​VIDEO Cronica de film: "Oldboy" – Poanta-i veche, filmul – nou

​La 10 ani dupa Park Chan-wook, Spike Lee opereaza un remake adaptand la America povestea razbunarii unui barbat tinut captiv timp de 20 de ani. Desi Josh Brolin vine cu o rezerva de primitivism care ajuta enorm personajul, eforturile lui se innamolesc treptat din pricina imposibilitatii regiei de a sustine intriga. Lansat cu filme angajate social, Spike Lee a ajuns acum in trena sifonata a lui Quentin Tarantino (in ale carei falduri l-a gasit, probabil, si pe Samuel L. Jackson.).

Filmul poate parea neverosimil chiar si celor care au vazut originalul. Dupa ce eroul e rapit si ajunge, nu se stie cum, intr-o camera ce seamana a camera de hotel, tot ce i se intampla poate fi citit in cheie dubla. E de presupus ca regizorul s-a jucat cu aceasta ambivalenta intre planul real si imaginatia personajului.

Dar a riscat mult. Parca n-ai vrea sa ai nelamuriri esentiale atunci cand povestea se instaleaza cu doua picioare pe pista realitatii – eroul nu isi imagineaza cand aude la televizor ca e acuzat de uciderea fostei neveste; nu e vis cand e ori latos, ori tuns, ras si frezat; soarecii sunt reali, ca si anii care trec, asa cum zice poetul, „ca nouri lungi pe sesuri” si nu e nimic imaginat nici cand se elibereaza, saltand ca in original, dintr-o valiza in plin camp (numai ca ce e la Park Chan-wook surpriza in termenii realului, aici suna teatral.).

Filmul nu tine mai mult de 104 minute, dar timpul se umfla ca laptele pentru ca regia nu face mai nimic cu tensiunea dramatica. Josh Brolin isi schimba „fata” de mai multe ori (rar un actor atat de versatil si de abil in a-si insiropa personajul dinauntru spre inafara), dar povestea urmeaza plat linia filmului lui Park Chan-wook, film care, desi tinea doua ore in cap, era alert, imprevizibil si original.

Nu degeaba filmul lui Park Chan-wook l-a dat gata pe Quentin Tarantino in 2004 la Cannes, cand acesta era presedintele juriului si l-a sustinut pana a luat Grand Prix.

Posibil ca de vina sa fi fost admiratia lui Spike Lee pentru filmul original si neputinta de a livra o reinterpretare cat mai originala in locul unei palide copii. Macar de l-ar fi copiat la fotograma, asa cum facea Gus Van Sant cu „Psycho” (1998), dar acolo era ceva programatic si asumat.

Aici Spike Lee muta actiunea din Coreea de Sud in Statele Unite, folosind actori americani. Din start, orice referinta la universul oricum diferit de paradigma occidentala a Orientului dispare. Nu o sa te mai duci cu gandul, atunci cand incepe sa curga sange, la reperele cinematografiei asiatice (apropo, in 27 noiembrie e ziua lui Bruce Lee), ci la Quentin Tarantino, castravetele cu 80% apa al tuturor filmelor occidentale care fac de la „Reservoir Dogs” incoace din violenta un divertisment.

Si cand il insurubezi si pe Samuel L. Jackson, unul dintre actorii-fetis ai lui Tarantino, in rolul sociopatului dichisit care conduce respectiva inchisoare si il pui sa parlamenteze cu Josh Brolin in timp ce acesta ii taie bucatele din pielea gatului cu un cutter, distractia uite-o nu-i.

Samuel L. Jackson e printre cele mai stridente aparitii ale filmului tocmai pentru ca prin el vezi cliseul, asa cum se vede osul printr-o rezectie apicala prost facuta.

Alt actor care pica prost e australianul Sharlto Copley care, nu se stie de ce, forteaza accentul britanic, desi personajul sau e american. Asa gatit si aranjat, aruncandu-si plin de morga replicile, Sharlto Copley seamana nu stiu de ce, chiar si fizic, unui actor roman care vrea sa dea lovitura cu un rol ieftin dintr-un film de mana a doua vorbit in engleza.

Filmul inainteaza impiedicandu-se in fuste si pierzand treptat avansul de incredere al spectatorului pana la a deveni neintentionat comic, asa cum se intampla in secventele in care Joe Doucett (Josh Brolin) cafteste mai multe seturi de batausi care pazesc respectiva inchisoare (ocazie cu care ai timp sa urmaresti ce fac figurantii cascadori atunci cand nu il ataca pe erou, pentru ca oricum il ataca rand pe rand.).

Finalul apocaliptic il prinde pe Brolin in plina capcana shakespeariana, urlandu-si neputinta, dar disperarea lui nu il mai impresioneaza pe spectator care deja se gandeste la ce mai are de facut in ziua respectiva.

Altfel spus, noul „Oldboy” e usor inutil.

Trailer:

„Oldboy: Prizonier in libertate”/”Oldboy” – de Spike Lee, cu: Josh Brolin, Elizabeth Olsen, Sharlto Copley, Samuel L. Jackson, Max Casella. Premiera romaneasca 29 noiembrie 2013