VIDEO INTERVIU Actorul Vlad Logigan: Fiecare decide ce vrea in meseria asta – unii vor bani, altii faima. Eu vreau sa fiu multumit cu ce fac, sa-mi pot chema un prieten la spectacol cu inima deschisa

​Unii spun ca e cel mai bun actor de teatru al generatiei sale, insa el e de parere ca “Unii exceleaza intr-o zona, altii in alta zona… Cel mai bun e foarte mult spus”. Joaca pe scenele mai multor teatre din Bucuresti, preda actoria, iar la toamna vedem in cinematografe primul sau film, „Nunta in Basarabia”, in care joaca rolul principal masculin.

Hai sa incepem cu inceputul. De ce actor? Cum ti-a venit ideea?

Am facut la un cerc de copii, eram in gimnaziu si dupa aia in liceu, se infiintase la Liceul de arta o clasa cu profil de actorie si asa usor-usor… Nu stiu, nu m-a pocnit dintr-o data.

Iti amintesti cum a fost prima data pe scena?

Nu, nu mai stiu. Eram prin clasa a V-a, chiar nu mai stiu…

Eu stiu despre tine asa: ai intrat primul la facultate, ai facut doi ani intr-unul, ai fost sef de promotie, te-am vazut jucand la mai multe teatre, predai actoria si ai debutat in film direct intr-un rol principal. Sunt voci care spun ca esti cel mai bun actor din generatia ta. Tu ce spui?

Asta cu cel mai bun… nu stiu cum e… Cum stabilesti care e cel mai bun actor? Uite, la americani, de exemplu. Care e cel mai bun actor? Cum faci asta? Dupa ce criterii? Unii exceleaza intr-o zona, unora le e mai cald si mai confortabil in alta zona… Cel mai bun e foarte mult spus. Dar da, ce spuneai tu e adevarat.

Interviu Vlad Logigan, partea I:

La toamna vedem in cinematografe „Nunta in Basarabia”, primul tau film. Cum crezi ca va fi primit de public? Stiu ca a avut mare succes la festivaluri.

Au fost niste proiectii in piete publice, la Timisoara, la Sighisoara si stiu ca oamenii s-au amuzat. Habar n-am, sper sa fie ok. Oricum, sunt la primul film si sunt putin asa… Asta-i ok, asta nu-i ok… Inca descopar si eu niste lucruri.

In ce te mai putem vedea din toamna, in afara de „Nunta in Basarabia”? Ce proiecte mai ai?

Repet acum „Nevestele vesele din Windsor” cu domnul Tocilescu si „Cele doua orfeline” pentru ArCub si „Vitelul de aur” la Teatrul de Comedie, la sala cea noua. Probabil ca o sa fie gata spre iarna.

Dintre rolurile pe care le-ai facut pana acum ai unul preferat? Unul care iti e mai aproape de suflet?

Da, cel din „Fluturii sunt liberi”. E un spectacol pe care l-am facut la Casandra, e licenta mea si pe care l-am jucat timp de 3 ani la Teatrul Foarte Mic. E special, daca vrei.

Cum te-ai pregatit pentru rolul asta (rolul unui tanar orb – n. red.)? Stiu ca e special.

In tot felul de feluri, de moduri, de… Am mers cu ochii inchisi pe intruneric, prin casa, am vazut filme cu si despre orbi, am fost la Asociatia orbilor de aici, din Bucuresti sa vorbesc cu cativa oameni de acolo care au fost foarte draguti si mi-au explicat lucruri pe care doar le banuiam si nu eram sigur daca sunt mituri sau sunt adevarate, cam asa.

Ai un model, un actor care iti place atat de mult incat sa fii tentat sa furi cate ceva de la el?

Unul singur, nu, dar imi plac mai multe lucruri de la mai multi. La fiecare gasesc cate ceva sa-mi placa si cate ceva cu care nu sunt chiar de acord. Zic: asta nu. Dar gasesc cate ceva sa imi placa la fiecare, ceva ce mi-ar folosi si mie.

Interviu Vlad Logigan, partea a II-a:

E greu sa ramai cu picioarele pe pamant in meseria asta?

In ce sens?

In sensul… Cum faci sa ramai modest, sa ramai tu? Eu te-am vazut dand autografe seara in fata teatrului, dupa spectacol. Inteleg ca ai fani.

Si asta ar trebui sa ma faca sa…

Nu stiu, te intreb.

Nu stiu, nu m-am gandit asa.

Ai ramas acelasi.

Sper, nu stiu. Sper, cred, habar nu am.

Mai sunt si alti artisti la tine in familie? Ai mostenit talentul sau…?

Nu, nu mai sunt. Sunt singurul.

Stiu ca nu esti angajatul niciunui teatru. Nu s-a ivit ocazia sau e mai ok ca freelancer?

E mai ok ca freelancer, da. S-a ivit ocazia, insa dupa un calcul matematic iti dai seama ca mai bine e sa nu faci asta. Bine, sigur ca e cu doua fete, poti avea de lucru sau poti sa n-ai de lucru, e partea cu riscul. Deocamdata, am avut de lucru.

Ai debutat in film, in „Nunta in Basarabia”, direct in rolul principal. Cum e trecerea, pentru un actor care a facut doar teatru?

Asta fac toti actorii din Romania. Noi nu avem o scoala de film, cum au americanii, unde studiezi doar asta – plan mediu, plan intreg, ce mijloace folosesti acolo, cum faci acolo… Tehnica de actorie de film. La noi nu exista asta. Esti actor de teatru prin formatie, din start, si inveti facand, pe platou, cadru cu cadru, bucata cu bucata, zi cu zi. E putin altfel, dar mi se pare mai greu la teatru. La teatru ai o singura incercare. Ai dat-o bine, bine. Nu, aia e. Seara urmatoare mai poti incerca inca o data. La film – nu-i nicio problema, mai facem una, cinci minute pauza, fumezi o tigara, bei o cafea si incerci din nou.

Ce ai simtit tu cand ai vazut prima data filmul, cap-coada?

O, groaznic.

La teatru n-ai cum sa te vezi.

Nu, la teatru n-ai cum sa te vezi si cred ca e mai sanatos asa. Vai de mine! As fi pastrat un singur cadru, de 4 sau 5 secunde, in rest as fi taiat tot, as fi modificat – asta e mult, asta e gros, asta nu se leaga… Nimic nu mi-a placut.

Trailer-ul filmului „Nunta in Basarabia”:

Asa de critic esti cu tine?

Da.

Tu esti si profesor la UNATC, unde ai studenti aproape de varsta ta.

Da, sunt foarte putini mai mici.

Cum lucrezi cu ei, cum va intelegeti?

Pai depinde, lucrezi… la mine deja e al patrulea an in care fac asta. Lucrez cu fiecare separat, individual, pe cum e el, ce a inteles pana atunci, cat a citit. Trebuie sa te adaptezi absolut la fiecare student si sa ii vorbesti pe limba lui. Si atunci, cu unii sunt foarte dur, cu altii sunt prietenos… Unul are nevoie sa fie incurajat, sa se deschida, sa capete incredere ca e ok si ca poate sa faca lucruri frumoase, altul, din contra, trebuie strunit putin, ca se duce si nu-l mai prinzi. Leviteaza, sau cum spuneai tu. Cum stai cu picioarele pe pamant.

Eu am stat de vorba si cu alti oameni de teatru care zic ca multi tineri se lasa. Asa e?

Pai asa e, pentru ca, daca faci un calcul, acum in 2010, vara asta, in iunie sau iulie, cand s-a terminat scoala la facultati, au terminat aproape 200 si ceva de actori in toata tara, la toate scolile. N-au cum sa aiba toti de lucru, oricat de buni ar fi. Termina mai multi decat are nevoie piata. Asta pe de-o parte e trist pentru ei, pentru ca foarte multi n-au ce face si intr-un an, doi, trei, se reprofileaza pe altceva. Altii mentin asa o perioada in care au un job part-time din care se intretin si incearca in continuare sa faca asta. In schimb, partea foarte buna e ca salta concurenta. Te forteaza cand te duci la o proba. Acum 8 ani, cand eram in anul I, eram 30 de oameni la o proba. Acum te duci la o proba si ne programeaza pe zile, pentru ca suntem cateva sute. Si asta te forteaza sa te duci mai bine pregatit, mai bine documentat.

„Nunta in Basarabia”, proiectie in aer liber la Festivalul Timishort – mai 2010(sursa: YouTube.com):

Legat de asta – cat de greu e sa te feresti de compromisuri in meseria asta? Pentru ca oferte sunt, dar…

Pai aici, fiecare decide ce vrea pentru el. Ce sadesti, aia culegi. Eu am evitat cat am putut compromisurile. Nu total, ca n-ai cum, asta e imposibil. Dar cel putin am cautat sa nu fac unele dureroase, care sa lase urme si un an, doi, trei sa spun: „De ce-am facut chestia aia atunci? Nu trebuia s-o fac”. Asa, la limita suportabilului. Fiecare decide: unii vor bani, altii vor faima… Eu, de exemplu, vreau sa fiu multumit cu ce fac. Sa pot suna un prieten sa-i spun cu inima deschisa, impacat: „Vino sa vezi spectacolul cutare sau vino sa vezi nu stiu ce”. Fara sa stiu ca… hai, mai bine nu…

Presupun ca esti si spectator de teatru fidel.

Da.

Ce ne recomanzi? Peste o luna incepe stagiunea.

Uite, daca tot suntem aici, la Metropolis, va recomand „Sfarsit de partida”, facut de Alexandru Tocilescu, cu Mihai Constantin si Razvan Vasilescu. Mie mi-a placut foarte tare. Asta va recomand. Si pe-astia mari, cat inca mai sunt. Pe Stefan Iordache, de exemplu, imi pare rau ca nu m-am dus sa-l vad mai mult in ultimii 2-3 ani. Am zis „hai ca merg eu luna viitoare”. Si dintr-o data, vezi ca nu mai ai unde si cand.

Si pentru ca a mai ramas putin din vacanta, as vrea sa te intreb ce iti doresti tu de la noua stagiune. Ce ai vrea sa ti se intample?

Lucruri frumoase si intamplari bune.

Doar atat? Asa general?

(Rade) Lucruri frumoase si intamplari bune… asta inglobeaza un munte de chestii. Spectacole bune, cu oameni care ard, tot felul de lucruri din astea. Lista concreta ar fi lunga: spectacole, repetitii, filmari, din care sa ies si eu cu ceva si ceilalti cu ceva si sa plecam putin mai destepti si mai completi. Dar stiu eu daca se intampla? Si-atunci zic asa, generic. Intalniri cu oameni speciali – intalnirile-alea din care ramai cu ceva: Ce bine ca m-am intalnit cu…

CV Vlad Logigan:

• S-a nascut la 12 septembrie 1983, la Iasi.

• A absolvit UNATC „I.L. Caragiale” in 2005, la clasa profesorului Gelu Colceag.

• Spectacole de teatru: „Fluturii sunt liberi” (Teatrul Foarte Mic, regia Diana Iliescu), „Doi tineri din Verona” (Teatrul de Comedie, regia Felix Alexa), „Crima si Pedeapsa” (Teatrul Bulandra, regia Yuriy Kordonskiy), „Ce pacat ca-i curva” (Teatrul Bulandra, regia Alexandru Darie), „In rolul victimei” (Teatrul Metropolis, regia Felix Alexa), „Visul unei nopti de vara” (Teatrul Metropolis, regia Dragos Galgotiu), „Tarelkin” (Teatrul Metropolis, regia Gelu Colceag).

• Film: „Nunta in Basarabia”, lungmetrajul sau de debut, este asteptat in cinematografele romanesti in toamna acestui an.

• Este profesor asociat la UNATC Bucuresti, Catedra Arta actorului.

Filmare realizata la Teatrul Metropolis.

Surse foto: HotNews.ro, arhiva personala Vlad Logigan, Teatrul Metropolis, Teatrul Bulandra, Teatrul de Comedie, Teatrul Foarte Mic, NuntaInBasarabia.ro.