VIDEO Cronica de film: "Love Building"

Lungmetrajul de debut al Iuliei Rugina vine pe un teren uscat. Cu toata „traditia” comediei romanesti, nu s-au gasit inca tonul si tiparul unor comedii mainstream nepretentioase dar profesioniste in care spectatorii sa se regaseasca dincolo de cliseele promovate de comediile MediaPro, de glumele stupide de la televizor ori de reclame. Cu neimplinirile lui, „Love Building” pune o caramida la o constructie necesara. Ca publicul cere o demonstreaza succesul lui nesperat, cu 10.200 bilete vandute in primul weekend si cu faptul ca si-a scos tot atunci aproape dublul bugetului.

Pentru comparatie, „Pozitia copilului”, care avea avantajul Ursului de Aur, a facut in jur de 19.730 spectatori in primul weekend, iar „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, aureolat de Palme d’Or, a vandut 10.850 bilete in weekendul de lansare din 2007. Filmul Iuliei Rugina nu avea recomandarea unui mare premiu international. Primise in aprilie Mentiunea Speciala a Juriului si Premiul Publicului la Festivalul B-EST, dar avea alte incoveniente transformate in avantaje.

Dupa cum am spus si in primavara, cand scriam ca, daca are putin noroc, filmul va fi un eveniment, „Love Building” a fost facut mai mult cu entuziasm decat cu mijloace. Si de unde vrei mai mult entuziasm decat de la niste neprofesionisti pasionati dintre care unii s-au inscris la scoala Actoriedefilm.ro, condusa de Dragos Bucur, Dorian Boguta si Alexandru Papadopol si de mai multe ori, desi nu li s-a promis marea cu sarea, adica o cariera cinematografica sau macar niste auditii la TV.

La festivitatea de premiere a Festivalului B-EST, actorii si „apartinatorii” aproape au crapat peretii salii de la cinema Studio cu aplauzele si uralele lor. Era de asteptat ca filmului sa i se duca buhul prin viu grai si prin retelele de socializare, dar ar fi fost imposibil ca, fara sa fi beneficiat de distributia MediaPro, sa dea lovitura intr-un asa mare grad. (In treacat fie zis, MediaPro Distribution se orienteaza spre independenti, anuntand ca va lansa in 25 octombrie si un film 100% independent vorbit in aromana, „Nu sunt faimos, dar sunt aroman”, de Toma Enache.).

Deci „Love Building” a pornit ca scurtmetraj de absolvire, ca film de uz intern, daca vreti. (Iulia Rugina mai colaborase cu Actoriedefilm.ro.). Dar ceva a cuplat si toata lumea – cei trei sefi &profesori deveniti producatori, cursantii, regizoarea, co-scenaristele Oana Rasuceanu si Ana Agopian, directorul de imagine Marius Iacob etc etc – a spus: Lungmetraj!

Productia a fost o cursa contracronometru, nu un proiect indelung gandit: scenariul scris la viteza maxima, banii (aproximativ 20.000 de euro) stransi in trei saptamani, filmarea in 10 zile. Pentru Iulia Rugina faptul ca a acceptat sa debuteze asa, pe nepregatite, spune multe despre speranta si asteptarile tinerilor regizori romani. Nu stii cand mai apare ocazia, asa ca cel mai bine e sa te arunci cu toate riscurile atunci cand ti se ofera o cat de mica sansa.

Riscurile au tinut cel mai mult de poveste. Ce faci cu 28 de cursanti care trebuie sa joace (nu sa treaca prin fata camerei) partituri aproximativ egale intr-un film de circa 90 de minute? Solutiile trebuiau sa fie practice, iar scenariul exploateaza cat poate conditiile date, alcatuind perechi (ca la dansuri populare!) si amplasandu-i pe cursanti si pe cei trei profesori (care isi pastreaza pozitia superioara) intr-o tabara de consiliere pentru cupluri in impas.

Ca o gospodina care incearca sa gateasca ceva din ce are prin casa pentru niste musafiri anuntati in ultimul moment, echipa (am inteles ca si interpretii au contribuit la construirea personajelor) a incercat sa exploateze fiecare dezavantaj si sa il intoarca in avantajul propriu. Ideea de a se juca cu alb-negrul e foarte buna pentru ca sugereaza un mockumentary (fals documentar) si schiteaza cat de cat personajele, determinandu-i pe cursanti sa fie cat mai autentici (e un exercitiu bun pentru scoala.).

Dar pana trec toate personajele prin fata camerei le uitam pe primele, si tot asa, plus ca e plicticos sa vezi aceeasi rama de 14 ori. Ca sa existe o intriga care sa justifice filmul, nici cei trei terapeuti nu au toti boii acasa: unul (Dorian Boguta) e suparat ca cea pe care o iubeste se tine cu varul ei, altul (Dragos Bucur) e intimidat de aparitia printre pacienti a unei foste iubite, in vreme ce al treilea (Alexandru Papadopol) are probleme de identitate sexuala din pricina timiditatii, desi cele doua cupluri de lesbiene (iesite pentru ca erau mai multe fete decat baieti) nu jeneaza pe nimeni. Dar nici problemele terapeutilor nu au timp sa fie adancite.

Turul de forta al co-scenaristelor e, asadar, incercarea partial reusita de a construi o hora in care fiecare sa duca, pe rand, baticul. Neputand din motive obiective crea personaje complexe, fiecare personaj/cuplu ilustreaza o trasatura – lipsa de bani, monotonia, gelozia, exista chiar si o sotie blonda de politician care seamana cu Elena Udrea.

Intentiile sunt bune, situatiile au mult mai multa credibilitate decat comediile stereotipe produse la noi din 90 incoace, dar e vizibil faptul ca oamenilor le-a lipsit timpul sa rafistoleze replicile, sa mai repete si sa gaseasca varianta cea mai buna. Cel mai reusit si mai memorabil cuplu e de departe cel al actorilor de filme porno – dar, din nou, cum sa tii minte 14 cupluri?

Lucrul cel mai cuceritor la film e entuziasmul acestor oameni. E cu totul altceva sa dai bani ca sa urmezi o scoala de actorie pentru ca asta iti place si pe urma sa te ambalezi la lungmetraj pana la a-ti capacita toate cunostintele ca sa faci rost de bani, sa te duci cu haine de acasa, sa pierzi 10 zile din viata (ultima zi de filmare a avut 24 de ore) si sa nu primesti nici o remuneratie – acelasi lucru s-a intamplat si cu producatorii, regizoarea si coscenaristele – fata dea fi cineast de meserie si sa depui la concursul CNC un scenariu de doi lei, sa castigi si sa faci o comedie in dorul lelii; ce mai conteaza ca o sa faca 2000 de spectatori, cand din creditul de la CNC toata lumea a fost platita binisor?

Asa cum au aparut sursele de energie neconventionala, teatrul in spatii neconventionale samd, e momentul cand in Romania incep sa se dezvolte (de nevoie, pentru ca CNC-ul doarme), productiile alternative. Din pacate, cinemaul e mult mai scump ca teatrul. Nu poti face film intr-un beci, chiar daca radicalizezi la maxim discursul cinematografic. Si e destul de greu sa faci comedie romantica mainstream cu buzunarele gaurite. Pe urma vine alta problema – distributia. Nu e deloc usor. Pana la urma, „Love Building” e o intamplare frumoasa, dar in ce masura va crea un precedent e greu de spus.

„Love Building”- de Iulia Rugina, cu: Dragos Bucur, Dorian Boguta, Alexandru Papadopol si cei 28 de cursanti ai scolii Actoriedefilm.ro. Premiera 13 septembrie