VIDEO In asteptarea Berlinalei, operatorul lui "Aferim!" si "De ce eu?" explica vizual cele doua filme. Marius Panduru: La "De ce eu?" am simtit o responsabilitate in primul rand civica

Probabil ca Marius Panduru e singurul director de imagine cu doua lungmetraje selectionate in acest an la Berlin (5-15 februarie). Daca la filmul lui Tudor Giurgiu a lucrat cu o „bucurie militanta”, colaborarea cu Radu Jude spune ca e ca o „calatorie spirituala”. Un interviu cu Marius Panduru nu poate omite marea sa pasiune dincolo de cinema – zborul.

Iulia Blaga: Explica-ne cele doua filme din punct de vedere vizual. Cum le-ai abordat?

Marius Panduru: Cand mi s-a propus colaborarea la „De ce eu?”, am simtit ca aveam o exceptionala responsabilitate in primul rand civica. Readucerea la viata a procurorului Panait, rapus de sistemul neocomunist condus de Adrian Nastase si Rodica Stanoiu a echivalat pentru mine cu o declaratie de razboi facuta acestor relicve ale regimului pe care oamenii au crezut ca l-au rapus in 1989.

Am lucrat cu o bucurie militanta descoperind tentaculele unei lumi murdare dominate de coruptie, crima si minciuna. Mi-au fost confirmate informatii pe care la vremea aceea le consideram zvonuri si care construiau o lume de film noir. Vizual, am incercat sa ne folosim de forta de sugestie a contrapunctului. Aceasta lume corupta si criminala nu-si duce existenta in beciuri cenusii cu ziduri gri si lumina bolnava.

Exista un sens optimist si colorat in imaginea de ansamblu a filmului cu birouri cu ferestre mari si luminoase, in cladiri cu arhitectura eleganta, cu o anumita plasticitate in sens contrar raului interior al personajelor ce le populeaza. Am incercat sa readucem la viata un edificiu emotional al unui personaj simbol, sau care ar trebui sa devina simbolul luptei cu Sistemul, si nu al unui om pe cale de beatificare.

Astfel, am pastrat latura ludica fireasca a unui tanar procuror de succes care-si traia viata printre oameni. Cred ca am reusit sa pastram acest sens firesc si in tratamentul vizual prin utilizarea unor spatii plastice familiare, fara a apela la trucuri cu impact vizual major, dar lipsite de continut.

Trailer „De ce eu?”:

La „Aferim!” lucrurile s-au desfasurat cu totul altfel. Pornind de la un text admirabil scris de Radu, am simtit ca e sansa noastra sa povestim in forma ironica despre o lume aparent pierduta in timp. „Marile teme” ale gandirii omului valah din prima jumatate a secolului al XIX-lea s-au conservat fara mari modificari structurale pana in zilele noastre.

Sunt in linii mari aceleasi problematici, aceleasi discursuri (diferite doar ca limbaj) si acelasi raspuns cultural. Abordarea vizuala a urmarit caracterul ironic al textului. E un film plin de citate si de ordin estetic. Un spectator cu o minima cultura vizuala va recunoaste cadre intregi din filmele devenite parte a istoriei universale.

Am incercat sa pastram un cadru usor conventional si nu naturalist, filmul nedorind sa fie o reconstructie a epocii, acest lucru neputand avea valoare de adevar in conditiile in care nu exista martori care sa confirme lucrurile. Suntem intr-un film si am dorit sa amintim asta privitorului fie prin citate vizuale, fie printr-un anume formalism al miscarii de aparat sau prin punctul de statie cel mai adesea in pozitia obiectiva.

Trailer „Aferim!”:

I.B.: Ce e diferit la modul de lucru al lui Radu Jude, respectiv Tudor Giurgiu?

M.P.: Sunt doua personalitati total diferite dar care au in comun pasiunea pentru lucrul bine facut. Tudor e foarte atent la detalii, fie ca vorbim de costume sau de aspecte ce tin de lucrul cu actorii. Construieste scenele minutios, gandind foarte bine fiecare gest sau miscare astfel incat momentul sa fie integrat intr-un tot coerent.

Stie sa te tina captiv in ceea ce povesteste cu pasiune si eleganta. Aceeasi eleganta o are si in relatia cu colegii si asta face ca lucrul in echipa lui sa fie foarte agreabil. In discutiile de la pregatire are harul sa comunice exact punctele importante ale viziunii sale, lasand fiecaruia libertatea de expresie, dar cu un control discret asupra a tot ce tine de stilistica.

• „Radu e extrem de ironic in tot ce face”

Fie ca vorbim despre filmul in sine sau despre modul de relationare cu ceilalti, spectacolul pe care il ofera e cel al unui spirit extrem de inteligent. Ideile sale despre film vin dintr-un fel de nevoie interioara de exprimare a unui suflet iscoditor si interesat de speculatiile filosofiei lumii. Lucreaza foarte curajos si instinctiv si de cele cele mai multe ori intuitia lui este admirabila. Cultura sa complexa il face sa inteleaga adevarul lucrurilor si puterea lui de sinteza il ajuta sa creeze un spectacol cinematografic de exceptie in zone tematice diverse.

Colaborarea cu Radu este asemeni unei calatorii spirituale care incepe din momentul lecturii scenariului, unde te obliga la cautari personale foarte serioase, si continua mult dupa terminarea proiectului cand descoperi cu uimire ca ai avut sansa sa fii langa un om si un artist care-ti poate schimba destinul intelectual.

I.B.: Ce DoPs si regizori din lume apartin felului tau de a vedea cinemaul?

M.P.: Nu sunt influentat de o scoala anume sau de un gen cinematografic special. Am urmarit zeci de filme noir de categorie B si am gasit in fiecare ceva interesant, dar in acelasi timp sunt si filme mari care nu au rezistat la o revizionare peste timp. Imi place si Spielberg in anumite privinte, dar si Hou Hsiao-Hsien sau Mendes si Reygadas in acelasi timp, depinde de dispozitie si de filmul vizionat. Acelasi lucru pot spune si despre DoP. Il admir pe Roger Deakins pentru versatilitate si coerenta, dar am vazut si filme care nu mi-au starnit prea multa admiratie. La fel in cazul lui Storaro sau Idziak. Cred ca avem de invatat din tot ce vedem si de la fiecare chiar si de la cel mai prost film de categorie B.

• „Mi-am dorit sa fiu pilot profesionist, si asta e una din marile mele neimpliniri”

I.B.: Care avion e pentru tine cel mai fotogenic?

M.P.: Asta este intrebarea cea mai draga mie! Greu de zis. Imi place mult ATR-ul 42 si 72. Sunt aeronave cu turbopropulsie si extrem de versatile pentru zboruri scurte, regionale. Seria 600 e dotata cu avionica moderna glass cockpit exact ca la noile generatii de turbine pentru distante medii si lungi.

Sper sa reusesc sa fac specializarea pentru comercial pe ATR chiar daca sunt constient ca timpul fizic nu-mi va mai permite sa ocup decat scaunul din dreapta in cabina. Imi plac mult si seriile A 319-321 la o clasa mai mare la turbine, dar nu indraznesc sa visez pana acolo. Sunt multe de spus aici dar cred ca s-ar instala o mare plictiseala in randul cititorilor.

I.B.: Un DoP cadreaza din ochi si in viata de zi cu zi, cand merge la picnic cu familia sau piloteaza ?

M.P.: O spun cu onestitate ca nu e cazul meu. Nu stiu daca se intampla altora sau nu, dar eu nu sunt dintre cei care traiesc prin dreptunghiul din viewfinder. Poate ca nu sunt atat de pasionat de cinema sau nu traiesc experienta filmului asa cum o fac cei cu har. Viata mea e normala si vad evenimentele cu ochii celui care merge pe strada, la restaurant sau cu metroul fara sa-si faca filme in cap. Si cand merg la cinema vad filmul cu emotia profanului si cad in capcanele povestii fara sa conceptualizez prea mult.

Rareori ma intreb de unde vine lumina sau ce surse au folosit sau cum au facut anumite scemne. Pentru mine e important sa existe o poveste care sa-mi trezeasca emotia si, daca asta se intampla, sunt fericit. Spun sa ma fereasca Dumnezeu sa pilotez cu ochii cineastului! Asta mi-ar risca mult viata tinand cont de cate prostii am vazut in filmele de actiune cu avioane.

I.B.: Se spune ca cei cu inteligenta vizuala pot fi buni cineasti sau piloti. Tu ce legatura vezi intre cele doua pasiuni ale tale?

M.P.: Sunt sigur ca nu posed o inteligenta vizuala si nici o asemenea cultura incat sa pot face relatii de ordin filosofic. Cred ca apropierea celor doua profesii poate fi data de nevoia fizica de a avea vedere. Nu poti fi nici pilot, nici operator daca esti orb. Poti fi insa, fara probleme, muzician sau scriitor.

Eu mi-am dorit de mic sa fiu pilot profesionist si asta e una din marile mele neimpliniri. La vremea in care ne alegeam viitorul profesional pilotajul nu insemna mai nimic in Romania. Curand am inteles cata putere de manipulare a sentimentelor umane poate avea imaginea si mi s-a parut tentant sa pot stapani aceasta stiinta. Nu cred ca a fost vorba de talent, in nici un caz de ardere interioara, a fost o curiozitate si mult noroc.

FILMOGRAFIE

Nascut in 1975, Marius Panduru a semnat, printre altele, imaginea la: „Aferim!”, „De ce eu?”, „Closer to the Moon”, „Loverboy”, „Eu cand vreau sa fluier, fluier”, „Periferic”, „Cea mai fericita fata din lume”, „Politist, adjectiv”, „Restul e tacere”, „A fost sau n-a fost?”, „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”, „Copilaria lui Icar”, „Ryna”, „Visul lui Liviu”.

CASETA

„De ce eu?”, selectionat in Panorama Special, are proiectia pentru presa in 10 februarie si premiera de gala in 11 februarie, in vreme ce „Aferim!”, selectionat in Competitie, va fi vazut si de presa, si de invitatii spectacolului de gala in 11 februarie. Festivalul se deschide in 5 februarie cu filmul lui Isabelle Coixet „Nobody Wants the Night” (cu Juliette Binoche si Rinko Kikuchi), si se incheie in 15 februarie. Juriul Competitiei e prezidat de Darren Aronofsky si compus din: Daniel Brühl, Bong Joon-ho (autorul lui „Snowpiercer”), Martha De Laurentiis (soţia lui Dino De Laurentiis), peruviana Claudia Llosa (Ursul de Aur în 2009 pentru „The Milk of Sorrow”), Audrey Tautou şi Matthew Weiner (creatorul serialului Mad Men şi scenaristul „Clanului Soprano”). Pe durata festivalului, HotNews.ro va publica obisnuitele sale corespondente de la fata locului.