VIDEO Cronica de film: Despre dragoste si alte dependinte

Nu am gresit. Mai bine vorbim despre dependinte decat despre dependente in „Love &Other Drugs”, o comedie romantica pentru oameni mari – melodrama – pledoarie pentru toleranta – satira despre Viagra si sex care e atat de dornica sa bifeze cat mai multe genuri si teme incat le fusereste pe toate.

Ce vrea sa „zugraveasca”, de fapt, filmul lui Edward Zwick? Inca inainte de a incepe filmul, ratingul de 15 ani pentru Romania care apare pe ecran ne indica faptul ca vom asista, probabil, la imagini mai putin pudibonde fata de cum ne-a obisnuit Hollywoodul.

Pe urma, cand Anne Hathaway incepe sa-si arate sanii iar Jake Gyllenhall dosul ne putem mira de curajul regizorului, producatorilor si al celor doi interpreti de a veni cu un film de divertisment destinat nu intregii familii (plus cateilor), ci doar persoanelor mature.

Curand vom observa ca poante nu prea sunt, dar si ca filmul a virat dinspre o comedie romantica cu mai multa pasiune decat umor (afisul sugera oricum o comedie romantica) spre o drama mistuita de sentimente frumoase. Acesta e inceputul sfarsitului.

Jamie Randall, care are infatisarea sexy a lui Jake Gyllenhaal, e un tanar agent de vanzari din anii ’90 fara prea multe probleme si fara prea multe scrupule. Se poate culca si cu iubita sefului magazinului unde-si face veacul vanzand casetofoane, si cu instructoarea de la Pfizer cand schimba domeniul, si cu secretarele medicilor carora are interes sa le vare sub nas Zoloft cand intra in paine.

Ca asa fac si cei care vand Prozac, tot ce se poate. Suntem introdusi cu un vag umor si o unda de bland cinism intr-o lume de care nu aveam habar. Agentii de vanzari „cel putin asa cum ii prezinta filmul” sunt o haita de tineri si tinere agreabili, dar cu o minte de agent de bursa, care se afiseaza prin spitale tragand gentute pe roti cu siguranta de sine a personalului aerian. Sunt, de fapt, niste sacali.

Cand apare in scena pacienta cu debut de Parkinson, Maggie Murdock (Anne Hathaway), inceputul de satira se muta pe alte sine si debuteaza comedia romantica. Maggie il pocneste cu poseta in cap cand afla ca si-a aratat sanul cuiva care se pretinde medic. El incepe sa-i faca curte.

Dar nici comedia romantica nu merge prea multe statii. Maggie e atat de intuitiva incat nu doar ca-l scaneaza din prima pe Jamie, dar ii serveste si niste replici neverosimil de destepte sau il dezarmeaza cu „This is the best you’ve got?!”. Tachinarea are un aer fals pentru ca, desi cei doi actori sunt agreabili si le sta bine impreuna, felul in care sunt pusi sa joace nu e ceea ce trebuie.

Foarte curand, comedia devine pasiune suta la suta, cei doi actori incercand sa-si justifice nuditatea si straduindu-se sa pronunte cat mai natural replicile inteligente (si) din dormitor.

Bifand un frate obez (al lui Jamie) de o lubricitate transpirata demna de un film de Judd Apatow, filmul mai inainteaza doua statii. Cand am vazut deja suficient de multa pasiune, nelasandu-ne insa convinsi de aparitia fiorului liric (prea conventional e intreg cadrul) si cand ne intrebam daca Maggie chiar are Parkinson, hop si drama.

Se schimba locomotiva ca la Brasov si, cu forte noi, filmul se repezeste suierand spre melodrama unde si esueaza ca si cum i s-ar fi terminat sinele si s-ar fi oprit din inertie. La un moment dat pare chiar interminabil. Din fericire, nu e.

Mai tineti minte melodrama lui Arthur Hiller, „Love Story”, in care jucau Ryan O’Neal si Ali MacGrow? Cam pe acolo ajunge „Dragoste &alte dependente” cand incepe defilarea Parkinsonului si toata problema se reduce la „Hai sa ne despartim!” „Ba nu!”. Cu precizarea ca filmul lui Edward Zwick e cu mult inferior filmului din 1970.

Cine se mai gandeste la ras, la sex, la satira? (Pardon, am omis din cronologia evenimentelor micul capitol derutant despre aparitia Viagrei, care pare sa apartina altui film.)

Melodrama matura tot, inclusiv instinctele actoricesti ale celor doi interpreti care fac eforturi sa-si pastreze naturaletea, dar care ajung sa joace dezordonat (sunt la fel de confuzi ca pasarile din Bucuresti derutate de schimbarile de temperatura.).

Jake Gyllenhaal era mult mai convingator pana si in „The Day After Tomorrow” unde avea macar acelasi registru, iar intre jocul de acum al lui Anne Hathaway si cel din „Rachel Getting Married” e suficient de mare diferenta cat sa-ti dai seama si fara sa te pricepi ca, oricat de talentat ar fi un actor, nu se descurca fara un regizor bun.

Lucrul care e, de fapt, cel mai derutant la acest film e ca nu se multumeste sa stea intr-un singur fotoliu. Vrea sa para cat mai cu mot („E mai mult decat comedie romantica, e chiar drama!”, ar putea suna reclama), de aceea se lacomeste la mai mult.

Specializat in filme masculine si de calibru totusi modest (desi unele cu actori cunoscuti), Edward Zwick a mai faultat o data melodrama cu „Legendele toamnei”/”Legend of the Fall”. Se pare ca anima sa e dificila, mai bine sa n-o provoace.

„Dragoste &alte dependente”/Love &Other Drugs, regia Edward Zwick, cu: Jake Gyllenhaal, Anne Hathaway, Oliver Platt, Josh Gad, Hank Azaria. Premiera romaneasca – 21 ianuarie 2011.