VIDEO Despre straniul obicei al imbalsamarii cadavrelor conducatorilor comunisti si despre revizionismul marxist. O discutie cu Vladimir Tismaneanu si Marius Stan
Comunistii stalinisti isi mumifica conducatorii dupa care ii venereaza cu religiozitate. Este un obicei larg raspandit menit sa asigure o continuitate a stalinismului, stalinism pe care Isaac Deutscher il definea ca pe un amestec de marxism si magie primitiva. Despre aceaste lucruri, dar si despre revizionismul marxist, si despre marxistii romani am vorbit cu Valdimir Tismaneanu si Marius Stan. Prilejul discutiei a fost aparitia cartii “Dosar Stalin. Genialissimul Generalism”, o carte nascuta dintr-un proiect Contributors.ro.
Este un proiect care continua si la care au luat parte pana acum: Ioan Stanomir, Bogdan Iacob, Luminita Marcu, Adrian Cioflanca, Cristian Vasile, Doina Jela, Alexandru Gussi, Corina Dobos.
Cartea va fi lansata luni, 16 iunie, la ora 18.30, la ceainăria Cărtureşti Verona (Strada Arthur Verona nr. 13-15), în prezenţa celor doi autori, Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan. „Dosar Stalin” este cel mai nou volum integrat în colecţia “Constelaţii” de istorie şi analiză politică şi apare în contextul în care “Rusia lui Putin retrezeşte demonii sovietici”, fiind o explicaţie a felului în care totalitarismul şi ideile politice au fabricat crime. Alături de autori, vor lua cuvântul Adrian Cioflâncă, Bogdan C. Iacob şi Cristian Vasile.
“Dosar Stalin. Genialissimul Generalism”, de Vladimir Tismaneanu si Marius Stan, editura Curtea veche, colectia Constelatii, iunie, 2014
Despre titlul cartii. “Genialissimul Generalisim” este de fapt titlul unui articol aparut pe Contributors.ro. Genialissim pentru ca I s-a spus mereu geniul omenirii progresiste, farul cunoasterii umane, prietenul copiilor. Aveam sa constat dupa aparitia articolului ca termenul de “genialissim” aparea la scriitorul sovietic, acum rus, Vladimir Voinovici. Poate ca termenul era cumva in subconstientul meu, poate il citisem cu ani in urma.
Revizionism marxist, marxiologie si ganditori marxisti romani. Acum 20 de ani, incepea prietenia mea cu Horia-Roman Patapievici. Era chiar la inceputul New Europe College, de la infiintarea caruia se implinesc in aceste zile douazeci de ani. Ne-am intalnit atunci in prima cladire a NEC-ului. Ne-am dus apoi la un bistro, ne pregatea sa comandam, iar Horia Roma Patapeivici in loc sa-si aleaga salata, era framantat de intrebarea de ce nu a existat revizionism marxist in Romania. O intrebare la care nu ma asteptam. L-am intrebat, “Pe tine te preocupa chestiunile acestea?”. “Sigur, l-am citit pe Georg Lukacs…” Dupa ani de zile am constatat ca nu numai Patapievici citise astfel de autori.
Intrebarea despre revizionism deschide volumul de fata, vorbim despre asta in dialogul meu “transatlantic” cu Marius Stan – eu eram la Washington, el era la Cracovia. Marxisti au existat in Romania, fara indoiala, in Romania. Dar, intrebarea este daca au existat marxologi, oameni pe care sa-I consideri cu adevarat specialisti in “textele sacre” ale lui Marx si in exgeza post-marxiana. Au fost foarte putini. In marxologie se face distinctia intre ceea ce a spus Marx – acestea sunt textele marxiene -, apoi, textele marxiste in care intra toate textele interpretilor si vulgata marxista, de la Stalin la…, si in fine vorbim de marxiologie in care intra de pilda textele lui Leszek Kołakowski. El pleaca ca un filosof marxist, o rupe cu marxismul, devine un revizionist marxist, apoi devine un socialist democratic, largeste paleta dincolo de Karl Marx in directia marilor ganditori ai stangii democratice si ai umanismului, recupereaza de pilda traditia ereziarha din istoria crestinismului – are cartea „Crestini fara biserica” despre marile erezii medievale – evolueaza spre post-marxism si in final spre anti-marxism. Este un drum pe care nu l-am intalnit la nici o figura importanta a gandirii politice, metafizice romanesti. Existau specialisti in Marx. Ion Ianosi era un specialist, Nicolae Tertulian, exista si un grup de marxisti clujeni. Henry Wald, de asemenea, cel despre care vorbim in carte pe larg. Gabriel Liiceanu a scris foarte frumos despre Ricu Wald in exercitiile sale de admiratie. Tot Gabriel Liiceanu, in „ Dragul meu turnator” ii face un portret formidabil lui Imre Toth care nu stiu cat de marxist era, dar fusese comunist, si inca ce comunist, crezuse total in utopia comunista si poate si in utopia marxista. Era un om foarte serios.
Marius Stan: Primul meu text din „Dosarul Stalin” este scris chiar pe 5 martie, anul trecut, cand se implineau 60 de ani de la moartea lui Stalin si vorbeste despre acest revizionim marxist. Odata cu moartea lui Stalin se produce o ruptura epistemica in studiile de sovietologie in Statele Unite si in Europe occidentala. Citez cativa autori care reflecta acest lucru, pretext pentru o discutie mai larga in spatiul romanesc. Este o carte care reproblematizeaza structura anatomica a ceea ce a insemnat totalitarismul sovietic stalinist.
Cuvintele aveau consecinte, totalitarismul a functionat din punct de vedere politic sinusoidal, adica au fost perioade in care menghina ideologica era mai stransa sau mai relaxata, iar cuvintele hermeneutilor aveau consecinte nu numai pentru autorii lor.
Vladimir Tismaneanu: Ceea ce aduce nou dezbaterea din „Dosarul Stalin”? Este cred prima lucrare in romaneste care este simultan o incercare sintetica de sovietologie si marxiologie. In aceasta carte avem de-a face cu sovietologie aplicata iar Marius Stan este indragostit de istoria ideilor. Punctele noastre forte sunt momentele nevralgice din istoria intelectuala, este o incercare de a raspunde la intrebarea de ce aceasta patologie care a fost comunismul?
Despre mausolee, mumii si stafii in comunism.
Marius Stan: Este vorba despre o simbolistica speciala, ar trebui sa intram adanc in antropologie si as trimite ca cartea scrisa de Katherine Verdery „Viața politică a trupurilor moarte”. De multe ori un personaj mort fiind devine altfel relevant in contexte ulterioare succesive. In comunism este si o incercare de a asigura o continuitate. Chiar daca liniile si directile politice se schimba mumiile sunt un semn de continuitate. O contiuitate care se intrepatrunde cu un sentiment religios, a te duce la aceste mausolee ca la moastele unor „sfinti politici”, a le aduce omagii procesual, ritual confirma faptul ca te afli sub autoritatea lor tutelara.
Vladimir Tismaneanu: Cuvantul cheie in ceea ce aspus Marius este „confirmarea”, exact cum la catolici exista „confirmare”, iar la evrei Bar Mitzvah, momentul maturitatii. Sa vedem ce o sa se intample cu Castro, sa vedem daca o sa fie mumificat.
La moartea lui Lenin s-a dus o lupta in conducerea bolsevica despre ce o sa se intample cu trupul lui Lenin, sotia sa s-a opus si la fel surorile lui mumificarii. Au fost oameni care au spus, e o nebunie, este opusul rationalismului scientist care sta la baza marxismului, nu suntm mistici. Un sovietolog, fata de care si Marius si eu avem destule rezerve, Isaac Deutscher, a spus insa un lucru foarte important, la Stalin este de fapt o combinatie intre marxism si magie primitiva. El semnaleaza un punct esential de discontinuitate intre Lenin si Stalin, Lenin nu ar fi acceptat sub nici o forma mumificarea lui Karl Marx. Nu i-ar fi trecut prin cap. Hannah Arendt spune la un moment dat ca Rosa de Luxemburg, Lenin, Kautsky, Bernstein – eu l-as adauga pe Gherea – apartin unui trib centro-european cosmopolit, deschis. Lenin pana in 1917. El era totusi impregnat cu iluminism, din iluminism nu ajungi la mumii, este opusul intregului cult liturgic al mumiei.
„Manifestul comunist”, oricum l-am citi, nu se opune democratiei, desi este un text anti-liberal, contra drepturilor cetatenilor asa cum erau definite de liberalism. Se vrea acolo un maxim de democratie, nu un minim de democratie. Dar, se presupunea ca comunismul va invinge acolo unde liberalismul si-a atins apogeul, nu in tari unde liberalismul nici nu se nascuse, precum Rusia, China , Cambogia, Cuba etc.
Gramsci in caietele scrise in inchisoare vorbeste foarte clar de doua nivele, masele si elita. Este un filosof politic foarte elitist. Fusese scolit la scoala sociologica italiana, Pareto , Mosca, si Croce ca filosofie. Si in aceasta viziune foarte elitista el spune ca superstitiile maselor pot fi utilizate de catre elite, dar elitele nu devin ele insele superstitioase. Stalinismul este de fapt o simplificare hiper-superstitioasa a unor fragmente decontextualizate din traditia marxista, cum spunea Marius mai devreme, si recompuse mai apoi, re-cusute. Stalin il citise bine pe Machiavelli. Notele lui despre Machiavelli sunt foarte interesante.
Veterana militantă Lazurkina a luat cuvântul şi a relatat ca în anii deportării sale în lagărele staliniste, a păstrat mereu legătura cu Lenin: “Îl port întotdeauna pe Ilici în suflet, întotdeauna, tovarăşi, şi chiar în momentele cele mai dificile singurul lucru care m-a ajutat să rezist a fost că îl aveam pe Ilici în inimă, că mă puteam consulta cu el despre ceea ce trebuia să fac. (Aplauze). M-am consultat cu Ilici ieri. Era ca şi cum ar fi fost viu, stătea în faţa mea şi mi-a spus: “este neplăcut pentru mine să mă aflu lângă Stalin, cel care a dăunat atât de mult partidului” (Aplauze furtunoase, îndelungate).”
Vladimir Tismaneanu: Dora Abramovna Lazurkina era o veterana bolsevica intrata in partidul bolsevic prin 1902, a fost arestata in timpul Marii Terori, a fost deportata si a supravietuit prin „spiritism”, stand de vorba cu Vladimir Ilici care era mort din 1921.
Am putea intitula discutia noastra strigoiul lui Lenin. Tematica strigoiului este foarte prezenta in comunism. Dupa luarea de cuvant a tovarasei Lazurkina s-a publicat hotararea cu privire la – atentie la tonul religios – „stramutarea ramasitelor pamantesti” ale lui I. V Stalin din Mausoleul lui V. I. Lenin – de parca ar fi putut sa fie ramasite ceresti, infernale… Dupa care vine a doua hotarare privind schimbarea numelui mausoleului din Mausoleul lui V.I. Lenin si I.V. Stalin, in Mausoleul doar al lui V. I. Lenin
INTERVIURILE HotNews.ro