​VIDEO INTERVIU Aventurile unei bicicliste prin București: ”Am căzut pe linia de tramvai, casca m-a salvat / Șoferii se încruntă când ne văd, dar rar vezi un biciclist nervos!”

​Iulia Opran merge zilnic, cu bicicleta, prin București. Până la job face fix 22 de minute. Recunoaște că de multe ori i-a fost teamă de pericolele din traficul aglomerat, cu mulți șoferi nervoși și puține piste pentru bicicliști.

„Șoferii sunt foarte încruntați atunci când ne văd. Când cineva îmi face loc și îmi zâmbește, simt că am câștigat un război!” – spune Iulia Opran. Ea a povestit, intr-un interviu pentru HotNews, cum a fost atunci când a căzut cu bicicleta în oraș și cum au reacționat oamenii din jur.

„Am primit bicicleta cadou, de un Crăciun. A fost cel mai fain cadou pe care l-am primit vreodată. Am foarte mare grijă de ea, o curăț foarte des, am cauciuri noi, am toate sistemele de semnalizare, inclusiv pe cauciuc am pus o insertie care luminează noaptea”.

Dacă reușești să faci față traficului din București, atunci poți face față oricărei provocări

Iulia Opran:” Este foarte greu să fii biciclist în București, am fost cu bicicleta în țară și am văzut oameni mult mai atenți. Din păcate, Capitala este o junglă. Dacă poți să faci față traficului din București, atunci poți să faci față oricărei provocări. Nu este ușor, dar dacă pleci zen de acasă și esti hotărât să îți fie bine, trebuie să rămâi asa. Foarte rar o să vedeți un biciclist nervos, veșnic ei sunt cu zâmbetul pe buze. E importantă atitudinea, trebuie să fii hotărât să nu te cerți de la primul pas pe care îl faci.”

Casca m-a salvat când am căzut pe linia de tramvai

Iulia Opran: „Am căzut de două ori, anul trecut. M-am împiedicat de o linie de tramvai, pentru că la noi nu sunt construite așa încât să le urci și să le cobori cum trebuie – la fel sunt și bordurile. Din nefericire, atunci mi s-a blocat frâna pe spate și am plonjat. A fost momentul în care am realizat cât este de necesară casca. Nu merg fără echipament de protecție, pentru că îmi dau seama că este vorba despre viața mea. Să știti că sunt foarte puțini „bicicliști kamikaze” – cum le spun eu, care sar și spun: „Nu imi pasă!”. Să știți că și noi suntem conștienți de viața noastră, și pe noi ne așteaptă cineva acasă. Sfatul meu, pentru toți cei care folosesc bicicleta: purtați căștile, chiar dacă mergeți prin oraș.

M-a ajutat o domnișoară să mă ridic de pe linia de tramvai, iar după aceea și-a cerut scuze pentru că a îndrăznit să îmi mute bicicleta pe trotuar. Bineînțeles, eu m-am bucurat pentru că, în prima clipă atunci când cazi, este bine să rămâi acolo câteva secunde, ca să își revii. Norocul meu este că orașul era liber, asta m-a ajutat să nu se întâmple ceva mai rău. Iar oamenii din jurul meu au reacționat foarte bine.

Recunosc, uneori mi-a stat inima! Anul acesta, am mers 6000 de km

Iulia Opran: „De multe ori, mi-a fost teamă să mă avânt prin traficul din oraș. Chiar de curând am avut o întâmplare cu un autobuz care nu avea niciun fel de problemă că eu eram pe prima bandă. Eram pe bulevardul Mihai Barbu, chiar pe prima bandă pentru că pista de acolo nu mai este omologată. I-am explicat această situație unui polițist pe care l-am întâlnit în zonă, nici măcar el nu știa că pista nu mai era omologată….Da, recunosc: uneori iți cam stă inima! Am o aplicație care îmi arată exact cați kilometri am parcurs cu bicicleta. Anul acesta, am făcut 6.000 de km, din care peste o mie i-am parcurs în București.

Complimentele din trafic

Iulia Opran: „În trafic, nu se întâmplă doar lucruri urâte. Într-o zi, eram la semafor, în mașina de lângă mine erau doi domni și am schimbat câteva cuvinte: „vai, ce faină este bicicleta, ce marcă este, de unde provine”..la final mi-au urat o zi bună și mi-au spus că îmi stă bine în echipamentul de biciclist! Mi s-a părut drăgut..”

Cum se circula iarna cu bicicleta?

Iulia Opran: „Merg cu bicicleta și iarna, mă descurc foarte bine. Va trebui, în curând, să îmi schimb cauciucurile. Pe o porțiune cu gheață, trebuie să nu frânezi, să nu schimbi direcția brusc, să nu tragi de ghidon stânga – dreapta. Din păcate, în București, bicicliștii nu sunt văzuți cu prietenie nici de autorități – sunt prea puține piste, cea omologată este cea de pe Calea Victoriei, șoferii sunt foarte încruntați atunci când ne văd…când văd că un șofer îmi face loc și îmi zâmbește, mi se pare că am câștigat un război”