VIDEO Corespondenta de la Cannes: Sorrentino si Paul Dano o lauda pentru HotNews.ro pe Madalina Ghenea, Porumboiu a dezgropat "Comoara", iar Cretulescu e premiat pentru "Ramona"

Azi va oferim: scurtmetrajul „Ramona” distins cu Premiul Canal +, premiera mondiala a filmului lui Corneliu Porumboiu intampinata cu aplauze prelungite si declaratii despre Madalina Ghenea obtinute special pentru HotNews.ro de la Paolo Sorrentino si Paul Dano. Adica felul 1, felul 2 si felul 3. Serviti si o salatica?

Cu ce sa incep? Cu premiul, ca e mai proaspat. „Ramona”, al treilea scurtmetraj al criticului de film Andrei Cretulescu a luat Premiul Canal +, acordat de canalul francez de televiziune unui scurtmetraj din competitie, care ii va permite lui Cretulescu (care e si producator) sa isi vada distribuit filmul pe micul ecran.

Premierea filmului „Ramona” e o victorie neasteptata pentru Cretulescu care se declara uimit si onorat la aflarea vestii selectionarii filmului in conditiile in care au fost retinute in competitie sapte lungmetraje si 10 scurtmetraje dintr-un numar imens de filme inscrise: 1100 lungmetraje si 1750 scurtmetraje !

Potrivit directorului artistic al sectiunii Semaine de la Critique, Charles Tesson, cele 10 scurtmetraje selectionate reprezentau toate moduri diferite si surprinzatoare de a face cinema, sectiunea propunandu-si sa descopere voci tinere.

Andrei Cretulescu

Foto: arhiva personala

In cadrul sectiunii Semaine de la Critique juriul acorda pentru lungmetraj Nespresso Grand Prize si Premiul France 4 Visionary, iar pentru scurtmetraj Sony CineAlta Discovery Prize.

Partenerii sectiunii acorda si ei urmatoarele premii: Gan Foundation Support for Distribution si Premiul SACD (pentru lungmetraj), precum si Premiul Canal + pentru un scurt sau mediumetraj.

Dupa o trilogie de scurtmetraje alcatuita din „Bad Penny”, „Kowalski” si „Ramona”, care comunicau prin intermediul personajelor (nu si al esteticii), Cretulescu considera ucenicia in regie terminata si e gata sa atace lungmetrajul.

El va incepe la toamna filmarile pentru „Charlton Heston”, o poveste despre un sot proaspat ramas vaduv (Serban Pavlu) care primeste vizita surprinzatoare a amantului neconsolat. De altfel, prezenta sa la Cannes inca de la debutul festivalului a avut ca scop si cautarea unor parteneri straini.

“Comoara” e o bijuterie

Premiera mondiala a noului film al lui Corneliu Porumboiu, “Comoara”, a fost ovationata ieri dupa-amiaza in Sala Debussy, desi proiectia de presa a avut loc, din nefericire, exact in acelasi timp cu proiectia de presa a scandalosului “Love”, de Gaspar Noe, care anuntase cu surle si trambite scene de sex explicit in trei ( doua femei si un barbat) redate tot in trei dimensiuni.

Comoara-premiera

Foto: 42km Film

Nu cred ca cine a preferat “Comoara” penisului in 3D indreptat spre spectatori a avut vreun regret. Cinemaul conceptual pe care il face Corneliu Porumboiu isi gaseste un sprijin ideal in povestea epurata a unui tata (Cuzin Toma) care se lasa antrenat de “vecinul de la 4” (Adrian Purcarescu) in cautarea unei comori pe care strabunicul acestuia ar fi ingropat-o inainte de venirea comunistilor in comuna Islaz, langa Turnu Magurele.

Faptul ca acolo s-a semnat in 1848 Declaratia de la Islaz nu e o coincidenta fara o anume importanta in aceasta intreprindere inedita care leaga si cu umorul din “A fost sau n-a fost?”, si cu cinemaul abstract de dupa, si cu cautarea personalului in universal si invers din documentarul-eseu “Al doilea joc”.

In “Comoara” fictiunea se nutreste din documentar si povestea fictiva bazata pe realitate reverbereaza inspre staturi mai profunde si mai ample care au legatura cu istoria noastra (sotia lui Costi il citeste pe Neagu Djuvara.).

Printr-o coincidenta extraordinara, “Comoara” completeaza “Un etaj mai jos”, de Radu Muntean, prin felul in care construieste o poveste morala cu o mare economie de mijloace.

Sau nu e o coincidenta, ci parcursul firesc al unor cineasti tot mai maturi si al unei generatii care a traversat realismul minimalist pentru a ajunge la o formula mai abstractizata, mai rafinata si mai profunda a acestuia.

E foarte interesant jocul dintre realitate si fictiune din “Comoara”. In realitate chiar exista cineva care a cautat cu detectorul de metale o comoara ascunsa de strabunicul, iar aceasta persoana e Adrian Purcarescu, prieten cu Corneliu Porumboiu.

El se interpreteaza oarecum pe sine, desi nu are toate trasaturile personajului. Casa familiei acestuia se afla la Islaz, iar Porumboiu a vrut sa faca initial un documentar despre cautarea comorii, dar negasirea ei a ingropat proiectul, determinandu-l sa se gandeasca la un film de fictiune.

Manipulatorul celor doua detectoare de metale din film manipuleaza detectoare de metale si in realitate. Sotia si fiul personajului Costi, interpretat de Cuzin Toma, sunt sotia si fiul reali ai lui Cuzin Toma – Cristina Toma si Nicodim Toma. Faptul ca sunt neprofesionisti le da un soi puritate sporita de lumina permanenta de pe fata lor (aceasta lumina care leaga cu aurul comorii o vom regasi la final.).

Amintind de Aki Kaurismaeki prin estetica interioarelor si puritatea personajelor, de Apichatpong Weerasethakul prin forta de sugestie a unei scenografii extrem de simple (gradina in care se sapa), dar sub care zac stramosii la 30 de metri sau la adancimi la care nici un detector nu bate, “Comoara” aduce spre final, cand banuiesc ca in mod intamplator a inceput sa bata vantul, cu scenele din “Blow Up” –ul lui Antonioni unde freamatul vegetatiei era un comentariu nelinistitor la misterul povestii.

La “Comoara”, ca si la “Politist, adjectiv” faci o prostie daca pleci dupa jumatate de ora. Trebuie sa ai rabdare pana la final, si rabdarea iti va fi rasplatita. Cred ca e cel mai curat film de pana acum al lui Porumboiu si imi place ca aceasta puritate stilistica e instotita si de o puritate morala. Sper ca nu ma fac de ras prea mult daca spun ca avem nevoie de ea fiecare in parte, dar si ca natie.

Premiile sectiunii Un Certain Regard se anunta sambata, 23 mai.

Trailer “Comoara”:

Publicatia “The Hollywood Reporter” a publicat deja o cronica a filmului, spunand ca “nu e la fel de puternic la fel cum era ‘Politist, adjectiv’, desi e mai accesibil decat experimentele narative recente ale regizorului, dar finalul ii va readuce pe multi spectatori sa vada din nou filmul. ‘Comoara’ confirma faptul ca Porumboiu e una dintre cele mai fascinante minti din cinemaul actual”.

It’s not quite as powerful as Police, though more accessible than the director’s recent run of experimental narratives, and the ending will surely throw many viewers for a loop. But Treasure still confirms Porumboiu’s status as one of the more fascinating minds working in cinema today.

Paolo Sorrentino: „Gasirea lui Miss Univers a fost un cosmar”

Afisul filmului Youth, cu Madalina Ghenea in prim plan

Foto: Hotnews

Regizorul Paolo Sorrentino, pe care am avut privilegiul sa-l cunosc ieri, e incantat ca a distribuit-o pe Madalina Ghenea in „Youth”. Regizorul a marturisit pentru HotNews.ro ca gasirea actritei care sa o joace pe Miss Univers a fost un „cosmar”. „Nu e deloc usor sa gasesti actrite care sa poata juca si care sa si arate bine”, a spus Sorrentino.

L-am mai intrebat pe regizorul italian daca crede ca romanca are sanse sa faca o cariera in cinema. „Cred ca e foarte buna”, mi-a spus, „dar are un corp care nu-i permite sa joace orice. Daca am nevoie de o calugarita pentru urmatorul meu film, nu voi putea s-o iau pe ea.”

Madalina Ghenea interpreteaza in „Youth” o Miss Univers care primeste ca premiu o vacanta in spa-ul elvetian unde suceste mintile personajelor interpretate de Michael Caine si Harvey Keitel, facandu-le sa regrete ca nu mai sunt tinere.

Presa internationala a remarcat-o fara indoiala pe frumoasa romanca, dar nu a si scris despre ea in cronicile de intampinare datorita fapului ca distributia cuprinde actori foarte cunoscuti in roluri mult mai importante, in vreme ce romanca apare foarte putin.

Totusi, Indiewire noteaza in cronica de intampinare a filmului: „Rolul lui Ghenea e mai ales sa fie uimitor de frumoasa si uimitor de goala in scena din piscina, dar e foarte bine distribuita, iar aparatul de filmat, ca si cei doi tipi in varsta din piscina o admira fara sa fie ceva urat sau lasciv in aceasta scena”, scrie Indiewire.

Am avut privilegiul sa il cunosc in 21 mai si pe Paul Dano pe care l-am intrebat pentru HotNews.ro ce impresie i-a facut Madalina Ghenea in scena pe care au avut-o impreuna, cea in care Miss Univers il pune la punct pe actorul (Dano) care incercase s-o umileasca, crezand-o o gasculita.

Paul Dano mi-a spus: „Cred ca e talentata. Scena respectiva nu am lucrat-o foarte mult, mai mult am improvizat-o pe platou, dar s-a descurcat foarte bine. Chiar era personajul. Mi s-a parut interesant ca, spre deosebire de personajul meu care se desconsidera pentru alegerile facute, personajul ei era perfect in regula cu sine insusi. Se asuma pe sine si isi asume alegerile facute.”

Majoritatea presei internationale lauda filmul, dar exista si cronici negative. Nu stiu cine a huiduit ieri dupa proiectia de presa (parea sa fie un grup compact de la balcon), dar am avut senzatia ca a fost mai degraba o reactie la ovatii decat la filmul in sine – oricum, sa astepti si genericul de final (filmul are mai multe finaluri), si mai ales ovatiile ca sa huidui e putin ciudat pentru cineva care chiar a urat filmul. De asta nu am luat in seama huiduielile.

Madalina Ghenea – credit foto: thedissolve.com

Foto:

Jurnalistii au adesea reactii ciudate. Au sters pe jos cu filmul lui Gas Van Sant, „The Sea of Trees”, desi era doar un film nereusit, nu o catastrofa, dar nu au huiduit un film realmente penibil, „Marguerite et Julien”, de Valerie Donzelli. Ma indoiesc ca motivul statea in faptul ca scenariul lui fusese scris pentru Francois Truffaut.

Cronica din „The Guardian”, trecand in revista subiectul (asa cum fac majoritatea cronicilor din presa straina), noteaza ca Madalina Diana Ghenea joaca o Miss Univers care a castigat un sejur la hotelul elvatian din film ca parte din premiu, dovedindu-se a fi mai desteapta decat oricine ar fi crezut”. Altfel, „The Guardian” considera filmul „o opera minora si distractiva, impanata cu idei amuzante si mai stilizata vizual ca niciodata”.

In schimb, „The Hollywood Reporter” numeste filmul „o sarbatoare a voluptatii, o imersie totala in placerile senzoriale ale cinemaului”. Tot o cronica pozitiva publica si „Variety”, care spune ca Paolo Sorrentino „livreaza cel mai tandru film al sau de pana acum, o contemplare bogata emotional a intelepciunii venite din experienta castigata, pierduta si rememorata, cu un cinism irizat pe margini, dar sunand mai mult ca o coarda ostenita decat ca un motiv major”.

Premiile Competitiei Oficiale se anunta duminica, 24 mai, de la ora locala 18.50.