​VIDEO Cronica de film: "Principii de viata" – si de gen

Marele castig al celui de-al doilea film al lui Constantin Popescu sunt actorii – in special Vlad Ivanov, aflat la primul rol principal in lungmetraj. Filmul incepe de jos, dar isi gaseste suflul pe drum pentru a-l pierde din nou, la final. Poate ca aceasta noua „felie de viata” ar fi trebuit sa fi fost facuta la timpul sau – acesta ar fi marele lui ghinion.

Probabil ca e vorba despre perioada de valabilitate pe care fiecare proiect o are, potrivit zicalei cu lucrurile care trebuie facute la timp. „Principii de viata” a fost scris de Razvan Radulescu si Alex Baciu acum cativa ani, si initial trebuia sa fie regizat de Radu Jude. Dupa ce Radu Jude a iesit din schema (facand pe urma „Cea mai fericita fata din lume”), scenariul a ajuns la Constantin Popescu.

Cand filmul a fost aratat in avanpremiera la TIFF – unde a luat Premiul de regie -, au fost voci care au spus ca „felia de viata” incepe sa-si schimbe culoarea, ca mai trebuie incercat si altceva. E adevarat, filmul te duce cu gandul la „Felicia, inainte de toate”, la „Cea mai fericita fata din lume” si la intreg curentul minimalist dar, desi regasesti puncte comune, nu minimalismul e vinovat de faptul ca nu te convinge pana la capat.

„Principii de viata” nu are ambitii prea mari. El aduce in scena o „intamplare simpla” petrecuta in decursul a 24 de ore, cand unui barbat din zilele noastre, care se pregateste sa plece in vacanta cu a doua nevasta, primul copil (un adolescent cu care nu se intelege) si al doilea copil (pe care il paste raceala), un sir de mici evenimente neprevazute ii pun nervii la incercare.

Confruntat cu aceste mici accidente, Emilian Velicanu isi da intr-un final seama (sau ar trebui sa-si dea seama) – cam cand ajunge ca o oala sub presiune – ca nu poate controla nici viata celorlalti, nici propria lui viata.

Momentul de descarcare energetica il pune in fata fiului sau adolescent (Gabriel Huian) dar catharsisul nu se produce nici pentru spectator, nici pentru personaje – pentru ca nu existase o tensiune care sa se acumuleze de la o secventa la alta (ca in „Felicia, inainte de toate”, filmul cu care a debutat in regie scenaristul Razvan Radulescu).

Scena suna fals. Aproape ca vezi cum Vlad Ivanov „se face” ca il pocneste pe Gabriel Huian, iar acesta se tanguie cu intarziere, decalat. Dupa ce reusise pana atunci sa contureze un personaj pe cat de odios pe atat de uman (cu care ne intalnim la tot pasul in viata reala), Vlad Ivanov aproape ca il si distruge – nu neaparat din vina lui.

Pana acolo, filmul tot crescuse – dupa un debut lent si destul de banal. Velicanu are drumuri de facut. Incepe prin a vizita noua vila aflata in santier, trece pe la prima nevasta, incearca sa rezolve chestiuni profesionale, are de cumparat diverse lucruri samd. Povestea se cladeste mai ales din dialoguri, si asa sunt construite si personajele.

Scena-cheie a filmului nu e corectia de la final cat discutia dintre Velicanu si tanara lui sotie, Ruxi (foarte buna Rodica Lazar), dupa dezertarea fiului adolescent. E singurul moment cand cineva il pune la punct pe Velicanu, cu argumente, bun-simt si calm, dar e si singurul moment cand ni se face releveul acestui personaj.

Desi ar trebui sa fie neconditionat de partea sotului si in cea mai mare parte a timpului il tolereaza (desi ai crede ca e de acord cu el), Ruxi ii demonteaza la momentul potrivit, logic, toate greselile de comportament. Este una dintre cele mai bune scene ale filmului, e bine scrisa, are „timing” perfect si aduce in ecuatie o subtilitate care in rest lipseste.

Pe langa interpretari – si Gabriel Huian trebuie mentionat ( Cristian Nemescu, cel care l-a descoperit in „Marilena de la P7”, a avut ochi buni), „Principii de viata” poate prinde la publicul de acasa pentru ca e un film actual (lipsit de, pardon de expresie, mizerabilisme) si pentru ca pune pe tapet nu doar relatiile viciate pe care le avem intre noi, prapastia dintre generatii ci si violenta domestica, despre care se vorbeste prea putin.

Criticii straini care au scris despre el au fost speriati de final si nu l-au digerat prea bine. Faptul ca pentru noi e ceva normal spune destule despre cat de alienati suntem. „Principii de viata” nu e, daca e nevoie de comparatii, la fel de bun ca „Felicia, inainte de toate” sau „Cea mai fericita fata din lume”. E autentic pe mari portiuni, dar e inegal, neomogen si lipsit de zvac. Ii lipseste ceva.

Ghinionul lui e ca a fost facut si ca iese pe ecrane suficient de tarziu cat sa para manierist. Poate ca, totusi, nu acesta e stilul pe care il cauta Constantin Popescu.

„Principii de viata” – de Constantin Popescu, cu: Vlad Ivanov, Gabriel Huian, Rodica Lazar, Crina Muresan, Gabriel Spahiu, Victoria Cocias, Constantin Dita. Premiera romaneasca 30 septembrie.