VIDEO Cronica de film: "Marea mahmureala 2" – marea plictiseala

Ati vazut prima parte a seriei? Aceleasi lucruri se petrec si in a doua, desi tigrul si bebelusul sunt inlocuiti cu o maimuta, iar Las Vegasul cu Thailanda. Incercand sa reincalzeasca supa, Todd Phillips scufunda corabia. Umorul se transforma in glume vulgare sau nesarate. Succesul nebun pe care il are „The Hangover Part II” in lume nu inseamna ca filmul e bun, ci doar confirma valoarea primei parti. Nerecomandat sub 15 ani.

Ca sa stiti de la inceput care e genul de umor pentru care sa va calibrati (sau nu), imaginati-va doua personaje care trag prin gaura unei paturi de penisul micut al lui Leslie Chow (Ken Jeong), nestiind nici ca e vorba de Leslie Chow, nici despre un penis.

Sau incercati sa vizualizati o maimuta capucin care isi pune botul, tot prin patura, peste gura unei sticle asezate in poalele unui batran budist.

Sau imaginati-va grimasele lui Stu (Ed Helms), care trebuie sa se insoare cu femeia visurilor, cand afla ca – beat si drogat fiind – a facut sex cu un „ladyboy” intr-un bordel din Bangkok.

Suntem foarte departe de genul de umor cu care „Marea mahmureala” cucerea in 2009. De fapt, Todd Phillips care a scris scenariul filmului alaturi de doi noi colegi, Scott Armstrong si Craig Mazin, s-a temut sa riste, asa ca a transplantat povestea din „Marea mahmureala” in alta locatie, a facut mici retusuri si a asteptat ca filmul sa aiba la fel de mare succes ca prima parte.

Ce rationament e acesta? Daca mi-a placut atat de mult prima parte, pot sa o revad pana imi vine rau. De ce sa vad acelasi lucruri si in partea a doua?

Elementul-surpriza pe care era construita povestea din „Marea mahmureala” se transforma intr-un fel de concediu in aceeasi statiune doi ani la rand. Stii de dinainte cum e mancarea, ce distractii sunt, ce „surprize” te asteapta. Stiind ca o sa primesti intotdeauna la pranz muschi de vita, speri ca macar carnea sa fie proaspata.

Insa din „Marea mahmureala” a fost luat doar osul, nu si miezul. Filmul curge minute in sir pana sa apara o gluma. Exista secvente in mijlocul carora ai senzatia ca poti simti dezorientarea actorilor. Ce cauta ei acolo? Cine i-a drogat si i-a mutat din cel mai haios film al anului 2009 intr-o replica la fel de flasca precum putica mafiotului Chow?

Exista, e adevarat, mici zone unde umorul ar fi putut sa creasca – daca ar fi fost lasat. Printre acestea, manastirea budista unde Alan (Zach Galifianakis) intra facandu-si cruce inainte de a intreba daca se afla intr-un restaurant chinezesc. De ce scenaristii nu au gandit indelung toate scenele pana la a le stoarce de umor?

Pe langa lipsa – probabil nativa – de umor a scenaristilor a contat si un lucru care se practica de putina vreme la Hollywood, si anume separarea pietei. Pana acum, majoritatea filmelor se faceau pe intelesul si gustul adolescentilor – ei alcatuiau publicul cel mai numeros.

Mai ales ei cumparau bilete. Sau se faceau filme pentru intreaga familie – ca toata familia sa cumpere bilete.

De vreun an-doi au inceput sa apara comedii cu rating restrictiv. Acestea fie contin scene de nuditate, fie practica un limbaj mai liber. Foarte bine. Nu e nimic rau in separarea pietii atata timp cat nu dispare calitatea. Dar e pacat sa vezi ca intr-un film altadata reusit pe o parte intra glume destinate majorilor (si imagini frontale cu „ladyboys”), iar pe alta e eliminat umorul.

Cele mai reusite pasaje din “Marea mahmureala 2” sunt exact cele care lipsesc, verigile-lipsa imortalizate in fotografiile care ii fac pe eroi sa se oripileze pentru ca redau dimensiunea exacta a debandadei provocate de ei. (Iar dintre acestea, explicatia modului in care Teddy si-a pierdut degetul.).

Poate ar fi mai bine ca “Marea mahmureala 3” sa fie alcatuita din polaroide.

„Marea mahmureala 2”/”The Hangover Part II” – regia Todd Phillips, cu: Bradley Cooper, Ed Helms, Zach Galifianakis, Justin Bartha, Ken Jeong, Paul Giamatti. Premiera romaneasca – 3 iunie 2011. Nerecomandat sub 15 ani.