similară sau poate mai mare decât Las Ramblas din Barcelona, ca să folosesc un exemplu pe care-l cunoaște multă lume. 

Acolo este mult mai mult verde și totul este regenerat, foarte sistematizat și poate să atragă o viață economică, care să crească și valoarea construcțiilor. 

Este bine să crești valoarea unei zone prin investiții publice, care la rândul lor să atragă mai mulți bani privați, iar aceștia să fie investiți în consolidări de clădiri, în fațade și așa mai departe. 

În Sectorul 6, am regenerat zone urbane întregi: Zona Liniei (n.r.- e vorba de Parcul Liniei din cartierul Militari) zona Parcului Morii, cartierul Drumul Taberei. Ca efect, a crescut valoarea zonei. Iar acest lucru atrage capital. 

Mie nu-mi plac orașele americane, pentru că nu sunt prietenoase cu oamenii, doar cu mașinile. Am fost, de exemplu, în Arizona, la un moment dat, în Phoenix, și mă întrebam unde sunt oamenii. Nu era nimeni, toți erau pe autostradă. 

Îmi plac acele orașe care sunt ca niște sufragerii, în care oamenii, măcar odată la două săptămâni, ies și iau masa împreună în oraș. 

Cu sau fără mașini pe bulevardul Magheru?

– Gabriel Bejan: De ce sunt magazinele moarte pe bulevardul Magheru?
– Ciprian Ciucu: Din cauza faptului că Magheru este astăzi un tunel. „Efectul de tunel” se învață la urbanism, apare atunci când te urci undeva și nu ai unde să te oprești. Se circulă cu viteză mare, sunt multe benzi de circulație și nu oprești acolo. Iar acest lucru înseamnă că tot ce este pe stânga și pe dreapta moare. 

– Gabriel Bejan: Înseamnă că mașinile nu ar trebui să existe pe Magheru?
– Ciprian Ciucu: Dacă scoți de tot mașinile de pe Magheru, poți să omori zona. Am văzut din experiența altora. Unde excluzi de tot mașina, acea zonă poate să moară economic. 

Uitați-vă ce s-a întâmplat în Centrul Vechi: neavând o zonă unde să poți debarca, acum are un consum foarte specializat și care nu e de cea mai bună factură. Companiile care și-au deschis la început acolo biroul și au adus locuri de muncă au plecat.

Deci trebuie să ai foarte mare grijă la ceea ce înseamnă pietonalizare. 

Dar aceste decizii se iau de către specialiști, nu de către primari. 

„Nu avem o justificare pentru un tren metropolitan în București”

– Laurențiu Rece, student anul 1, la Administrație Publică: Care este viziunea dumneavoastră despre implementarea unui tren metropolitan la nivelul municipiului București și ce părere aveți despre acordul de parteneriat semnat între CFR și Primăria Capitalei pentru utilizarea infrastructurii deja existente?
– Ciprian Ciucu: Acest tren poate fi util pe anumite tronsoane. În acest moment este un proiect pentru 545 kilometri. Valoarea unui astfel de proiect este foarte mare, de miliarde de euro. Dar nu poți să faci astfel de proiecte fără planuri de urbanism zonal. 

Și mai e nevoie de un studiu origine-destinație. Este o matrice care îți spune de unde ia călători și unde îi lasă. Apoi se calculează costul pe călători și dacă el poate schimba comportamentul de mobilitate de pe auto individual pe transportul în comun. Nu am văzut un asemenea demers, a rămas la stadiul de idee. Nu avem o justificare pentru acest proiect. 

De ce a refuzat să răspundă la întrebarea despre banii partidului

– Carina Bălan, Universitatea Tehnică de Construcții București: Din poziția de purtător de cuvânt al PNL ați refuzat să răspundeți la întrebarea despre dezvăluirea contractelor partidului cu presa și ați plecat de la conferință, deși erați obligați prin lege să dezvăluiți aceste informații. După acest episod, cum puteți asigura bucureștenii că veți fi transparent cu banii primăriei?
– Ciprian Ciucu: Acel episod nu a fost așa cum a fost descris de presă. Eu răspunsesem ziaristului ceea ce am putut să răspund, dar nu întotdeauna ai mandat să răspunzi tot. De exemplu, nu puteam să răspund cât a costat fiecare contract în parte. Aceste lucruri sunt evaluate, conform legii, de Autoritatea Electorală Permanentă. 

Am zis ca fiecare să pună o întrebare. Ziaristul respectiv a pus patru întrebări, apoi a refuzat să elibereze microfonul, după ce i-am spus că nu am alt răspuns. Deci nu a respectat acea regulă și în acel moment am decis: ok, dacă nu doriți ca să continuăm, nu o să continuăm. 

Nu a fost o fugă, pur și simplu am considerat că acel ziarist a formulat întrebarea foarte jignitor și de aceea am făcut acest lucru. 

Poate am greșit. Pe de altă parte sunt niște reguli care de obicei în țările civilizate sunt respectate către toți. Politicienii nu sunt jigniți prin modul în care adresează întrebarea.

Pe de altă parte, în ceea ce privește Primăria Sectorului 6, noi am fost evidențiați în mai multe rapoarte ale organizațiilor neguvernamentale ca fiind cea mai transparentă primărie în modul în care-și cheltuiește banii publici. 

Dar este o recurență în această campanie să fiu legat de partidul meu, al cărui prim vicepreședinte sunt. Partidul este mai jos decât sunt eu în încrederea oamenilor, iar acest lucru este folosit exacerbat în campanie.

Nu am putut să dau informațiile pe care mi le-a cerut ziaristul pentru că nu am un mandat din partea partidului. 

Nici nu știu de ce au picat pe mine pentru aceste lucruri, nu țin de mandatul nostru, sunt din trecut și sunt niște clauze de confidențialitate trecute în acele contracte.  Încălcarea acestora ar duce la niște penalități pe care partidul meu nu le poate suporta. 

„Noi învățăm, nu suntem perfecți”

– Gabriel Bejan: Aș vrea să intervin, ca jurnalist. Înțeleg că răspunsul dumneavoastră la întrebarea jurnalistului de la conferința de presă era că „nu aveam mandat să răspund la acea întrebare” și cred că lucru acesta trebuia spus explicit. Ar fi fost un răspuns mai sincer.
– Ciprian Ciucu: Eu înțeleg că din poziția în care sunt acum că trebuie să răspund pentru ce au făcut cei dinaintea mea, pentru că vin cu un bagaj care ține de la siglă până la membership-ul partidului. Și noi învățăm, nu suntem perfecți.

Dar aș prefera să fiu judecat pentru modul în care au fost cheltuiți banii în Primăria Sectorul 6, ceva ce ține direct de mine, dacă se poate. Iar organizația „Funky Citizens” ne-a dat pe locul 1 într-un raport pentru modul transparent în care am prezentat bugetul și în care am făcut achiziții. 

Ok, oamenii să mă judece pentru că sunt politician. Dacă le cer încrederea să mă judece. 

„Nu mai e loc să punem parcări. Să nu-i mințim pe oameni”

– Bogdan Dumitrașcu, student anul 1, Facultatea de Administrație și Afaceri: Ați spus că aveți un plan de modernizare a transportului public. Aș vrea să vă întreb care este mai concret acest plan și care ar fi metodele de finanțare.
– Ciprian Ciucu: Obiectivul unei politici de mobilitate este, practic, schimbarea comportamentului de mobilitate de pe auto individual pe transport în comun. 

Deci acesta trebuie să aibă câteva criterii de performanță: să vină la timp, să fie predictibil, încăpător, să nu fie aglomerat, cu condiții civilizate, curat. Apoi trebuie să garanteze o perioadă de deplasare din punctul A până în punctul C, trecând prin punctul B, unde ai un nod intermodal sau este conectat, rezonabilă de 25, 30 de minute.

Ca să faci acest lucru ai nevoie de câteva tipuri de investiții și de politici. În primul rând trebuie să faci benzi dedicate pentru transportul de suprafață. În transportul public includem și metroul, care în orașele mari este principala formă de transport. 

Dacă e vorba de tramvai trebuie să aibă o șină pe care nu mai intră nimeni. 

Și atunci transportul poate fi predictibil pentru că fluxurile de călători și frecvența pot fi date și calculate în funcție de numărul de tramvaie, autobuze, troleibuze. 

În București, nu s-a asigurat această bandă dedicată în mod suficient. Asta va trebui să facem pe scară largă pentru transport în comun și să avem mijloace de transport suficiente ca să scoatem motivația pe care o putem simți să venim cu mașina în centru și s-o lăsăm oriunde pentru că parcăm pe trotuar.  

Susțin aceste două principii: nici parcare pe trotuar, pe bulevard, la început în centru și apoi și în alte zone. Și al doilea, niciun loc de parcare gratis la bordură pe Inelul Median, în centru, pe străzile mari și așa mai departe. 

– Gabriel Bejan: Dar unde să-și parcheze oamenii mașinile pe care le au deja? În parcări publice, private?
– În centrul Bucureștiului sunt deja suficiente locuri de parcare.

– Bogdan Dumitrașcu, student anul 1, Facultatea de Administrație și Afaceri: Mie în cartierul Militari mi se pare că nu sunt suficiente locuri de parcare, de aceea lumea ajunge să parcheze pe borduri. Unde ați mai pune parcări?
– Ciprian Ciucu: Nu mai e loc să punem parcări. Să nu-i mințim pe oameni. Ca să apară noi parcări, e nevoie să luăm din spațiul verde. Ați vrea să luăm din spațiul verde și să-l betonăm ca să fie mai multe locuri de parcare?

„S-a îmbunătățit transportul în comun în București, și cel de suprafață, și cel subteran”

– Bogdan Dumitrașcu: Nu.
– Ciprian Ciucu: Bun, în primul rând e ilegal și apoi dacă vrem să construim o parcare cu 300 de locuri, pe verticală, costul unui singur loc de parcare ajunge la 30-35 mii de euro. Acești bani nu-i recuperezi niciodată. Cu banii cu care faci o parcare poți să faci două școli. Eu prefer să investesc în viitorul copiilor.  

În al treilea rând, să zicem că faci 300 de locuri de parcare, undeva. De exemplu, în Sectorul 6 sunt undeva la 250 mii de mașini ce reprezintă 300 de locuri noi de parcare? Nimic. 

Haideți să folosim mai mult transportul în comun și cel alternativ. Eu cobor de la mine din bloc și mă duc de multe ori cum metroul sau merg pe jos. Nu-mi cad galoanele. 

S-a îmbunătățit transportul în comun în București, și cel de suprafață și cel subteran. 

Eu pot să înțeleg…La 18 ani, primul lucru pe care am vrut să-l fac, a fost să-mi iau o mașină. Și să o las oriunde. Mi se părea că e dreptul meu. Dar nu mai este așa. Dacă ne uităm în lumea civilizată vedem că mașinile nu mai sunt pe primul loc, cel puțin pentru generația dumneavoastră. 

Când îți iei o mașină a cui este responsabilitatea pentru un loc de parcare? A celui care o cumpără sau a primarului? Eu de unde să-ți dau un loc de parcare? Din spațiul public? Acesta nu-mi aparține mie, este al tuturor. Este și o discuție și despre generașii și mentalități aici. 

Dacă nu începem să ne schimbăm și noi mentalitățile, o să tot ne uităm la Viena, Paris, Madrid cum arată. ȘI noi suntem într-un mix de oraș, mai degrabă oriental cu puține accente occidentale.   

Cum vrea Ciucu să atragă mai mulți bani la Primăria Capitalei

– Lidia Prunduș, studentă anul 2 la inginerie civilă, Universitatea Tehnică de Construcții București: Rapoartele efectuate după marele cutremur din Japonia din 1995 arată că aproximativ 75% din oameni au fost salvați de sub dărâmături de către colegi, vecini, familie, nu de echipe de intervenție. Ca urmare, japonezii au început să investească în reziliență comunitară. Ce planuri de investiții aveți dumneavoastră în această direcție?
– Ciprian Ciucu: Aș vrea să-mi definiți reziliența comunitară ca să știu că vorbim despre același lucru. 

– Lidia Prunduș: De exemplu, în loc să așteptăm ca un pompier profesionist să ajungă, investim în dota și a instrui un număr suficient de cetățeni din comunitate.
– Ciprian Ciucu: Da, am vrut să-mi fie clar. Primăria a evitat să facă acest lucru pentru că, știind că nu a făcut ceva semnificativ în legătură cu riscul seismic, a evitat să aducă subiectul pe agenda publică. Consider că este esențială o astfel de pregătire pentru cutremur, cu riscul de a arăta că nu poate avansa suficient de repede pentru consolidare. Acest subiect presupune și un disconfort la nivelul populației, adică trebuie să faci niște simulări. Oamenii nici măcar nu știu care sunt locurile de adunare din cartiere la acest moment.

Va fi o temă cu care voi încerca să mențin un echilibru în a nu speria populația și a explica de ce este important să înțelegem că dacă primarul nu vorbește despre acest subiect nu o va face nimeni, în afară de cei care sunt specializați și urmăresc fenomenul îndeaproape: oamenii din construcții, arhitectură, organizații neguvernamentale. Deci va trebui să punem acest subiect pe agenda publică. 

Dezbaterea integrală organizată de HotNews și Facultatea de Arhitectură din București poate fi vizionată pe contul HotNews de YouTube.