VIDEO Cristian Mungiu: "Cind majoritatea spectatorilor e formata din oameni care vor sa se uite la jegurile de pe OTV, te intrebi cum arata creierul lor pe dinauntru"

Cristian Mungiu a inceput video-interviul rememorand pentru HotNews.ro prima intalnire cu un cineast roman, Mircea Daneliuc, petrecuta in 1970-71 prin intermediul cainelui acestuia, Sufletel, care manca usturoi si pe care mama lui Mircea Daneliuc il lasa familiei Mungiu de cate ori pleca la Bucuresti sa-si vada fiul.

Discutia a continuat pe linia rememorarilor, cu dezvaluirea modului in care Cristian Mungiu isi scrie scenariile, deschizand rand pe rand sertarele memoriei, si cu primii pasi ai proiectului „Amintiri din Epoca de Aur”.

„Cand am inceput cu Hanno (n.red. – Hoefer) sa cautam aceste legende, am facut un exercitiu de stimulare a imaginatiei. Stateam asa – ca doi vulturi din Cartea junglei -, si ne aduceam aminte tot felul de lucruri si spuneam: Auzi, da’ tu iti aduci aminte ca pe vremea aia era asa si asa… Mi-a facut placere sa citesc zilele astea povestile primite de la oameni pe www.amintiridinepocadeaur.ro si inscrise in concursul „Cea mai tare legenda urbana din anii 80 pana azi”.

Mobra Films va ecraniza legenda castigatoare, care e foarte simpatica si care povesteste o vizita de lucru a lui Ceausescu la Fabrica de avioane de la Bacau. (…) Am constatat ca exista o simpatie intreaga pentru legende cu oameni care mor si despre care se constata ca nu sunt morti. Am primit cel putin opt variante, printre care unele de un umor negru foarte simpatic.”

Cristian Mungiu a dezvaluit pentru HotNews.ro faptul ca actiunea urmatorului sau proiect se va petrece in Romania ultimilor 10 ani. „Va fi un film realist, dar nu va fi comedie”, a spus cineastul.

In legatura cu implicarea sa in primenirea mecanismului inca greoi de finantare a cinematografiei, Cristian Mungiu a declarat: „Sincer, toata miza acestei chestii nu e legata de persoana mea. Eu pot sa-mi fac filmele. Le-am putut face si inainte, si dupa ce m-am implicat. E convingerea mea ca, de-a lungul timpului, au fost alocate fonduri pentru productie de film unor autori despre care se stia ca nu vor face cine stie, din cauza unui fel de trafic de interese, de relatii personale.

Sunt destul de agasat de faptul ca am pierdut momentul Palme d’Or. Dupa doi ani de zile de cand am fost pe varful muntelui cu cinematografia noastra, noi n-am reformat nimic in tara. N-am facut nimic. Avem mai putini bani ca inainte, avem o structura care functioneaza la fel de prost ca inainte, iar acum suntem intr-un blocaj complet. In timp ce noi vorbim acuma si ne ducem filmele pe afara, nu s-a gandit nimeni ca se incheie o perioada pe care noi o primisem de la UE si in care puteam folosi bani dupa aceasta lege, si acum se sta si se asteapta o chestie incerta. Regulamentul (n.red.- de organizare si functionare a concursului de finantare cinematografica), asa prost cum e, zace la Ministerul Culturii, sub forma sugestiilor. Probabil ca in anul 2009 ne intoarcem la salvarea din 2005, si anume: Fiecare pentru el, scapa cine poate, si asta e.”

„Reality show-urile si programele de divertisment de la TV strica complet creierul spectatorului, cat a mai ramas”

„Vorba domului Pivniceru, vicepresedintele Uniunii Cineastilor din Romania. Ne-am intalnit la un moment dat la Liceul ‹‹Jean Monnet›› cu Ambasada Frantei, care e foarte draguta si care investeste acum intr-un program de educatie cinematografica pentru copiii romani. Domnul Pivniceru, care e un om subtire, operator cu vechi state de serviciu si proprietar de sala de cinema, a incercat sa le explice francezilor ca „spectatorul roman e un animal, un amarat care, cum sa zic, nu mai are nicio licarire in ochi”. El incerca sa le explice oamenilor acelora ca nu trebuie lucrat delicat si cu sferturi de masura. Omul era exasperat, asa cum suntem si noi.

In clipa in care majoritatea spectatorilor e formata din oameni care vor sa se uite la jegurile de pe OTV sau care isi pierd ore in sir la reality show-uri, te intrebi cum arata creierul lor pe dinauntru, daca-l deschizi. Nu cred ca vrei sa vezi. Drama pe care o traim noi e legata de nivelul general al celor care au mai ramas sa traiasca in tara asta. Acolo trebuie sa facem ceva. In clipa in care te uiti ce nivel formidabil au spectatorii romani din strainatate… E o placere de fiecare data cand ne prezentam filmele prin Statele Unite sa vedem care e nivelul IQ-ului copiilor plecati sa studieze acolo. Si dupa aia vii in Romania si, nu stiu, iti pui problema ca, de fapt, televiziunile nu fac decat sa difuzeze ceea ce vrea sa vada spectatorul roman.”