VIDEO/FOTOGALERIE Proiectul NATO de democratizare a Afganistanului. Cum construiesti o sosea, o uzina electrica si o armata in patria talibanilor
Dead-line-ul retragerii trupelor din Afganistan in 2014 a determinat NATO sa puna in aplicare un plan rapid de democratizare a unei tari macinata de zeci de ani de razboaie si de conflicte interetnice. In provincia Uruzgan, considerata unul din “cuiburile” talibanilor, fortele internationale incerca sa-i tranforme pe afganii simpatizati ai insurgentilor in politisti respectabili, dulgheri sau constructori de sosele. In apropierea Kabul-ului, americanii au investit 300 milioane dolari pentru a aduce curentul elctric pentru 2 milioane de afgani, dar au uitat sa ia in calcul ca Afganistanul este o tara foarte saraca.
- In timp ce talibanii reusesc finalizeze atacuri din ce in ce mai spectaculoase. NATO se chinuie sa-i convinga pe afganii de rand sa renunte la cultivarea opiului si sa imbratiseze educatia si sitemul judiciar occidental.
- Multe din proiectele de democratizare ale Afganistanului au mici sanse de reusita.
Uruzgan este una din cele 34 de provincii ale Afganistanului si este situata in partea de sud a tarii, in apropiere de Kandahar, Zabul si Helmand. Potrivit observatorilor internationali, Uruzgan este una din zonele de rezistenta ale talibanilor, dar este si o provincie importanta sentimental pentru actualul presedinte afgan, Hamid Karzai.
Principala ocupatie a majoritatii populatiei din acesta zona este cultivarea opiului. In acesta zona in care fortele speciale din cadrul ISAF conduc operatiuni de eliminare a liderilor talibani NATO prin Echipa de Reconstructie Provinciala (Provincial Reconstruction Team– PRT) se construieste pas cu pas infrastructura unei tari care se de doreste a fi democratica intr-o buna zi.
Unul din proiectele majore ale PRT-ului condus de catre armata australiana este constructia unei sosele intre capitala provinciei Uruzgan – Tarin Kowt, si orasul Chora. Lucrarile la sosea au inceput in anul 2009 si in prezent sunt in proporrtie de 97% finalizate. Cosntructia celor 40 kilometri de sosea a fost finantata de catre guvernul Olandez. Constructia a fost realizata de contractor afgani dar lucrarile au fost supervizate de Agentia de Cooperare Tehnica din Germania, o agentie de stat.
In prezent, cateva zeci de muncitori lucreaza la un pod care impreuna cu inca 1,5 kilometri de sosea asfaltata reprezinta ultima faza a constructiei soselei. Podul a fost proiectat special pentru a rezista atacurilor talibanilor. Surse locale au povestit pentru HotNews.ro ca in timpul constructiei soselei talibanii au atacat santierul, dar acesta nu a fost o tinta predilecta.
De altfel, unii oficiali implicati in proiect sunt de parere ca talibanii nici nu au dorit sa opreasca constructia soselei. “Probabil ei acum se uitam cum noi construim si asteapta 2014 ca sa plecam ,iar ei se vor folosi de acesta sosea”, spune unul din cei implicati in proiect.
Constructorul afgan, platit cu geamanatanul de doalari
Pe de alta parte, mult mai dificila a fost alegerea unui constructor. Spre exemplu, contractorul general a realizat si o licitatie la care au participat constructorii afgani. A fost intocmit un caiet de sarcini le-au fost cerute oferte. Problema a fost insa ca firmele de constructii afgane nu tin contabilitate, nu puteau prezenta un bilant sau alte documente care sunt solicitate in mod normal la o procedura de achizitie.
Unul dintre cei implicat in constructia podului a povestit ca pentru ca afgani sa termine constructia la timp ei sunt platiti gradual pentru fiecare faza a lucrarii. Platile se fac cash. “Practic, mergem cu geamantanul de dolari si il punem in brate”, povesteste unul din cei implicat in proiect. In acest pret este inclusa si paza santierului, care este asigurata de contractorul afgan.
Muncitorii care lucreaza la constructia podului primesc intre 3 si 6 dolari pe zi. O parte din muncitori sunt calificati in baza militara din Uruzgan. Aici, PRT-ul are in derulare un program special prin care tinrerii afgani sunt specializati in dulgherie in principal, dar si in constructii. Pana in prezent, la PRT-ul din Uruzgan au fost calificati 480 de tineri afgani.
Abdul Delhi este unul din ei. Are 18 ani si invata de la un alt instructor – si el afgan – cum sa manuiasca o bormasina, o drujba sau cum sa lucreze la un circular. “Este foarte bine ca pot sa fac asta pentru ca dupa ce imi termin calificare pot sa lucrez in oras”, povesteste Abdul Delhi, care mai spune ca prefera sa invete meserie in baza militara decat sa fie alaturi de talibani.
Potrivit datelor prezentate de reprezentantii PRT-ului, 50% din tineri reusesc sa isi gasesc o slujba lucrand in principal pentru autoritatile locale sau pentru diversi constructori. Salariile nu sunt mari, dar cu 10 dolari pe zi afgani isi pot intretine familiile.
O uzina electrica mult prea costisitoare pentru afgani
La cateva sute de kilometri distanta, in localitatea Tarakhil de langa Kabul, SUA au investit 300 milioane dolari in constructia unei uzine electrice. Desi datele proiectului arata o intentie buna a americanilor, rezultatul este unul destul de negativ din punct de vedere financiar. Uzina a carei constructie a inceput in 2008 si a fost finalizata in 2009 are capacitatea de a produce 105 Megawati. Curentul este produs cu ajutorul unor turbine gigantice.
U.S. Agency for International Development (USAID) care opereaza in cadrul Departamentului de Stat si care a initiat si dus la bun sfarsit proiectul nu a luat in calcul faptul ca guvernul afgan nu va avea fondurile necesare pentru a tine in functiune uzina. Potrivit unor estimari publicate in presa internationala, guvernul afgan ar avea nevoie de peste 280 milioane dolari anual sa tina in functiunea uzina, iar costul unui megwat/ora ar fi de 20 de centi, in timp ce un megawat ora importat din Uzbekistan costa doar sase centi.
Cu toate acestea, uzina electrica produce destula energie pentru 500 000 de gospodarii din zona Kabul, adica in jur de 2 milioane de afgani beneficiaza de curentul produs acolo. Unul dintre managerii proiectului a explicat ca pana si constructia uzinei a costat de trei ori mai mult. “In mod normal, constructia unei uzine care care produce 100 megawati ajunge undeva la 100 milioane dolari, dar aici costurile au fost suplimentate din cauza masurilor de protectie pe care le impune zona”, a explicat unul din managerii priectului.
In uzina lucreaza 100 de afgani, care trec printr-o faza de instruire pentru ca in viitor uzina sa fie operata exclusiv de ei. Pe langa cei 100 de afgani, in uzina mai lucreaza si 30 de expati, iar de securitatea complexului se ocupa nu mai putin de 200 de persoane. Unul din aspectele tehnice interesante ale uzinei este acela ca motoarele care propulseaza turbinele au fost in asa fel proiectate incat pot fi utilizate si ca propulsoare pentru nave maritime.
Politistul Matiullah Khan si-a indeplinit “visul american” in Uruzgan
In fiecare zi, aproape 29000 de afgani sunt antrenati pentru a deveni soldati sau politisti. In iunie 2011, Armata Nationala a Afganistanului numara 168 000 de soldati, iar pana in 2012 urmeaza sa ajunga la 194.000. Poltia afgana are un efectiv de 129.000 de politisti, iar pana in 2012 va ajunge la 158 000. Maiorul Greg Haley comandat al 4-70TH ARMOR THUNDERBOLTS conduce operatiune de antrenare a politistilor din provincia Uruzgan.
Practic, maiorul Greg Haley spune ca cei 4000 de poltisti din Uruzgan sunt invatati sa duca la bun sfarsit misiuni simple cum ar fi patrule prin oras, misiuni simple de ordine publica, sunt invatati cum sa instaleze puncte de control. Una din marile probleme identificate este faptul ca majoritatea politistilor – la fel ca marea parte a populatiei – sunt analfabeti. Din acesta cauza nici nu exista evidente scrise ale diverselor incidente din zona.
O alta problema este si aceea ca nu se stie niciodata cand unul dintre afgani care doresc sa devina politisti nu intoarce arma impotriva instructorului. Un astfel de incident chiar a fost inregistrat in Uruzgan, cand un afgan care urma cursurile de instruire a ucis unul din soldatii care se ocupau de antrenamentul sau.
Pe de alta parte, politia afgana se confrunta cu neincrederea populatie si cu numeroasele acuze de coruptie si practici neortodoxe. Unele voci spun insa ca in realitatea ISAF prin modul in care antreaneaza politia si armata afgana nu incearca altceva decat sa creeze un fel de miltie fara prea mult fason care sa tine cumva pieptul talibanilor.
Unul din “exemplele de succes” in ceea ce priveste politia afgana este seful politiei din Uruzgan, Matiullah Khan. Despre el, reprezentantii armatei vorbesc la superlativ si mereu mentioneaza apasat ca are o retea de informatori de 600 de persoane. Alte caracterizari vorbesc de Matiullah Khan – cel asupra caruia planeaza suspiciuni de acte de cruzime, trafic de droguri si chiar fraternizare cu talibanii.
Cu toate acestea, biografia lui Matiullah Khan este una impresionanta. A reusit in cativa ani cu ajutorul unchiului sau, care a detinut pozitia de guvernator al provinciei, acuzat de numeroase acte de coruptie, sa devina una din eminentele cenusii ale Uruzganului.
Potrivit unor relatari, oamenii din subordinea sa se ocupa de protectia bazei militare a ISAF din Uruzgan. In 2001, Matiullah Khan era sofer de taxi; acum, dupa zece ani, castiga anual 4,5 milioane de dolari de pe urma serviciilor de paza pe care le furnizeaza trupelor internationale. Matiullah Khan este cel care impreuna cu oamenii din subordinea sa asigura paza convoaielor NATO pe ruta Kandahar – Tarin Kowt (Uruzgan).
Citeste si
Ar putea renunta afganii la cultivarea opiului?
Provincia Uruzgan este si una dintre producatoarele de opiu(substanta extrasa dintr-o specie de mac n.red.) ale Afganistanului. Majoritatea populatiei cultiva opiu (culturi de opiu termen agreat de NATO vezi detalii aici n.red.). Provincia are 22.696 kilometri patrati, din care – potrivit unor estimari – 9.000 de kilometri patrati sunt culturi de opiu. Uruzganul produce 8% din cantitatea totala de opiu a Afganistanului. Un fermier poate castiga intre 2000- 4000 de dolari la hectar din cultivarea opiului. Aici, printr-un program international PRT-ul incearca sa ii convinga pe afgani sa renunte la cultivarea opiului si sa incerce sa isi castige banii din alte culturi.
Una din variante a fost cultura de sofran, dar fara prea mare succes, unul din motive fiind castigul mult mai mic din cauza lipsei pietei de desfacere pentru sofran in Afganistan. Or, pentru opiu talibanii au propriile laboratoare de prelucrare. Sau pasta de opiu este carata in Pakistan, prelucrata acolo, apoi drogul ajunge in toata lumea.
Nici macar oficialii care se ocupa de programele internationale de incurajare a unei agriculturi alternative nu sunt convinsi ca fermierii din Uruzgan ar putea in mod realist sa cultive altceva decat opiu. “Una din probleme este ca lumea se uita la producatorul drogului, si nu la distribuitor sau la piata care produce cererea. Atata timp cat ei aici vor primi 497 de dolari pe kilogramul de pasta de opiu, nu prea exista o alternativa. Unii isi baga pasta in pamant la pastrare ca si cum ar pune bani la banca”, a explicat o sursa.
Pe langa programele de dezvoltare a infrastructurii, NATO – prin misiunea din Afganistan – incearca sa impulsioneze societatea afgana sa imbratiseze cateva din conceptele unei democratii, cum ar fi educatia in masa si un sistem judiciar echitabil. In aceeasi provincie Uruzgan, NATO incerca sa puna pe picioare un sistem judiciar rudimentar. Practic, unul din motivele ascensiunii talibanilor a fost si faptul ca in momentul cand intre doi afgani exista o disputa de natura juridica ea era rezolvata de talibani.
Acum, in Uruzgan populatia a inceput sa apeleze la politie pentru a-si rezolva disputele. Dar nici acest proiect nu este unul fara sincope. Un raport al ONU publicat la inceputul lunii septembrie a dezvaluit ca in inchisorile din Uruzgan detinutii ar fi fost supusi diferitelor forme de tortura. Detinutii care in mare parte erau capturati de fortele NATO au fost incarcerati in inchisorile politiei afgane din Uruzgan. Aici, potrivit ONU, au fost supusi abuzurilor sexuale, au fost torturati – uneori in timpul torturilor fiind folosit curentul electric – sau pur si simplu agresati fizic. Aceste inchisori sunt conduse exclusiv de catre autoritatiele afgane.
Unul din soldatii care au petrecut mai bine de un an in provincia Uruzgan spune ca nici el nu stie de ce se afla acolo. “Sigur ca o sa spun ca lupt pentru tara pentru ca am jurat. In realitate, nu stim de ce suntem aici. Spunem ca luptam cu talibanii, dar uneori nici asta nu stiu cat de adevarat e”, spune unul din soldati.
Povesteste ca practic unii dintre cei numiti insurgenti sunt doar simpli fermieri care iubesc armele si lupta. “Aici, toata lumea are o arma. Stau pe camp si ne asteapta pe noi. Ridica arma, trag dupa noi si apoi cand coboram din blindate si mergem la ei ne spun ca ei sunt fermieri cinstiti si ca de fapt nu ei au tras, ci talibanii. Unii vor doar sa traga cu arma”, spune soldatul.
Surse foto/video: http://www.defence.gov.au/, hotnews.ro, Giorgi Tskhvitava, Misiunea US la NATO
INTERVIURILE HotNews.ro