VIDEO Cronică de film: "The Ghost Writer" – un film viclean

Cu „Marioneta”/”The Ghost Writer”, Roman Polanski nu face un film despre Tony Blair, politica externa a Marii Britanii, CIA samd, ci pune in abis ideea de film inspirat din realitatile politice. Saminta de thriller din filmul lui Roman Polanski vine mai degraba din faptul ca in spatele apropourilor la personalitati si situatii se afla ideea imposibilitatii de a sti tot adevarul. Sunt straturi de adevar si straturi de umbra – si nu doar in politica. Chiar si asa, filmul e opera unui maestru. Impecabil ca realizare.

Primul lungmetraj cu care Roman Polanski revine dupa o pauza de cinci ani – intre „Oliver Twist” si „Marioneta” a mai facut un scurtmetraj pentru filmul-omnibus „Chacun son cinema” -, este o creatie foarte tihnita. E opera unui profesionist desavarsit care stie din instinct gramajele elementelor, amestecandu-le cu ochii inchisi. „Marioneta” – nu e prea fericit titlul in romana, de aceea vom folosi titlul original – e un film de gen, un thriller clasic si modern deopotriva. E actual datorita subiectului, dar clasic din felul in care infasoara povestea. E, mai ales, un film „viclean”.

„The Ghost Writer” e adaptarea romanului „The Ghost” al lui Robert Harris, iar scenariul a fost scris de Robert Harris impreuna cu Roman Polanski. In timpul productiei filmului, presa a speculat – asa cum speculase si cand a iesit cartea – pe marginea asemanarii dintre personajul ex-premierului britanic Adam Lang si Tony Blair, precum si pe marginea criticilor pe care cartea si filmul le aduceau indirect politicienilor britanici mult prea supusi omologilor americani. Fireste, te poti gandi si la asta, dar dupa ce vezi filmul mai degraba consideri ca ceea ii e propriu nu e acroseul politic, ci rafinamentul estetic.

Premiindu-l cu Ursul de Argint pentru cea mai buna regie la Festivalul de la Berlin din acest an, juriul tocmai asta a facut, a salutat minutiozitatea si eleganta punerii in scena a unei povesti care intamplator are legaturi cu realitatea. Cred ca filmul ar fi fost la fel de reusit si daca toate personajele lui n-ar fi batut nici un apropo la istoria contemporana. Aceste apropouri sint mai degraba niste false piste pe care Polanski ne indeamna sa mergem, la fel cum personajul scriitorului din umbra ar putea s-o ia la stanga sau la dreapta pentru a iesi din padurea unde locuieste cel despre care crede ca e implicat in uciderea predecesorului sau. De fapt, nu stie/stim daca la stanga e moartea si la dreapta scaparea (sau invers), dar asta face cautarea si mai presanta.

„The Ghost Writer” ar fi putut fi premiat la Berlinala si pentru scenariu, doar ca scenariul nu e original. Scriitorul din umbra – interpretat de Ewan McGregor cu naturaletea lui dezarmanta si al carui nume nu intamplator nu e pomenit deloc – este cu toate astea motorul filmului si personajul lui principal. Filmul incepe cu el acceptand slujba si se termina tot cu el. Nu Adam Lang e primadona. Scriitorul anonim e cel care rescrie istoria.

Ca si regizorul/artistul, el (re)foloseste realitatea, o transforma. Relatia e ambivalenta si periculoasa. Intotdeauna, sugereaza Polanski, exista straturi de adevar inlauntrul realitatii si straturi de umbra care ascund aceste niveluri de adevar, astfel incat nu poti ajunge niciodata la radacina. Folosind o regie eleganta si austera, foarte british (in film, diverse personaje se extaziaza cand descopera ca eroul e englez), Roman Polanski spune mai mult decat trimiterile la Tony Blair si implicarea Marii Britanii in Razboiul din Irak.

Dar chiar daca te opresti la primul nivel, e realmente o placere sa urmaresti filmul, pentru ca totul e ceea ce trebuie cat trebuie. Dialogurile sunt de multe ori foarte comice, dar intotdeauna precise si extrem de bine slefuite. Scenografia e perfecta, sincrona cu ideile filmului (Lang locuieste pe o insula de langa SUA intr-o vila moderna, iar jumatate din peretele biroului sau se deschide spre plaja. Iluzia functioneaza: intre noi si afara se afla un geam, desi avem mereu senzatia ca spatiul e deschis. Adam Lang nu e ce pare, ca niciun alt personaj – cu exceptia scriitorului din umbra care e prin curiozitate si inocenta un alter ego al nostru).

Imaginea realizata de Pawel Edelman, colaboratorul lui Roman Polanski la „Pianistul” si „Oliver Twist„, nu da voie soarelui sa incalzeasca lumea din film, intunecand orice cadru spre gri si albastru. Interpretarile sunt toate fara cusur (si ele ar fi putut fi premiate la Berlin!), o mare surpriza fiind Kim Catrall, care, nascuta fiind in Anglia si emigrata de foarte mica in Canada, „regaseste” un perfect accent britanic si o malitiozitate de mare clasa.

Pierce Brosnan e si el ideal in rol, glisand extrem de usor de la imaginea jucata de politician popular si un pic zapacit (semanand mai degraba cu George W. Bush) la cea de carnasier, tradata de pilda in relatiile cu presa. Muzica lui Alexandre Desplat umfla misterul si te face si mai mult (si nu doar ea) sa-ti amintesti de Alfred Hitchcock. De fapt, thrillerul si policier-ul pur-sange sunt specii pe cale de disparitie – si acesta e un lucru pe care Polanski il taxeaza prin falsul acroseu politic al filmului sau.

Azi, majoritatea filmelor de acest gen sunt ori filme de actiune, cu pac-pac si efecte speciale, ori filme cu miza politica – pentru a folosi un termen generic. Sau sunt hibrizi, au din toate cate putin. Poate si de aceea, „The Ghost Writer” face o figura aparte, ca un aristocrat britanic aterizat intr-un McDonald’s. Realizarea lui slefuita te ajuta sa ajungi mai lin la straturile de miez si sa te gandesti, dupa ce s-a facut lumina in sala, la relatia dintre realitate si fictiune, la cea dintre autor si opera sa, sau la sensurile cuvantului „fantoma” („ghost”).

„Marioneta”/”The Ghost Writer” – regia Roman Polanski, cu: Ewan McGregor, Pierce Brosnan, Kim Catrall, Olivia Williams, Tom Wilkinson, Eli Wallach, Jim Belushi, Timothy Hutton. Premiera romaneasca – 25 iunie 2010